Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.28 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Domnule Nicolae, în calitate de avocată a Laurei, mi-aş dori ca acest proces de divorţ să fie într-o manieră paşnică, ştiţi bine că Laura are o mie şi una de motive pentru a-şi dori acest divorţ, dar i-aţi luat-o înainte, nu ar fi rău să ne punem de comun acord cu anumite probleme. Presupun că aveţi un avocat, aş vrea să ne întâlnim toţi patru, ca să discutăm civilizat, nu să vă spălaţi rufele murdare în public.. Pentru viitorul fiului vostru, contează enorm de mult modalitatea în care a decurs şi va decurge divorţul părinţilor săi. Chiar dacă acum este mic şi nu realizează acest lucru, sigur, când va fi mai mare, va pune întrebări şi va vrea să ştie mai multe. 
  
- Doamna Rodica, eu nu mi-am luat nici un avocat. Am intentat procesul, sincer să vă spun, în speranţa că Laura va mai da o şansă căsniciei noastre şi vom fi din nou o familie. M-am schimbat enorm de mult, singurătatea şi dorul de ei mă macină. Tatăl meu este bolnav, zilele-i sunt numărate, eu sunt aşa cum sunt, nu prea mai am ce să mai sper de la viaţă! 
  
Cu toate progresele remarcabile pe care le făcuse, recuperarea lui Nicolae era mult prea lentă şi avea stări de spirit cu căderi puternice. Băgase divorţul cu speranţe, dar la ultimele analize, era clar, că nu mai avea şanse pentru a menţine o căsnicie, problema sexului era sub semnul întrebării, ideea îl chinuia îngrozitor, era cu adevărat disperat. Medicul îi spusese că există mici speranţe de revenire, dar el era conştient că sunt doar încurajări. Cu picioarele făcuse progrese, dar mai avea mult pentru recuperare şi niciodată nu va mai fi cum a fost. La toate se adăugaseră şi boala tatălui său , cancer pulmonar, boală care făcuse din Gheorghe, doar umbră de om. Se gândea cu amărăciune la viaţa pe care o pierduse din prostie, dar era tardiv, nimic nu mai putea fi cum a fost la început. Îi ceruse lui Laura încă o şansă, deşi ştia că viaţa lui sexuală era terminată, dar un sâmbure de speranţă, că în timp şi-ar putea reveni, l-a mânat la acest gest disperat. Nu mai avea nici un rost să spere, Laura se schimbase mult, fizic era tot aşa de frumoasă, dar fragilitatea ei dispăruse, era hotărâtă, sigură pe sine, aşa cum fusese, de fapt, la început, dar el o schimbase, timorând-o. 
  
- Unde este tăticul internat? Pot să-l văd? 
  
- Desigur, este la spital, aici, la secţia Oncologie. Îi este tare dor de Ionuţ, la fel şi mie. Ne-ar fi plăcut să-l vedem, noi nu ne putem deplasa, fiind în starea în care suntem. 
  
- Este drum lung şi timp rece, schimbător. În plus, nu puteam aduce copilul cu mine într-o astfel de situaţie, nu vreau să fie prezent la divorţul nostru, încerc să-l protejez cât mai mult. 
  
- Nici eu nu doresc aşa ceva, copiii nu sunt vinovaţi de greşelile părinţilor. Recunosc, eu sunt cel care a declanşat acest haos în căsnicia noastră, doar când am dat de necaz, am realizat acest lucru. Nu o să creez impedimente la divorţ, este clar că nu mai putem convieţui împreună, doar că vreau din când în când, să-l văd pe Ionuţ, este fiul meu, iar eu sunt tatăl lui, nu vreau să mă considere un străin. 
  
- Nici o problemă, domnule Nicolae! Este normal ca un copil să-şi vadă ambii părinţi, chiar dacă sunt despărţiţi! Nu mă aşteptam să fiţi aşa conciliant! Asta ne ajută foarte mult, desigur că vom mai avea înfăţişări, având un vedere că există un copil la mijloc, vom găsi cea mai bună modalitate de rezolvare. Şi dacă sunteţi de acord să încheiem acest proces într-un mod amiabil, putem merge să-i aducem la cunoştinţă judecătorului ceea ce am hotărât de comun acord.. 
  
- Nu are rost să-mi mai plâng de milă, nici să mai trăiesc cu speranţe deşarte, nu mă mai gândesc la viitor, trăiesc doar prezentul, şi zău că nu ştiu ce va mai fi! Sunt de acord întru totul cu ceea ce credeţi că este mai convenabil pentru Laura, nu vreau să mai sufere din cauza mea. 
  
- Va trebui să schimbaţi motivul pentru care aţi declanşat divorţul, adică, părăsire de domiciliu. Nu mi se pare corect, ştiţi bine că nu este aşa. Mai bine schimbaţi în nepotrivire de caractere şi că nu se mai doreşte continuitatea acestei căsnicii. 
  
- Sunt de acord cu tot ce sugeraţi, nu găseam un alt motiv viabil pentru a înainta divorţul, Laura a fost mamă şi soţie prin excelenţă, nu puteam invoca neadevăruri. Voi încerca să ieşim din această căsnicie, fără vâlvă, îi voi reda libertatea. Voi lua asupra mea vinovăţia, în felul acesta vreau să-mi iau revanşa pentru tot chinul la care am supus-o în toţi anii aceştia, fiind un inconştient, mânat de gelozie. Să ştii că te-am iubit cu adevărat, şi încă te iubesc, dar nu am avut de la cine învăţa cum să-mi exteriorizez sentimentele. O să rămâneţi în sufletul meu! Laura îl privea tăcută şi uimită, totodată. Nu se aşteptase la aşa schimbare radicală în gândirea şi comportamentul lui Nicolae, total schimbat, nu numai fizic, ci şi moral. Avea impresia că visează, venise pregătită să se confrunte cu ce era mai rău. Era de necrezut. Se gândea că nu o să dea înapoi şi că va încerca să o distrugă. Pentru Nicolae, căsnicia lor a fost utilă şi iar fi fost tot aşa şi acum. Ceva se întâmplase cu el, dar ce! Îşi scormonea mintea ca să găsească un motiv, dar nu reuşi. Se simţea tristă, nu o bucura,aşa cum se aşteptase, sfârşitul căsniciei lor. Îi părea rău de el, de socrul ei, de nefericirea lor, ştia că alta ar fi fost viaţa lor dacă ea era cu ei. Dar nu ar mai fi putut duce acea viaţă de coşmar, pentru nimic în lume. În plus, în afară de compătimire, nu avea nici un fel de alt sentimente pentru Nicolae. 
  
- Tu ai lăsat să se creeze această prăpastie între noi! Ţi-au lipsit tandreţea, căldura, înţelegerea, mă voiai pur si simplu lângă tine, să te însoţesc, să te slugăresc. Dacă nu te schimbi, vei ajunge un om singur şi ar fi păcat să-ţi trăieşte viaţa aşa. S-a terminat totul între noi, şi este mai bine aşa, pentru amândoi! 
  
Nicolae simţea cum i se sfâşie inima. O privea pe Laura şi se gândea la viaţa lui cu ea, şi nu-i venea să creadă, că într-adevăr, totul a luat sfârşit. Când s-au căsătorit, îşi jurase să o facă fericită, ştia că ea reprezenta tot ce îşi dorise şi visase vreodată, şi că era cel mai minunat dar pe care l-a primit… din păcate uitase, şi mai ales nu a ştiut preţui ceea ce primise cu dărnicie de la viaţă. Pentru el, Laura şi Ionuţ, erau un noroc neaşteptat, o binecuvântare, mai presus decât îşi imaginase. Va trebui să-şi caute echilibrul, să caute ceva care să compenseze imensa pierdere. Va lupta, sigur există ceva ce poate face ,în starea în care se afla, cu propria-i viaţă. 
  
- Mi-am dorit iubire şi sinceritate, mi-am dorit o relaţie adevărată, reală, am tânjit după pace şi linişte, fără supărări şi mâhniri, fără certuri şi fără furie, şi mai ales fără bătăi şi vorbe grele, aşa cum ai folosit tu. Nu trebuie să ne mai amăgim, nu a fost să mai fie, mai bine să rămânem în relaţii bune, pentru cel ce merită toată dragostea şi consideraţia noastră, pentru fiul nostru, Ionuţ. 
  
Se lăsase o tăcere stânjenitoare la masa lor. Rodica, un bun observator, urmărea curioasă efectele discuţiilor celor doi foşti soţi. Pe faţa lui Nicolae se citea o tristeţe profundă, o durere sfâşietoare şi totodată resemnarea. Ochii Laurei erau senini, îşi golise sufletul de tot ce se adunase în anii convieţuirii cu Nicolae, se descătuşase de tot ce însemnase trecut, devenise luptătoarea de altă dată, sigur va lua din nou viaţa în piept şi îşi va croi un alt drum, aşa cum şi-a dorit mereu. Căsnicia ei fusese o experienţă tristă, dar primise în schimb un dar minunat, pe Ionuţ. Uşa localului se deschise şi apăru Valentina, cu zâmbetu-i seducător, însoţită de viitorul ei soţ, Marian. Aceasta, după ce aruncă o privire fugitivă în căutarea Laurei, rămase puţin descumpănită descoperindu-l pe Nicolae la masa celor două prietene. Îndreptându-se spre masa lor, abordă zâmbetul ei plin de voie bună. 
  
- Bună dimineaţa, dragelor! Scuze pentru întârziere, ne-am luat liber pentru a fi cu voi toată ziua, aşa că vă vom însoţi pas cu pas, cu mare drag! Marian este viitorul meu soţ, el deja vă cunoaşte din toate poveştile mele. 
  
- Sărut mâna! Chiar că mi se pare că vă cunosc de din totdeauna, în plus, sunteţi mai frumoase în realitate decât din cele descrise de Valentina. Se îmbrăţişară pe rând, Nicolae rămânând un spectator tăcut. 
  
- Nicolae, scuză-ne exuberanţa, mi-a fost nespus de dor de Laura, abia aşteptam să o strâng în braţe! În plus, am rămas surprinsă găsindu-te la masa lor, sper să fie de bun augur. 
  
- Nu face nimic, Valentina! Ştiu că aţi fost şi aţi rămas prietene bune, mă bucur că relaţia voastră a rezistat intemperiilor vieţii. Mi-a făcut bine întâlnirea aceasta înainte de proces, m-a ajutat să iau nişte decizii corecte, nu mai doresc ca Laura să mai sufere. Cât mă priveşte pe mine, deocamdată, chiar nu ştiu încotro îmi voi îndrepta paşii, să lucrez, în situaţia mea, sigur nu voi mai putea, dar se va găsi ceva şi pentru mine pentru a-mi canaliza cea ce a mai rămas din amărâta mea de viaţă. 
  
- VA URMA - 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.28 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!