Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   


Autor: Lucica Boltasu         Publicat în: Ediţia nr. 2063 din 24 august 2016        Toate Articolele Autorului

Iubire, iertare
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trec anii mai repede ca vântul... Parcă ieri eram un copil, cu vise, speranțe și doruri neîntinate. Uneori, aș vrea să nu privesc în copilărie, cu toată curăția ei, pentru că a fost o copilărie grea. Plină de durere, neajunsuri, foamete, frig. Cel mai mult m-a afectat sentimentul de singurătate, de inutilitate, de respingere. Am tânjit după iubirea maternă, pe care nu am simțit-o cu adevărat, niciodată! Cea paternă mi-o amintesc vag, deoarece, deși parcă văd și acum chipul zâmbitor al tatălui ce mă ținea pe genunchi, a fost de scurtă durată. Familia dezbinată, aduce suferință adulților, dar cel mai mult, copiilor. Când nu există respect reciproc într-un cuplu, când nu există stimă, altruism, să nu spună careva că există iubire! Cum poți spune : "Te iubesc!", când nu arăți nimic din iubire? Privește doi ochi în lacrimi și spune-mi, ce vezi în ei? Vezi iubire? Vezi fericirea promisă, atunci când ați spus amândoi, un DA? Egoismul nu vine din iubire și nu e din Dumnezeu. Când înțelegi că iubirea înseamnă a dărui, a face bine, a ierta, a sprijini, a adora, a venera, a ridica persoana ce ți-e hărăzită de Dumnezeu, (așa ar fi normal) sau pe care ai ales-o fără a cere binecuvântarea divină, nu mai poți face doar ceea ce vrei tu, fără a ține cont de dorințele partenerului de viață. Mai auzim în popor expresia..."iubire cu năbădăi". Aceasta, (adică iubirea) sub mâna protectoare a lui Dumnezeu, e curată, sinceră, altruistă. Ce e altfel, e doar iubire carnală, erosul, care dispare repede, așa cum a venit. Când doar firea e satisfăcută, sufletul rămâne pe mai departe pustiu, însetat după acea dragoste profundă, curată. 
  
Tinerețea e frumoasă! Cu toate neîmplinirile ei, e perioada când radiezi de sănătate, când poți trece mai ușor peste obstacole, peste înfrângeri, peste trădări, peste neajunsuri. Este timpul bine delimitat de Dumnezeu (cunoscandu-L sau nu pe Cel ce ne-a creat), în care ne îndrăgostim, ne întemeiem o familie, în care dăm naștere la prunci. 
  
Ce ne facem când privim în urmă și ne dăm seama că ne apropiem de finalul alergării? Că anii sunt mulți pe umerii noștri, la fel ca și păcatele adunate de-a lungul timpului? Că stau tone de mizerii gata să ne îngroape, o povară greu de purtat, greu de tolerat! Mizeria, păcatul, duhneşte! Miroase a moarte, pentru ca plata păcatului e moartea! Și stăm nepăsători, continuînd "să ne trăim viața" după metode și lozinci proprii, o utopie ce conduce în final, la distrugere. Majoritatea dintre noi știm, ca "popor creștin" sau ca și creștini, că există o soluție pentru toate aceste neajunsuri... 
  
Am aflat destul de târziu, de dragostea și bunătatea nemărginită a lui Dumnezeu. Adunasem deja burdufuri de lacrimi, ce nu mai aveau demult gustul sării, ci gustul apelor de la Meriba...Amare, amare! O mulțime de bagaje, pline cu deznadejde, ură, invidie, neiertare, vorbe grele, jurăminte false, cârtire, nemulțumire. Le-am adunat de-a lungul timpului, crezând că eu am dreptate, doar eu. Așa ceva nu e corect! " Poate că partenerul a greșit mult, mult mai mult și a adus multă suferință dar...unde există iubire există și iertare! 
  
Cunoscând iubirea nemărginită a Aceluia ce este Dragoste, adică iubirea lui Dumnezeu, am aflat și planul Său perfect pentru eliberarea mea de sub povara păcatului. Am aflat că Fiul Său, Domnul Isus Cristos, a murit pentru păcatele întregii omeniri, adică și pentru al meu. Poate că atunci nu am înțeles complet acest mesaj, nici măreția și sfințenia lui Dumnezeu, dar am hotărât, fără constrângere din partea cuiva, să alerg la Golgota, să îngenunchez la poala crucii și să-mi las acolo tot bagajul adunat de-a lungul vieții de pribeag.... 
  
Oooo, ce eliberare, ce ușurare, ce pace am găsit! Și câtă iubire a pătruns în sufletul meu...O milă imensă pentru cei ce încă nu cunoșteau acest soi de dragoste sfântă, eliberatoare. Mi-am privit trecutul cu alți ochi și... am înțeles că unde nu este Dumnezeu, nu există adevărata iubire. Nu există compasiune, nu există altruism, ci doar interese meschine. Am învățat, că suferința ne face oameni, ea reînvie sentimente anihilate de povara păcatului, ne ține aproape de divinitate, printr-o conexiune numită rugăciune. Duhul Sfânt ne luminează, ne călăuzește pe cărări drepte, "din pricina Numelui Său". Doar să acceptăm planul lui Dumnezeu de mântuire! 
  
Îmi este milă de cei ce nu au știut să-şi păstreze căsnicia, de cei ce, prin egoismul lor, au adus atâta suferință celor din jur. De slaba informare asupra destinului final al fiecărui individ sau, mai rău, de nepăsarea individului care cunoaște adevărul, dar preferă "să-şi trăiască viața", spunând că are vreme la bătrânețe să se gândească la Dumnezeu. 
  
Deagostea...este îndelung răbdătoare, plină de bunătate! ...Poate e nevoie de zile, luni sau poate chiar ani, ca dragostea răbdătoare și plină de bunătate să dea roade. Când ceva nu merge bine, să știm că există o problemă, un păcat care lăsat netratat de Duhul pocăinței, de harul nemărginit al lui Dumnezeu, va prinde în timp rădăcini și va fi tot mai greu de smuls. Nu uitați că timpul nu stă pe loc, iar ce e trecut, trecut rămâne! Nu suntem stăpâni pe viețile noastre, dar putem să învățăm din greșeli și sa trăim curat, în lumina Adevărului! Dacă o funie s-a rupt, oricât am încerca să o facem la loc așa cum a fost, nu vom putea. O putem înnoda, o vom putea utiliza, dar vederea nodului ne va aminti că acolo s-a întâmplat ceva. Ca o rană care, deși vindecată, a lăsat o cicatrice, ce mereu ne amintește de suferințele îndurate. Poate fi un moment de meditare spre o creștere spirituală sau, de cădere și dezamagire.. 
  
Vedeți voi, dragii mei! Iubirea, felul în care iubești, se recunoaște prin manifestări expresive, încă din primii ani: 
  
Dragostea "Eros" este dragostea erotică, senzuală, având la bază plăcerea personală. Este sentimentul îndreptat spre cealaltă persoană, care afirmă "Te iubesc, pentru că mă satisfaci!". Are la bază atracția pentru o anumită persoană, pentru că la ea ai găsit acel "ceva" dorit de tine, care ți-a plăcut. 
  
Când a dispărut acesta, a dispărut și ea și poți spune cu ușurință "Nu te mai iubesc". E o dragoste frumoasă, dar îi place ca să primească ea mai întâi și doar apoi să dăruiască. Dacă este pusă în situația de a nu primi, se supără. 
  
Eros este o dragoste condiționată de comportamentul celuilalt. Deviza ei este "Dau doar dacă mi se dă" și-i pasă de "bucuria mea"... 
  
Dragostea "Storge", este prima dragoste pe care o simte omul pentru familie, pentru primul animal, pentru un anume loc. Este o afecțiune firească, dăruită oricui și la orice ți se pare frumos. E un sentiment plăcut, dar ea așteaptă să i se dea, ca apoi să dăruiască. 
  
Dragostea "Philia" este iubirea spontană, naturală, un sentiment bazat pe intimitatea lăuntrică a celor ce se iubesc. Este o legătură puternică, o iubire liniștită, netulburată de pasiunea lui eros și plină de virtuți. Ea înseamnă loialitate față de prieteni, virtute, egalitate și bucuria de a face ceva împreună. 
  
Dragostea "Agape" e dragostea izvorâtă din Dumnezeu, care nu are termen de comparație. E o iubire dezinteresată, iubești fără a aștepta ceva în schimb de la cel pe care-l iubești. Este minunat să te știi iubit astfel. Este și mai minunat să iubești astfel! Este unul din înălțătoarele momente ale vieții. Pur și simplu iubești și ești iubit așa cum ești, fără a ți se cere nimic în schimb. 
  
Este imposibil a iubi Agape și a rămâne indiferent. Această dragoste te invită la fapte. Indiferența și lipsa cuvintelor omoară dragostea. Condiția iubirii este "a face" și nu "a simți". În orice stare ai fi, ai nevoie de dragoste și trebuie să răspunzi la fel. Acest fel de a iubi nu pune condiții și are la bază nevoia celuilalt de a fi înțeles, iubit, iertat și apreciat. Este inteligentă și responsabilă, în același timp. Este un act de voință, însemnând a iubi pentru că celalalt are valoare în ochii tăi și nu pentru că a câștigat prin vreun merit. Implică ascultare și o continuă creștere. Ajunge sa dea totul și abia atunci trăiește cu adevărat. E cea mai minunată stare pe care o poți trăi! Pentru că poți începe singura dragoste care depinde de o singură persoană, de tine. 
  
Am ales să iert, să iubesc și să ascult de Dumnezeu! Am ales să cred că cei ce au lasat cicatrici în sufletul meu, atât au știut și atât au putut oferi! Am ales, ca atunci când mi-e greu, să ating rănile sufletului cu mireasma rugăciunilor, să torn peste ele balsamul vindecător al Duhului Sfânt și...cu privirea ațintită spre cer, să pășesc încrezătoare pe cărările timpului, până voi ajunge la linea de sosire! 
  
23/08/16, Barcelona-Lucica Boltasu 
  
Referinţă Bibliografică:
Iubire, iertare / Lucica Boltasu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2063, Anul VI, 24 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lucica Boltasu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!