Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep. 29 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Valentina îl privea stupefiată, nu-i venea să creadă că cel care vorbise era Nicolae în carne şi oase, că era Nicolae cel arogant şi atotştiutor, că se putuse schimba radical în urma nenorocirilor care se abătuse asupra lui. Din vocea lui Nicolae răzbea deznădejdea, disperarea, deşi încerca să braveze. Pierduse şi trebuia să se obişnuiască cu această pierdere incomensurabilă. Dorind să treacă peste această stare, care vrând-nevrând, îi cam întristă pe toţi, Valentina începu să pună întrebări şi să sporovăiască, alungând pentru moment atmosfera apăsătoare care încerca mereu să se strecoare la masa lor. Vorbiră vrute şi nevrute, iar după ce terminară cu toţii de servit cafeluţa, aşa zisă, matinală, plătiră şi părăsiră localul. 
  
Vremea era superbă, deşi debutase cu frig şi ceaţă. Era o dimineaţă limpede, senină, ici acolo, nişte nori mici şi albi pe firmamentul de un albastru de porţelan, al cerului. Aerul emana o atmosferă de pace şi linişte binecuvântată. 
  
Rodica, însoţită de Laura şi Nicolae, intră în imensa clădire a tribunalului şi în scurt timp, cu verva şi iscusinţa ei, reuşi să rezolve prima înfăţişare a acestui proces de divorţ, care însemna pentru Laura, libertatea, iar pentru Nicolae jugul singurătăţii şi deznădejdii. Se vor stabili alţi termeni şi alte date pentru continuarea procesului, care în urma declaraţiilor pe care Nicolae le făcu în scris, avea să grăbească finalizarea unui divorţ care crease atâtea frământări şi temeri în sufletul Laurei, şi speranţe în cel a lui Nicolae. 
  
Între timp, acasă, bunica Ioana era terminată, bulversată de gânduri negre. Se temea pentru Laura, pentru Ionuţ, pentru ceea ce va fi în viitor. Se învârtea prin casă, negăsindu-şi locul, exact ca pasărea în colivie. Era nevoită să aştepte, şi Doamne, ce greu se scurge timpul când eşti în aşteptare! Îşi făcu de lucru prin bucătărie, îi pregăti lui Ionuţ gentuţa cu pacheţelul cu mâncare şi sticluţa cu apă, un mic dejun care să-i ţină de foame până la pauza de masă, apoi îşi făcu o cafeluţă tare, înviorătoare, aşteptând să se trezească năzdrăvanul lor drag. Acesta, de obicei foarte receptiv la orele de sculare pentru a merge la grădi, de data aceasta nu dădea nici un semn că s-ar grăbi, aşa cum făcea întotdeauna. Bunica îl mai lăsă puţin, gândind că vrea să se mai răsfeţe în culcuşul cald şi îmbietor. Intră uşor în camera lui şi-l găsi într-o baie de apă, cu obrajii roşii şi arzând ca o sobiţă. Gemea uşor, iar la atingerea bunicii, abia îşi deschise ochişorii lui frumoşi, şi cu un zâmbet chinuit, murmură: 
  
-Buni, cred că sunt şi eu bolnăvior ca mami! Mă doare tare rău gâtuleţul. 
  
Impacientată, bunica Ioană pregăti rapid leacul cu care îşi tratase pe vremuri copiii, şi care făcea întotdeauna miracole, împachetări cu oţet diluat cu apă. Îl înfăşură pe Ionuţ intr-un cearșaf umezit în leacul tămăduitor, îl înveli bine şi pregăti rapid ceai de soc şi muşeţel, cu miere de albine. Ionuţ se mai linişti şi căzu iar într-un somn profund, binefăcător. Nu-l putea lăsa singur şi nesupravegheat, aşa că puse mâna pe telefon şi-l căută pe Gabi, care tocmai sosise la spital şi se pregătea de vizita la saloane. Acesta lăsă în grija colegului de breaslă această sarcină şi sosi într-o fugă, nu înainte de a se opri la farmacie, de unde se alimentă cu tot ce era necesar pentru a-l pune pe Ionuţ pe picioare. Compresele cu oţet avură efectul scontat, febra mai scăzuse, diminuând focul ce ieşea din trupuşorul lui. Deşi vorbeau şoptit, Ionuţ recunoscu vocea lui Gabi şi chipul lui se lumină, plin de bucurie. 
  
- Ce bine că ai venit! O să mă faci bine, nu-i aşa? 
  
- Desigur voinicule, ia să vedem noi ce te necăjeşte şi să-i găsim ac de cojoc! 
  
Îi făcu un consult riguros, luase de la Laura starea gripală, deşi aceasta se feri să-l ţină pe aproape, şi în plus avea o inflamaţie urâtă în gât. Aceasta trebuia tratată injectabil, iar lui Gabi i se rupea inima, numai la gândul că trebuia să-l chinuiască pe bietul copil cu injectabile, acestea fiind destul de dureroase. Bunica îl îmbrăcă cu pijama curată, iar Gabi îi badijonă, cu albastru de metil, gâtul roşu şi inflamat. Avea un gust rău, dar Ionuţ nu crâcni, însă frica de injecţie, cât era „de doctor în devenire”, puse stăpânire pe el. Gabi îi simţi teamă şi încercă să i-o mai diminueze. 
  
- Haide, voinicule, nu trebuie să te sperii, o să simţi doar o ciupitură care trece imediat! Curaj, ce fel de doctor vrei să fii dacă te temi de o injecţie? Aş fi preferat să nu te supun la aşa ceva, dar dacă vrei să te faci bine, este musai să rabzi. Cu inimioara cât un purice şi cu lacrimi sub pleoape, bravă, nu scoase nici un sunet, deşi penicilina durea al naibii de tare. 
  
- Ia spune-mi, te-a durut? 
  
- Un piculeţ, dar ai văzut, nu am zis nimic! 
  
- Bravo, eşti curajos! Îmi pare rău, ştiu că sunt dureroase, dar trebuie să-ţi mai administrez câteva, o să revin ca să-ţi mai fac câte o ciupitură, sper că nu eşti supărat pe mine! Trebuie să încercăm să ne facem bine până vine mami, bine! 
  
- OF, nenea Gabi, pe tine nu pot să mă supăr! Supărat sunt pe injecţie, dar vreau să mă fac bine repejor, duminică sărbătorim ceva. 
  
- Da? Păi ce sărbătoare-i duminică, eu nu am auzit de niciuna! se făcu Gabi neştiutor. Bunica zâmbea şi ea, îi mai venise inima la loc. 
  
- Cum, ce zi? Tu nu ştii că este ziua mea, că fac cinci anişori? Cum să uiţi aşa ceva, nenea Gabi? Buni face tort, iar mami îi invită pe prietenii mei, o să fie super, o să vezi! 
  
- Bine, bine, dar pe mine de ce nu m-ai invitat? încercă Gabi să-l necăjească. 
  
- Doamne, păi mami a zis că te invită ea, şi uite, a uitat! Dar ştii ceva, te invit eu acuma. Vii la ziua mea duminică? Îşi revenise din moleşeala care pusese stăpânire pe el, ochii îi străluceau, lupta cu începutul de gripă mergea pe drumul cel bun. Era atâta inocenţă şi candoare la acest puşti frumos şi isteţ din cale afară. 
  
- Eu o să merg la bolnăviorii mei, tu stai în pat şi faci nani, bunica o să stea lângă tine şi o să revin mai târziu, să continuăm tratamentul şi să-i venim de hac durerii din gâtul tău şi febrei. Gabi îl strânse cu drag la piept şi-i sărută obrăjorii încă fierbinţi. Îl iubea din toată inima pe acest micuţ plin de candoare şi inocenţă. Plecă lăsându-i bunicii Ioana toate instrucţiunile şi rugămintea să-l sune în caz că apar înrăutăţiri în starea lui Ionuţ. Acesta adormi, iar bunica Ioana, îi veghe somnul, încă neliniştită. Se gândea la Laura, care plecase la drum bolnavă, la cum o fi făcând faţă primei înfăţişări de divorţ, la inevitabila întâlnire cu Nicolae. Oftă adânc, continuând să tricoteze cu sârg, darul ei pentru Ionuţ, un pulover frumos şi călduros, bleu, numai bun pentru vremea friguroasă ce începuse deja să se facă simţită. 
  
Laura, se simţea mai liniştită şi mai sigură pe ea ca oricând, trecuse cu bine peste impactul întâlnirii, după atâtea luni, cu Nicolae. Se despărţiră în termeni paşnici, deşi se observa că acesta era puternic afectat moral şi sufleteşte, pornind fiecare pe drumul său, fără şanse de reîntoarcere. Divorţul avea să se deruleze mult mai repede datorită retragerii, de către Nicolae, a motivului invocat şi a declaraţiei în care îşi asuma întreaga vină, renunţând la pretenţii de custodie asupra lui Ionuţ. Nu le venea să creadă, nici Rodicăi, nici Laurei, nici Valentinei, şi îşi puneau aceiaşi întrebare… cum de Nicolae şi-a călcat pe inimă şi a devenit atât de conciliant şi suflet larg? Nu mai conta! Zarurile fuseseră aruncate, Laura îşi va câştiga libertate şi nu va mai tremura de teama că-l va pierde pe Ionuţ. Viaţa ei va fi altfel, avea o mulţime de dorinţe şi vise de împlinit, era pregătită să-şi înfrunte temerile care o bulversaseră atâta timp şi să o ia de la capăt. Inevitabilul se iveşte mereu, cu sau fără voia ta, iar destinul îşi urmează drumul nestingherit, oricât ai vrea să-i schimbi direcţia, iar ceea ce este să se întâmple, se va întâmpla, el nu se va abate niciodată din drumul pe care a plecat. 
  
- Dragelor, eu mai am câte ceva de rezolvat la tribunal, cred că în jur de o oră, o oră jumătate. Ne vedem tot aici şi apoi vom merge undeva să luăm prânzul şi o să trecem şi pe la tine, Valentina, ca să nu zici că nu ţi-am onorat casa. Cel târziu, la ora 16, trebuie să demarăm spre casă, se întunecă destul de repede şi musai să ajungem cu bine, cei dragi ne aşteaptă cu nerăbdare. 
  
- VA URMA - 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep. 29 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!