Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E . ep. 35 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Săptămâna începu cu ploaie măruntă şi rece, şi o ţinu aşa aproape toată săptămâna. Din când în când, soarele mai trăgea cu ochiul printre nori, dar pentru scurt timp, pentru că aceştia erau într-un continuu război cu el, erau mulţi şi denşi, câştigând mai întotdeauna.  
Se sfârşea noiembrie, natura îşi pierduse din strălucire, copacii golaşi se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoşi, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârşit. Mărgeluţele de rouă dispăruseră şi ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui. Vremea mohorâtă pusese parcă stăpânire pe sufletele tuturor, dar mai ales al copiilor, care îşi mai doreau să se bucure de soare şi vreme bună. Ionuţ era cel mai trist, nu putea să-şi încerce bicicleta, care îi zâmbea şmechereşte din colţul camerei, acolo unde o aşezase la loc de cinste, nelăsând-o pe buni, sub nici o formă, să o scoată pe balcon. Laura se trezea în zori, era ca într-un adevărat maraton, navetă, şcoală, aprovizionare pentru casă, indiferent că era ploaie, vânt , frig. Elevii ei erau cuminţi şi silitori, astfel se compensa starea de apatie şi oboseală, cu care pleca în fiecare dimineaţă la drum. Se întorcea acasă zgribulită de frig, dar bucuroasă , aici era cuibul ei, puiul ei. Acesta, când venea de la grădiniţă , alerga direct la frumoasa lui bicicletă, o mângâia şi o plimba prin cameră, bunica fusese nevoită să elibereze tot spaţiul, pentru ca el să-şi plimbe odorul, devenit cel mai drag prieten. Laura şi Ioana încercau să-l mai înveselească, se întindeau pe burtă pe covorul din sufragerie, şi montau şinele,plimbându-se pe rând cu trenuleţul, sau jucau” NU TE SUPARA, FRATE”, mereu câştiga Ionuţ, care era tare mândru şi sărea în sus de bucurie.  
- Voi, nu ştiţi să jucaţi, mami! Vedeţi, tot eu vă bat!  
- Păi ce să facem, tu eşti norocosul aici, noi am mai îmbătrânit şi nu mai ştim cum se joacă, lasă că o să ne înveţi tu şmecheriile!  
- Of, buni, aici nu este nici o şmecherie, trebuie să ştii cum să dai cu zarul, uite aşa!şi începu să facă demonstraţii sub ochii celor două neştiutoare, care zâmbeau şi îl priveau cu drag. Aşa trecu aproape o săptămâna, pe nesimţite. Gabi alerga, ori de câte ori avea puţin timp liber, să-şi vadă iubirile, venirea lui îmblânzind atmosfera şi descreţind frunţile tuturor. Pentru Ionuţ era cea mai mare bucurie, îi sărea în braţe şi îl acoperea pe obraz cu pupici, iar acesta se topea de fericire când îi simţea mânuţele îmbrăţişându-l şi pupicii pe obraz. Îl suia pe bicicletă şi făcea câteva ture prin casă, făcându-i instructajul. Era isteţ şi prindea din zbor tot ce trebuia să ţină minte, şi abia aştepta să se oprească „ reaua de ploaie”, ca să poată ieşi afară cu frumoasa lui prietenă.  
Şi ca printr-o minune, după zile întregi, în care ploaia a cernut fără oprire, cerul s-a luminat, scăpând de norii cenuşii, ce aproape puseseră stăpânire pe el, iar soarele, chiar dacă nu mai avea atâta putere de a încălzi, zâmbea bucuros, înseninând nu numai natura, ci şi sufletele oamenilor, copleşite de atmosfera sumbră a zilelor cu ploi nesfârşite.  
Era un sfârşit de săptămână îmbietor, şi un început de decembrie promiţător. Sâmbăta, Laura avea ore puţine, aşa că profită de această zi superbă şi ajunsă acasă, nu zăbovi prea mult, şi împreună cu Ioana, Ionuţ, şi bineînţeles bicicleta, îşi petrecură după amiaza în parcul copiilor, unde Ionuţ învăţa cu sârg să pedaleze. Şi Laura, şi buni, îl secondau de-o parte şi de alta, ca să nu cadă. Deja strunea bicicleta destul de bine şi era tare mândru de progresele pe care le făcuse. Parcul era plin de copii gălăgioşi, bucuroşi şi fericiţi, că în sfârşit, se pot juca în aer liber.  
Gabi era de gardă până duminica dimineaţa,şi era tare necăjit că nu se putea bucura de vremea frumoasă, alături de ei. În plus, avea o problemă şi mai grea, şi nu prea ştia ce o să facă, nu prea avea alternative, şi nu depindea de el.  
Timpul trecu parcă în zbor, abia reuşiră să-l desprindă pe Ionuţ din parc, şi doar după ce îi promiseră că vor mai veni, dacă este vreme bună, şi îl ademeniră cu o prăjiturică, la cofetăria din apropiere. Ieşirea în parc le făcură bine şi Laurei, şi lui buni, sperau ca şi duminică să se menţină vremea frumoasă, vor profita din nou şi vor ieşi cu toţii din casă. În plus, Gabi, sigur va voi să-i însoţească, le era dor de el, chiar dacă venea din când în când, dar tot în fugă, era stresat şi rupt de oboseală, dar cu ei îşi reîncărca bateriile. Avea o perioadă foarte încărcată, accidentele se ţineau parcă lanţ, iar el era prins peste cap cu operaţiile, era recunoscut ca cel mai bun ortoped din oraş, şi toţi doreau să fie operaţi şi trataţi de el.  
Peste noapte, picături de ploaie, ca nişte cristale începură să bată în geam, dar dimineaţa soarele răsări fălos, ignorând ploaia care udase bine pământul, peste tot zăreai mici băltoace, dar nu mai conta, toţi erau bucuroşi că vor petrece în natura, poate ultima zi cu soare.  
-Sărut mâna, sper că nu sunt prea matinal, dar nu am vrut să pierdem frumuseţea asta de soare şi să vă iau la o plimbare! Gabi, după ce ieşise din gardă, trase o fugă acasă, unde făcu un duş, se bărbieri şi se schimbă cu o pereche de blugi, un frumos pulover bleu, care-i stătea nemaipomenit de bine, nişte espadrile comode şi scurta de piele, seara era rece bine.  
- Noi ne-am trezit de mult, iar cafeaua te aşteaptă, sigur ai avut o noapte grea. O bem împreună, mami deja şi-a băut-o, ea este mereu matinală.  
- Am avut noroc, în noaptea asta nu a mai venit niciun accidentat, doar mici probleme cu cei operaţi deja, aşa că am tras şi eu câteva ore de somn, mi-au prins bine după o săptămână plină de nebunie şi stres.  
- Nenea Gabi, ce bine că ai venit!Nici nu ştii ce am făcut!  
- Păi, ce ai făcut? Sper, că nu ceva rău!  
- Nu, cum să fac aşa ceva, eu sunt băiat cuminte, poţi întreba pe mami şi buni! Am fost în părculeţ cu bicicleta, mami şi buni au avut grijă să nu cad, dar apoi am învăţat, aşa cum mi-ai arătat tu, şi să ştii că pot merge şi singur. Nu-i aşa că-i super? Mergem şi azi cu bicicleta, aşa mi-a promis mami.  
- Măi, să fie, chiar mergi singurel pe ditamai bicicleta, nu-mi vine să cred!  
- Pe cuvântul meu de şoim că nu te minciunesc, buni şi mami îţi pot spune că-i aşa! Se aprinsese la faţă şi gesticula, dorea sub orice formă să fie crezut, iar Gabi zâmbea, tare îi era drag când îl vedea cum se aprinde.  
- Bine, bine, te cred, o să luăm bicicleta, o punem în maşină şi ieşim undeva, unde poţi să mai exersezi. Ce zici, eşti de acord?  
-Nenea Gabi, eşti super, de aia te iubesc eu aşa mult! Sărea într-un picior de bucurie, era o adevărată plăcere să-i vezi entuziasmul.  
- Mami, veniţi şi dumneavoastră cu noi?  
- Mulţumesc Gabi, mi-am programat să merg la cimitir, profit de vremea frumoasă, sigur vine frigul şi nu o să mai pot merge. Duceţi-vă voi, şmecheraşul nostru abia aşteaptă să încalece minunea asta de bicicletă, nu ştim ce ne-om face cu el când vine zăpada.  
- Nu vă faceţi griji, se satură el, apoi punem săniuţa în funcţiune.  
- Dar eu nu am sanie!  
- Dacă eşti cuminte, Moş Nicolae, sigur îţi aduce.  
- Sigur că sunt cuminte, fac tot ce zice mami şi buni, iar la grădi nu mă bat şi nu mă cert cu nimeni. Dar, moşu ,de unde ştie că eu nu am săniuţă?  
- El ştie tot, într-o condicuţă notează copiii neascultători şi le aduce doar o jordiţă pe care o lasă părinţilor, ca să-i pedepsească dacă nu se fac cuminţi. În altă condicuţă, notează copiii cuminţi, aşa ca tine, trebuie doar să-ţi pui o dorinţă, şi el ţi-o îndeplineşte.  
- Atunci, eu o să vreau o săniuţă, crezi că o să-mi aducă?  
- Mai mult ca sigur. Haide, echipează-te, numai bine, eu o să beau cafeaua, trebuie să prind forţă, azi umblăm hai-hui, toată ziulica!  
Gabi brava, simulând bună dispoziţie, dar sufletul lui era praf. Nu ştia cum o să facă faţă Laura, aşa cum nu ştia nici el cum o să treacă acest prag. De aceea îşi dorise să facă o ieşire undeva, să poată discuta cu Laura în linişte, şi să caute soluţii. Laura se echipă si ea cu pantaloni mulaţi pe corp, un pulover mai gros alb şi pe gât, si o pereche de botine, călduroase. Îţi împletise părul într-o coadă de cal, arăta ca o elevă de liceu. După ce puseră bicicleta în portbagaj, plecară fără ţintă, căutând un loc liniştit, unde să poată discuta în voie, iar Ionuţ să exerseze cu pedalarea. Laura îl observa neliniştită, simţea că îl preocupă ceva, dar nu-l întrebă nimic, ştia că în final îşi va da drumul şi o va face părtaşă la problemele ce-l frământau. În tot acest timp, Ionuţ privea pe geam încântat, iar guriţa îi turuia fără încetare. Radioul transmitea o emisiune cu cele mai îndrăgite şlagăre, şi se lăsară furaţi de muzică, uitând pentru moment, gândurile ce-i frământau.  
 
- V A U R M A -  
 
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E . ep. 35 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!