Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.32 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Laura urcă scările în goană, abia aştepta să-şi strângă puiuţul în braţe, era fericită, ştia, că de acum încolo, nu mai avea de ce să se mai teamă, Ionuţ va rămâne cu ea, şi va putea să-şi facă planuri pentru o nouă viaţă, fără ceartă, bătăi şi scandal. Deschise uşa cu grijă, era linişte deplină, iar sufrageria era luminată discret de o veioză. Rămase puţin consternată găsindu-l pe Gabi înăuntru, nu se aştepta să-l afle aici. Zâmbi fericită.  
 
– Bravo vouă, staţi ca huhurezii pe întuneric! Ce-i cu liniştea asta, sper că nu s-a întâmplat în lipsa mea, nimic rău! Unde-i Ionuţ, la ora asta el încă zburdă prin casă!  
 
Neliniştea puse stăpânire pe ea, Gabi îi simţi panica şi cu voce domoală încercă s-o liniştească.  
 
-Nu te speria, nu s-a întâmplat nimic grav, flăcăul nostru a făcut puţină febră, iar gâtul îi era inflamat, îl durea rău. Mami m-a chemat urgent, dar ea îl doftoricise deja cu comprese cu oţet, aşa că febra îi mai scăzuse, însă am fost nevoit sa-l tratez cu antibiotic injectabil, iar acum a trecut pragul critic. Îi administrez în continuare antibiotic, iar dimineaţă o să fiu din nou prezent să continuăm tratamentul. Linişteşte-te, acum doarme, dar peste o oră trebuie să-i fac din nou injecţia, aşa că trebuie să mă mai suportaţi puţin! Trageţi sufletul şi povesteşte-ne şi nouă cum a decurs întreaga ta zi, ne-am făcut o grămadă de gânduri negre şi am stat ca pe jar!  
 
- Imediat o să vă povestesc, vreau doar să arunc o privire ca să mă liniştesc.  
 
Ionuţ dormea profund, nici nu a simţit când Laura l-a sărutat pe frunte, nu mai ardea, tratamentul îşi făcuse efectul, era un semn bun. Au rămas tot aşa, la lumina veiozei, iar Laura le povesti de-a fir a păr, cum a decurs totului tot. Mamei Ioana nu-i venea a crede, cunoscându-l prea bine pe ginerele său, şi o mai întrebă de câteva ori pe Laura, dacă sigur va rămâne aşa, sau Nicolae se va răzgândi şi îi va provoca iarăşi şicane.  
 
-Mami, stai liniştită, Rodica a rezolvat totul în mod legal, iar Nicolae a depus o declaraţie în care renunţă la custodia copilului, dar doreşte să aibă dreptul să-l vadă, a schimbat şi motivul invocat în cererea de divorţ, la sugestia Rodicăi, asumându-şi întreaga vină. În felul acesta, procesul nu va dura prea mult, în plus, Rodica a cerut strămutarea procesului aici, au căzut de comun acord, aşa că nu va mai trebui să mai bat atâtea drumuri. Am avut aşa, o strângere de inimă, când am văzut cum arată Nicolae, sunt convinsă că ai trece pe lângă el fără a-l recunoaşte. Abia aştept să închei acest capitol urât din viaţa mea!  
 
Gabi o sorbea din ochi, avea, în sfârşit siguranţa, că nimic nu le va mai sta în cale în a-şi uni destinele, încă puţină răbdare şi visul lor se va împlini.  
 
-Este vremea de injecţie, haideţi să vedem ce face bolnăviorul!  
 
Ionuţ tocmai se trezise, iar când o văzu pe Laura, sări din pat ca o zvârlugă, direct în braţele ei.  
 
-Mami, ce dor mi-a fost de tine! Ştii că am fost bolnăvior, dar nenea Gabi m-a făcut bine, acum numai un piculeţ mă mai doare gâtuleţul! Şi să vezi, mi-a făcut şi injecţie, dar n-am plâns, am strâns din pumnişori, că tare doare. Nu-i aşa, nenea Gabi, că am fost curajos?  
 
- Sigur, aşa fac doctorii! Acum, îmi pare rău, dar ia dă tu aici funduleţul să mai facem o injecţie, doar ne-am propus să ne facem bine până la ziua ta! Gabi avea mână uşoară, dar injecţia era dureroasă, ştia ce-i in sufleţelul lui, trecuse şi el prin aşa ceva, aşa că începu să-i spună poveşti, de pe vremea când era şi el de-o schioapa.  
 
- Când eram aşa, de vârsta ta, m-am îmbolnăvit rău de tot, mâncasem câteva îngheţate fără ştirea părinţilor mei, iar noaptea ardeam ca o sobiţă, aşa ca tine, iar gâtul era roşu şi nu puteam să înghit nimic. Mama era disperată, febra nu mai scăzuse, au stat toată noapte lângă mine, iar dimineaţa a trebuit să mergem la doctor. Mi-au administrat şi mie injecţiile astea pe care nici tu nu le iubeşti, dar tu ai fost curajos şi nu ai zis nimic. Eu, când am văzut seringa, am început să urlu şi să dau din picioare, cinci oameni abia m-au ţinut, încă tatăl meu m-a şi urechiat, chiar mi-a dat şi două pălmuţe la fund. Până la urmă mi-au făcut injecţia, mă speriasem când am văzut ce seringă si ac mare pregăteau pentru funduleţul meu. Dar nici nu mi-a mai fost frică apoi, şi vezi, acum sunt doctor! Ia spune, te-a durut? În timp ce povestea, îi şi făcuse injecţia, iar Ionuţ aproape că nu o simţise.  
 
- Nu m-a durut aşa tare, nu o să îmi mai fie frică de ea, promit! Doar la doctori nu trebuie să le fie frică de nimic, nu-i aşa? Până la ziua mea o să mă fac bine, doar am invitaţi şi vreau să mă joc cu prietenii mei. Mami, mai este mult până duminică?  
 
- Nu, iubitule, mai este mâine şi apoi vine duminica, dar până atunci, tu, trebuie să stai în pat ca să te faci bine, iar Gabi o să vină dimineaţă să-ţi facă injecţia. Buni ţi-a pregătit să papi ceva, apoi faci nani, doar aşa o să te faci bine.  
 
- O să plec şi eu, s-a făcut târziu, iar dimineaţă trebuie să fiu în zori prezent la spital, de acolo o să dau o fugă să-i fac injecţia. Sărut mâinile mami, iar tu voinicule să fii cuminte şi să nu te scoli din pat!  
 
- Mă întorc imediat, o să-l conduc pe Gabi până la maşină, să papi tot ce ţi-a pregătit buni!  
 
Gabi ardea de nerăbdare să o strângă în braţe pe Laura, timpul petrecut împreună reprezenta cele mai minunate clipe şi îşi doreau amândoi, ca ceste clipe, să nu se mai termine niciodată. Ajunşi la maşină, Laură se abandonă în braţele lui , acesta potopind-o cu sărutări fierbinţi, era deja aproape beznă, nu-i mai vedea nimeni, aşa că se lăsară furaţi de vraja care pusese stăpânire pe inimile lor, atât de dornice de iubire. Le bătea inima nebuneşte, intensitatea sentimentelor îi copleşiră, se simţeau liberi să iubească, eliberându-se de temerile şi complexele care le coordonase până acum, vieţile.  
 
-Ştii, iubito, sâmbătă şi duminică nu sunt de gardă, ce ar fi să mergem mâine seară la localul nostru, să uităm trecutul, să ne bucurăm de prezent şi să putem visa în voie la viitor!  
 
- Ai dreptate, dragule! Simt o nevoie nebună să mă rup de tot, să fiu doar cu tine şi să mă las în voia sentimentelor. Mâine dimineaţă o ajut pe mama la prăjiturele pentru ziua lui Ionuţ, apoi trag o fugă în oraş să cumpăr un cadou puiuţului meu.  
 
- Eu i-am cumpărat deja, dar dacă vrei, vin şi mergem împreună. De fapt, ce vrei să-i cumperi?  
 
- Ştii bine cât de mult şi-a dorit o bicicletă, am strâns şi eu, şi mama bani, doar să i-o cumpărăm.  
 
- Şi eu, ce să mă fac acuma? I-am cumpărat bicicleta roşie din vitrină, mai ţii minte cum o privea! Şi azi, tot de ea îmi spunea, doar că era dispus să mai aştepte, a auzit el când vorbeaţi, că nu prea sunt bani. Ştii că-l iubesc nespus de mult, este ca şi copilul meu, aşa că nu te supăra pe mine. Şi sper cât de curând să fim familia pe care ne-o dorim amândoi din tot sufletul.  
 
- Ce mă fac eu cu tine, Gabi! Cred că o să fii un tată minunat, Ionuţ este topit după tine, ce să mai zic de mine! În fine, o să-i cumpărăm altceva. Rămâne valabilă şi oferta de seară, doar să fie Ionuţ bine. O să adorm cu tine în gând, iubitul meu minunat!  
 
Se despărţiră cu greu, dar erau fericiţi. Laura era aproape liberă, iar el era la un pas de a-şi vedea visul împlinit, o nouă viaţă alături de iubirea vieţii lui.  
 
- VA URMA -  
 
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.32 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!