Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Visare > Mobil |   


Autor: Madeleine Davidsohn         Publicat în: Ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016        Toate Articolele Autorului

Madeleine DAVISOHN - POEM PENTRU O STEA

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Rătăceam printre stele. În jurul meu puzderie: mari şi mici, luminoase ori palide, cu un licăr slab. Eu o căutam pe a mea. O căutam pierdută în mulţimea aceea, fără să ştiu încotro să-mi îndrept paşii, fără să am vreun semn, după care s-o recunosc. Deodată, chiar lângă mine, am auzit un glas. O atingere uşoară, m-a făcut să întorc privirea.  
- N-ai grijă, am să te conduc eu. Închide numai ochii. Închide-i bine, lumina stelară, ar putea să-i ardă. Acum, lasă-te în voia mea! Steaua te aşteaptă!  
 
Am pornit amândoi. El înainte şi, eu în urmă, ţinând strâns braţul călăuzitor. La un moment dat mi s-a părut că mă aflu pe „Calea Lactee”. Miros de lapte. Copilărie, de parcă un cântec de leagăn a trecut pe lângă urechea mea. Au urmat „carele”, Carul Mare şi Carul Mic. Semănau cu cele care adeseori treceau prin spatele casei mele spre târg, care cu boii rumegând alene şi, căinii hămăind, legaţi la osie.  
 
Muzica stelară era nostalgică, melodii vechi ştiute încă de pe vremea bunicii Stele ne depăşeau, stele ne întâmpinau. Unele mi-erau cunoscute din manualul de şcoală. Le ştiam numele. Altele, fără nume, îmi erau prietene încă atunci când mă plimbam pe aleea de castani, din spatele Liceului. Erau tot atât de minunate, de strălucitoare pe atunci, la fel ca şi acum. Simţeam cum lumina lor mă împresoară, mă pătrunde, de parcă eu însămi iradiam lumină.  
 
Lunecam în spaţiul aerian, fără nicio greutate. De n-ar fi fost mâna lui care să mă trăgea înainte, aş fi rămas acolo, la infinit. Muzica se schimbă mereu, îmi însufleţea paşii. Auzeam melodii pe care le-am dansat odată, ritmuri care mi-au făcut inima să tresalte.  
- Mai e mult până ajungem?  
- Ai obosit? M-a întrebat.  
- O nu, dar m-aş opri puţin. Aici e atât de bine! E minunat! Nu putem rămâne încă puţin?  
- Imposibil, a răspuns vocea de lângă mine. Acesta e mersul timpului. Nu poate fi oprit. Trebuie să ţinem pasul.  
- Timpul!? Adică vrei să spui că… Tu eşti Timpul! Acum am înţeles.  
 
Atunci i-am auzit râsul lângă urechea mea, cristalin ca un murmur de ape...  
- Vino! mi-a scuturat cu blândeţe mâna.  
Continuăm să mergem. El înainte, eu având grijă să nu rămân în urmă. De la o vreme mi s-a părut că a grăbit pasul. Îmi venea tot mai greu să păstrez ritmul lui.  
- Cât mai avem până la Steaua mea? am întrebat  
- Ne apropiem, mi-a răspuns  
 
Dorinţa de a mă opri să mă odihnesc era acum mai puternică. Îmi simţeam picioarele grele. Mi se părea că eu însumi am crescut în greutate. I-am spus-o şi lui  
- Sunt anii. Anii care-i porţi pe umeri. Te apasă.  
- Atât de grei sunt anii?  
- Depinde, dacă sunt tineri, sau bătrâni. Când sunt tineri, anii te poartă ei pe tine, n-ai cum să-i simţi. Dar pe urmă... îi porţi tu. De aceea, ţi-e greu  
- Mai e mult până la Stea? l-am întrebat din nou. Şi, fiindcă n-am primit niciun răspuns, am deschis ochii.  
 
Era întuneric. Stele mărunte şi mari luceau în depărtare, iar… lângă mine, atât de aproape, Steaua mea, cât s-o pot atinge cu mâna. Am recunoscut-o fără nicio greutate.  
M-a învăluit cu un halou lucitor de lumină  
- În sfârşit te-am găsit, am spus şi am prins în palmă câteva raze Acum o să mă pot odihni.  
 
Dar poate din pricina greutăţii mele, sau poate dintr-un alt motiv necunoscut, Steaua s-a  
desprins de pe boltă şi-a început să alunece în jos. Repede, din ce în ce mai repede  
îndreptându-se vertiginos spre Pământ. Nu ştiam ce să fac… Vedeam Pământul cum se apropie de noi, mai mult şi mai mult, mai aproape şi mai aproape.  
- Acum ce va fi? am întrebat fără voie şi vocea mea s-a pierdut în văzduh. Glasul Timpului a ajuns prin beznă până la mine lin ca un cântec...  
- Stai liniştit. Nu-i nimic... Doar o stea... a căzut.  
---------------------------------  
Madeleine DAVIDSOHN  
Haifa, Israel  
28 martie 2016  
Referinţă Bibliografică:
Madeleine DAVISOHN - POEM PENTRU O STEA / Madeleine Davidsohn : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1917, Anul VI, 31 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Madeleine Davidsohn : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Madeleine Davidsohn
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!