Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep. 25 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ziua trecu destul de repede şi, înainte de ora şapte seara, toţi trei erau postaţi în faţa cofetăriei unde Laura îşi dăduse întâlnire cu Rodica. Aceasta fu şi ea punctuală şi-i îmbrăţişă pe toţi într-o adevărată explozie de bucurie. 
  
- Valentina, ce surpriză ! Chiar nu ne-am văzut de o grămadă de vreme, eşti neschimbată, parcă timpul nu a trecut deloc peste tine! 
  
- Nici tu nu te-ai schimbat, tot frumoasă cum te ştiam! Când Laura mi-a spus că se întâlneşte cu tine, am ţinut neapărat să te revăd, aşa că am profitat de ocazie. 
  
- Dar tu Gabi, cum de ai ajuns mai repede, Laura îmi spusese că eşti la examene, sunt sigură că ai fost la înălţime, doar nu degeaba am fost noi în liceu trupa de şoc! 
  
- Normal, am trecut cu brio, acum sunt specialist în ortopedie şi, pentru că-mi eşti prietenă, nu-ţi doresc să ajungi pe mâna mea! Chiar nu doresc nimănui, chit că aş rămâne fără pacienţi! Ce ziceţi, mergem undeva unde nu este aşa mare aglomeraţie, ca să putem vorbi în linişte, fără a ne deranja nimeni? Cunosc eu un local în apropiere, aşa că vă rog frumoaselor să mă urmaţi! 
  
Localul era cochet, avea şi separeuri, aşa că s-au instalat acolo fără probleme. Chelnărul le-a luat imediat comanda, iar Rodica a abordat problema divorţului Laurei. 
  
- Aşa a fost să fie, bine era de cereai tu divorţul întâi, în situaţia asta trebuie să ne punem de comun acord cu anumite probleme, dar să nu te sperii, faptul că a invocat motiv părăsirea de domiciliu nu înseamnă că are şi câştig de cauză. Problema ta este că nimeni nu se va pune martor pentru tine, socrul tău, care a văzut şi auzit tot, nu cred că va fi de partea ta, normal că fiecare ţine la propriul copil. Trebuie să-mi dai nişte date concrete ca să-mi pot face pledoaria, trebuie să ai tu ceva. 
  
- Rodica, de asta m-am temut mereu, ştiam că nimeni nu s-ar pune rău cu Nicolae, ştiindu-l cât este de recalcitrant, în plus, mi-a fost ruşine ca să mă plâng la unul şi la altul de toate câte le-am tras cu el. Nu ştiu dacă ajută la ceva, dar mi-am descărcat sufletul într-un jurnal intim. Acolo mi-am scris întreaga viaţă alături de Nicolae, cu date concrete, nu l-am mai arătat nimănui, dar, dacă tu crezi că ajută la ceva, ţi-l încredinţez, poţi spicui de acolo o mie şi una de motive pentru a-mi dori să divorţez. Nu mă sperie divorţul, ci şicanele pe care probabil mi le va face şi, desigur, şantajul pentru custodia lui Ionuţ şi sunt sigură că încearcă să mă lămurească să revin acasă, lângă el. Nici moartă nu o să mă mai reîntorc, iar pe Ionuţ nu i-l dau sub nici o formă! 
  
- Draga mea, de ce crezi tu că sunt eu aici lângă tine, ca să te ajut, eşti prietena mea şi tare m-am întristat când am aflat prin câte ai trecut! Voi citi jurnalul tău şi voi lua datele de cuviinţă, nu ne lăsăm noi înfrânte, uite şi tu ce spate tare ai cu Valentina şi Gabi alături. Vom merge cu maşina mea, facem în jur de patru ore, este prima înfăţişare, nu o să se termine chiar aşa repede, o să încercăm să strămutăm procesul la noi, o să ne fie mai uşor şi avem şi motiv, copilul este la tine şi tu îl întreţii, ai serviciu, ai locuinţă, doar să nu te pierzi cu firea. Poate reuşim să purtăm un dialog civilizat cu Nicolae. 
  
- Rodica, eu am fost plecată din ţară şi nu am mai fost la curent cu necazurile Laurei, abia acum, cu ocazia delegaţiei mele de serviciu, ne-am reîntâlnit şi am aflat totul. M-am întâlnit cu Nicolae ocazional şi era să nu îl recunosc, dacă nu venea el la mine chiar nu l-aş fi recunoscut sub nici o formă. Arăta groaznic, slab, neîngrijit, cu o barbă mare ca a călugărilor şi mergea rău, ajutat de un baston. Am vorbit puţin cu el, era total schimbat privind comportamentul, parcă era mai civilizat şi i-a dispărut aroganţa cu care ne obişnuise. Cred că suferă şi mai cred că speră ca Laurei să-i fie milă de el şi să nu renunţe la căsnicia lor. A intentat procesul călăuzit de această speranţă, cred eu. 
  
- Tot ce este posibil, vom vedea la faţa locului. Când el i-a gonit de acasă, era un om normal, nimeni nu este vinovat pentru tragedia prin care a trecut, nebunia şi băutura i-au venit de hac. Nu are de ce să-i inspire Laurei milă, ea a fost la un pas de moarte şi a avut Dumnezeu milă de ea şi a scăpat întreagă, dar cine a fost alături de ea când avea atâta nevoie de sprijin? Nicolae şi-a înecat năduful în băutură, în loc să încerce să-şi aducă familia înapoi. Dacă nu avea Laura familia ei alături, ce s-ar fi ales de ea şi de copilul lor inocent şi nevinovat? Am avut multe astfel de procese şi mă pot lăuda că n-am pierdut niciunul, fii sigură că nici pe acesta nu-l voi pierde, cu atât mai mult că este vorba de o prietenă dragă. 
  
- Să ştii că am fost încărcată de îndoieli şi nesiguranţă, dar acum mi-ai redat încrederea în mine, ştiu că nu va fi uşor, dar întotdeauna primul pas este mai greu. O să mai ţinem legătura, ţi-am scris şi numărul de telefon al mamei pe coperta jurnalului meu, mi-ai luat o piatră de pe inimă, nu aş fi visat vreodată că mă voi lovi de astfel de situaţii în viaţa mea şi nici că voi găsi prieteni adevăraţi, gata să mă ajute. M-aţi făcut fericită dragilor, greu şi rar afli prieteni ca voi. 
  
- Eu o să vă aştept la mine dacă ajungeţi mai repede, oricum ne vom întâlni, voi fi şi eu acolo să o susţin pe Laura moraliceşte. Dar vă rog să nu plecaţi fără a-mi trece pragul casei, cu ocazia asta o să-mi cunoaşteţi şi viitorul soţ, devenit o mare şi neaşteptată iubire pentru mine, care am suflat şi în iaurt de frica unei noi dezamăgiri în dragoste! Mi-aţi lipsit, m-am simţit grozav în compania voastră, ca pe vremea adolescenţei noastre! 
  
- Aş fi venit şi eu cu voi, dar ştiu că nu se poate, dar o să fiu cu sufletul cât un purice până vă întoarceţi, sper din inimă ca Laura să nu aibă probleme ieşite din comun cu Nicolae. Mă gândesc că s-a mai potolit după toate prin care a trecut. 
  
- Stai liniştit, nu are ce să i se întâmple, nu rămâne singură şi nu o să-i dăm ocazia să o agreseze nici fizic, nici verbal, de ce crezi că are avocată! În fine, trebuie să vă părăsesc, Toni şi Rodicuţa mea mă aşteaptă, sunt mereu pe drumuri şi abia apucă să mă prindă acasă, ca să petrecem câteva ore împreună. Te sun eu, Laura, şi în funcţie de programul tău şi al meu, o să ne mai întâlnim într-o zi, ca să punem la punct detaliile. Vă îmbrăţişez cu drag, mi-a priit întâlnirea aceasta, chiar dacă am dezbătut o problemă delicată! 
  
Se despărţiră de Rodica cu părere de rău, era plăcută, volubilă şi plină de viaţa, timpul nu o schimbase de loc. Au mai rămas să-şi depene amintiri dragi lor, iar Valentina scotea mereu la iveală câte o tărăşenie, pe care ei au uitat-o şi făcând mare haz. I-a prins ora închiderii, fără a-şi da seama, Gabi le conduse acasă, promiţând ca a doua zi să le scoată undeva, bineînţeles secondate de Ionuţ. 
  
Fusese o vară fierbinte, cu zile frumoase şi minunate, iar toamna şi-a făcut apariţia cu zile scurte şi deseori mohorâte. Zilele calde s-au dus, dar soarele încă mai zâmbea printre perdeaua de nori, îmbiindu-te să te bucura de frumuseţea şi culoarea acestui anotimp plin de mister. Marea de verdeaţă se îngălbenise, iar vântul tomnatic îşi făcea treaba cu sârg, scuturând frunzele şi aşternându-le pe pământ, graţios, ca într-un dans, într-un minunat covor multicolor şi foşnitor. Cum să te înduri să stai în casă când vremea este încă minunat de frumoasă! Gabi s-a ţinut de promisiune şi l-a pregătit o surpriză. Urcară toţi patru în maşină şi ieşiră destul de uşor din oraş, nu era prea mare aglomeraţia, pentru mulţi ora era destul de matinală, dorindu-şi să mai zăbovească în pat sau lângă o cafeluţă. Ionuţ era deosebit de încântat de această nouă excursie. 
  
- Nenea Gabi, dar noi unde mergem acum? 
  
- Este secret, o să vedeţi când ajungem acolo, o să fie deosebit de frumos. 
  
- Şi chiar nu vrei să ne dai nici un indiciu, ne ţii pe jar? 
  
- Draga mea, dacă v-aş spune, nu ar mai fi surpriză, în orice caz tu te vei bucura, cred, cel mai mult, probabil şi Valentina, iar pentru Ionuţ va fi cu adevărat ceva deosebit , o să văd pe faţa voastră atunci dacă am avut dreptate. 
  
La scurt timp, intrară pe un drum de ţară, străjuit şi de o parte şi de alta de lanuri ruginii de porumb cu ştiuleţi mari şi îmbietori, ce aşteptau să fie culeşi. Undeva, în depărtare, se vedea o turlă a unei biserici şi, în curând constatară că surpriza era o frumoasă mănăstire, în curtea căreia roia o lume pestriţă, venită din împrejurimi sau de pelerini veniţi de departe,pentru a participa la slujba duminicală şi pentru a-şi găsi liniştea prin rugăciune. A fost cu adevărat o surpriză frumoasă şi deosebită. Frumuseţea mânăstirii i-a încântat şi i-a învăluit într-o stare de bine, iar slujba i-a impresionat prin atmosfera de evlavie, meditaţie şi rugăciune. Simţeau acel aer divin şi şi-ar fi dorit fiecare ca timpul să se oprească în loc, aveau atâta nevoie de hrană spirituală. Şi-au plecat genunchii şi s-au rugat din tot sufletul, simţeau comuniunea cu Dumnezeu. O pace binefăcătoare au simţit în sufletele lor, pline de zbucium şi griji. Au luat prânzul acolo, totul pregătit de călugării mânăstirii pentru toţi pelerini şi credincioşi. Au părăsit mănăstirea cu regret, promiţându-şi să revină cât de des, se simţeau descătuşaţi şi plini de speranţe. Pentru Ionuţ a fost cu adevărat ceva nou şi a stat lângă mami lui, în genunchei, urmărind atent călugării şi credincioşii, ştia că toţi se rugau la Doamne – Doamne. Mami se ruga şi ea şi îşi făcea mereu cruce şi atunci şi-a împreunat mânuţele mici, spunând Îngerelul şi şi-a făcut cruce, aşa cum l-a învăţat mami când mergea la culcare. Ionuţ era de-a dreptul fermecat de tot ce văzuse şi, punea întrebări una peste alta, trebuia să ştie ce căpuşorul lui nu a înţeles. Au mai poposit pe drum, bucurându-se din plin de farmecul acelei zile de toamnă, plină de culoare, ca o ultima picătură de frumuseţe. Căldura mângâietoare a soarelui de toamnă îi alinta ca un fel de adio, sigur veneau zile mohorâte cu ploi reci şi mărunte, specifice anotimpului. Ziua a trecut fără a o băga în seamă, doar când înserarea s-a aşternut împăciuitoare între zi şi noapte, cu părere de rău s-au întors acasă, unde mama Ioana era deja neliniştită, deşi avea încredere în Gabi şi se putea baza pe el fără probleme. 
  
- VA URMA - 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep. 25 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1967, Anul VI, 20 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!