Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.31 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Între timp, Ionuţ, sub supravegherea bunicii şi îngrijirea atentă a lui Gabi, scăpă de febra, mai avea dureri de gât şi nu crâcnea,când „reaua de injecţie” îl ciupea fără milă. Avea interzis să coboare din pat, dar guriţa lui turuia fără oprire, punea întrebări şi făcea planuri pentru ziua cea mare, o să-şi invite toţi prietenii, sigur, mami nu o să se supere. Şi o să ducă prăjiturele, bomboane şi limonadă, şi la grădi, normal!  
 
-Şi, să vedeţi, o să primesc şi cadouri!  
 
- Dar ai fost tu cuminţel, nu ai supărat-o pe buni şi pe mami?  
 
- Vai, dar cum să le supăr, eu le iubesc până la stele, şi să ştii că, şi pe tine, şi pe Angela, tot aşa vă iubesc! Ochii îi străluceau, se îmbujorase la faţă, gesticula cu mânuţele, foarte convingător.  
 
Gabi şi bunica Ioana îl priveau cu drag, se bucurau că îşi mai revenise, nu doreau ca Laura, la întoarcere, să intre în panică, sigur avusese o zi stresantă, asta mai lipsea, să-l afle pe Ionuţ bolnăvior.  
 
-Te-ai gândit, tu, ce cadou îţi doreşti?  
 
- Eu vreau o bicicletă, dar mami nu are bani acuma, dar când o să aibă, sigur îmi cumpăra una roşie, aşa cum am văzut noi în vitrină!  
 
Vorbea aşa senin, fără umbră de regrete, aşa cum ar fi făcut alţi copii. Ştia că mami se descurca greu cu banii, o auzise vorbind cu bunica, aşa că strânsese în puşculiţă toţi bănuţii primiţi în dar, şi dacă mami nu mai avea bani, el o să-i dea din puşculiţă. Era un copil, trecut, alături de mama sa, prin multe perioade grele, chiar dacă ele s-au răsfrânt indirect. Nu era obraznic şi nu insista niciodată, ca Laura sau buni, să-i cumpere ceva anume. Se bucura din toată inima de orice mic dar, nu era mofturos, nici răzgâiat, chit că toţi îl iubeau şi încercau să-l răsfeţe. Cei mari îi pregătiseră o surpriză, îl iubeau şi doreau ca măcar de ziua lui să-l vadă fericit primind ceea ce şi-a dorit.  
 
Gabi, după terminarea programului la spital, revenise lângă Ionuţ şi mama Ioana, aşteptând împreună, cu nelinişte, sosirea Laurei. Începură să-şi depene amintiri, când Gabi, când bunica Ioana, în timp ce Ionuţ trecu iarăşi în lumea viselor. Se înserase destul de devreme, noroc că nu mai ploua încă de pe la prânz şi vremea se mai încălzise.  
 
Despărţindu-se de Maria, Laura, Valentina şi Marian, se îndreptară spre tribunal, sigur Rodica îşi terminase treaba. În faţa Tribunalului aştepta Nicolae, purta în braţe o cutie mare, frumos ambalată. Laura rămase surprinsă, intuia că este ceva pentru Ionuţ, nu crezuse nicio clipă ca el să îşi mai aducă aminte de ziua fiului său.  
 
-V-am aşteptat, îmi fusese teamă că sunteţi deja plecate. Să ştii, Laura, că nu am uitat de ziua lui Ionuţ, mi-aş fi dorit să-l pot strânge în braţe, dar asta e! I-am cumpărat şi eu ceva, te rog să-i dai acest cadou din partea mea şi să-i spui că nu l-am uitat şi că îl iubesc mult, mult de tot. În ochii lui Nicolae jucau lacrimile, pe care le şterse cu dosul palmei, apoi zâmbind cu tristeţe, îi dădu cadoul Laurei, care rămase oarecum consternată, ştiind că, înainte, Nicolae nu prea dăduse atenţie zilelor de naştere ale fiului său.  
 
- Îţi mulţumesc, sincer, nu mă aşteptam ca tu să-ţi mai aduci aminte de ziua lui Ionuţ! O să-i dau cadoul şi o să-i transmit ceea ce mi-ai spus, nu vreau să creez un zid între voi, poţi veni oricând doreşti să-l vezi. L-am vizitat şi pe tăticu, speranţe nu prea sunt, după cum mi-a spus şi el, şi Maria. Sper să mă anunţaţi şi pe mine când o fi să se întâmple ceea ce este de aşteptat, i-am lăsat Mariei numărul de telefon, voi încerca să fac tot posibilul să vin, l-am iubit şi respectat mult, merită măcar atâta din partea mea.  
 
- Fetelor, ce bine că aţi venit, în sfârşit am terminat şi eu tot ce am avut aici de rezolvat, mergem să mâncăm ceva, apoi tragem o fugă la Valentina, să-i onorăm casa, aşa cum am promis, dar pe la ora patru, musai să ne luăm tălpăşiţa, ca să nu ne apuce noaptea pe drum. Rodica vorbea plina de exuberanţă, aşa cum îi era felul, fără a ţine cont că era şi Nicolae de faţă.  
 
- Sărut mâinile, acum o să plec şi eu, m-a adus un prieten cu maşina, m-a aşteptat ca să-i pot cumpăra fiului meu un cadou, duminică face cinci anişori, ştiu că se va bucura! Vă doresc drum bun şi sper să nu vă mai fac neajunsuri cu procesul, oricum vom mai ţine legătura, probabil o să împuternicesc pe cineva să mă reprezinte, eu mă deplasez destul de greu. Laura, părerile de rău nu îşi mai au rostul acum, orice ar fi, eu vă iubesc pe amândoi şi veţi rămâne în sufletul meu. Sper ca viaţa să-ţi ofere alte oportunităţi, sigur vei reuşi, mereu ai fost tenace, nu trebuia să-ţi tai aripile, dar gelozia este o boală grea, şi uite unde m-a adus pe mine!  
 
Se despărţiră de Nicolae în termeni paşnici, răsuflară cu toţii uşuraţi, au venit pregătiţi pentru ce era mai rău, dar precum se pare, norocul le fusese alături încă de la începutul zilei. Luară masa într-un local din centru, Valentina i-a întreţinut cu poveştile ei haioase, apoi i-au onorat casa.  
 
- Să ştiţi că o să vă invit pe toţi la nunta mea, o să fie într-un cadru restrâns, Laura deja a primit invitaţia, dar mi-ar face plăcere să te am şi pe tine, Rodica, printre prietenii dragi sufletului meu. Ne-am gândit să fie după sărbătorile de iarnă, să sperăm că nu va fi zăpadă prea mare şi drumuri inaccesibile.  
 
- Cum să nu vin, abia aşteptăm să mai ieşim din rutină, sigur Toni va fi încântat! Sperăm să nu intervină ceva care să nu ne permită a onora invitaţia ta, fie ca norocul şi fericirea să-ţi fie de data aceasta alături, Valentina! Mulţumim de ospitalitate, este vremea s-o întindem la drum, ziua este scurtă şi se întunecă repede.  
 
Se despărţiră cu părere de rău, Valentina era plăcută şi aducea mereu,cu şarmul ei, voia bună. Vremea se menţinea încă frumoasă, dar şoseaua era destul de aglomerată. Rodica conducea atent, voia să ajungă în siguranţa lângă cei dragi, Toni o aştepta întotdeauna cu inima cât un purice, deşi ştia că este o bună şoferiţă, dar te fereşti tu şi intră altul în tine, era mereu explicaţia lui la stresul pe care îl simţea, când Rodica pleca la drum lung. Tot drumul au povestit pe marginea celor întâmplate, căutând explicaţii şi soluţii. Alin, pe care îl pescuiră pe drum, le destinse iarăşi, cu bancuri şi glume, aşa că nu simţiră trecerea timpului. Se înserase bine, iar drumul se mai descongestionase, aşa că ajunseră cu bine acasă, fără probleme.  
 
– Mulţumesc Rodica, îţi sunt recunoscătoare pentru tot ce ai făcut pentru mine, eşti nemaipomenită!  
 
– Nu am făcut mare lucru, am făcut ceea ce trebuia şi meritai! Sunt bucuroasă că totul s-a rezolvat mai uşor decât ne-am aşteptat. O sa mai avem puţin până se încheie acest capitol din viaţa ta, dar totul va trece, şi în sfârşit vei fi liberă si stăpână pe viitorul pe care ţi-l doreşti. Vom ţine legătura, poate ne mai întâlnim cu toţii, ne prinde bine câte o ieşire, departe de zgomot şi stres. Pupici pentru Ionuţ şi Gabi, iar tu ai grijă de tine!  
 
Se despărţiră în faţa blocului, erau cu toţii nerăbdători să ajungă acasă, lângă cei dragi.  
 
- VA URMA -  
 
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.31 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1977, Anul VI, 30 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!