Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.24
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- O ştii pe Rodica, nu? Ea o să fie avocata mea, mâine am întâlnire ca să dezbatem problema, iar, dacă tot eşti aici, poate vii şi tu, mai multe minţi luminate, mai multe soluţii. 
  
- Sigur că vin, abia aştept s-o văd pe Rodica, cred că tot aşa nebunatică a rămas. 
  
- Da, dar este o avocată de mâna întâi şi o prietenă de excelenţă, sunt sigură că ea va şti să scoată tot ce este necesar pentru a avea câştig de cauză. 
  
- Mami, eu sunt gata, plecăm? Ionuţ, frumos îmbrăcat de bunica, ardea de nerăbdare să meargă la cinema. Sigur nu întârziem? Avem deja bilete? Ce păcat că nu este şi nenea Gabi, sigur ar fi venit şi el cu noi! 
  
Le era dor de el, abia aşteptau să vină, mai avea un singur examen, aşa că pe luni sigur va apărea. 
  
Cu Ionuţ la mijloc, cele două prietene plecară să petreacă o seară în care problemele să nu le mai şicaneze, o comedie era numai bună pentru încărcat bateriile. 
  
Sala era plină, zumzăia de glasurile amestecate de toate vârstele, de la puşti, aşa ca Ionuţ, până la bunici venerabili. Aşteptau cu nerăbdare să înceapă filmul, cu toţii aveau nevoie de puţină culoare şi bună dispoziţie în viaţa şi rutina de zi ci zi. A fost o nebunie, râdeau cu lacrimi, ar fi putut să dureze ore întregi şi nicicare nu s-ar fi plictisit. 
  
După film, mai făcură o raită prin oraş, s-au cinstit cu câte o prăjiturică şi, luând un taxi, s-au întors acasă, unde mama Ioana le pregătise o cină apetisantă. Ionuţ, după ce şi-a descărcat sacul, mimând şi povestind bunicii despre ce au făcut cei doi comici, aproape că a adormit la masă, era frânt, pentru el a fost o zi plină şi frumoasă. 
  
Laura şi Valentină au rămas până târziu, povestindu-şi una alteia ce au făcut de când nu s-au mai văzut. Valentină îşi găsise sufletul pereche şi spera ca de data asta să nu mai greşească. Era fericită, cel care avea să-i devină soţ era inginer, se cunoşteau mai de demult, dar nu i-a dat aşa multă atenţie, după divorţ se temea să se mai lege la cap. Urma ca, după sărbătorile de iarnă, să-şi oficializeze relaţia, iar Laura era invitată de onoare, sigur până atunci şi viaţa ei va intra pe un făgaş bun. 
  
Laură îşi povesti şi ea evenimentele care i-au schimbat şi i-au dat viaţa peste cap, dar şi cât este de fericită că şi-a regăsit iubirea, pe care o pierduse cu propria indolenţă . Valentina îl cunoştea pe Gabi, doar fuseseră prieteni cu toţii , iar, când Laura s-a hotărât să se mărite cu Nicolae, a atenţionat-o că face o mare greşeală şi că o să regrete pasul făcut. Cuvintele ei s-au adeverit, din păcate. Era de-a dreptul entuziasmată şi bucuroasă pentru fericirea Laurei şi şi-ar fi dorit să-l întâlnească pe Gabi, dar ea luni trebuia să se reîntoarcă la serviciu. Mama Ioana le asculta cu drag, Valentina făcuse parte din familie, iar, când a plecat după soţ în alt oraş, i-a frânt inima, Laura era plecată , îl urmase pe Nicolae la postul unde a fost repartizat, iar ea rămăsese în locul ei. Era deja trecut de miezul nopţii şi dimineaţa trebuiau să–şi onoreze fiecare serviciul. Laura avea zi scurtă la şcoală, Valentina trebuia să-şi încheie delegaţia cu succes, iar mama Ioana trebuia să-l însoţească la grădiniţă pe Ionuţ. Îşi urară noapte bună şi fiecare se retrase în camera sa, unde patul le aştepta îmbietor. 
  
Toamna fusese destul de generoasă, cu vreme nespus de frumoasă, cu temperaturi văratice, doar seara se mai răcorise. Dimineaţa însă, când s-au trezit, cerul era plumburiu şi ploua mărunt, mocăneşte. Nu le-a plăcut, dar serviciul este serviciu, indiferent de vreme. Pe Ionuţ au hotărât să nu-l trezească şi să nu-l trimită la grădiniţă, să-l lase să se bucure de căldura patului şi de somnul, care-i cel mai dulce, mai ales dimineaţa. Au băut rapid o cafeluţă şi Laura plecă prima, trebuia să prindă autobuzul, iar Valentina o secondă ceva mai târziu, urmând să se reîntoarcă tot aici, după ce îşi va termina treburile de servici, seara aveau întâlnire cu Rodica, avocata. Spre amiază, ploaia s-a oprit şi soarele le-a zâmbit din nou, creând o stare sufletească mai bună. Pe la prânz, la uşă cineva suna insistent. Ionuţ alergă la bunica în bucătărie, apostrofând-o: 
  
-Buni, tu nu auzi că sună cineva la uşă? Trebuie să deschizi, dacă a venit Valentina şi crede că nu suntem acasă? 
  
La uşă nu era altul decât Gabi, terminase mai repede şi a venit în grabă să vadă ce fac dragii lui. Bucuria lui Ionuţ a fost imensă, i-a sărit în braţe şi l-a pupat cu foc, îi fusese tare dor de el. A rămas la o cafea, aşteptând-o pe Laura, care trebuia să apară din clipă în clipă, timp în care Ionuţ l-a pus la curent cu totului tot. 
  
Pentru Laura, venirea lui Gabi a fost o şi mai mare surpriză, îi era dor de el şi mai ales avea atâta nevoie de încurajările lui, acum când trebuia să ţină piept divorţului intentat de Nicolae. La scurt timp, a sosit şi Valentina, era fericită că-l reîntâlneşte şi că vor avea ocazia să-şi povestească atâtea şi atâtea. 
  
- Nu ne-ai spus ce ai făcut la examene, dragule! Sunt convinsă că ai luat totul cu brio, dar aşteptăm confirmarea ta! 
  
- Nu a fost uşor, dar am făcut faţă aşa cum trebuia, acum sunt medic primar specialist şi o să am, pe lângă funcţie, şi un salariu mai măricel, zău că nu-mi strică ! La început am avut emoţii, dar ştiam ce pot şi încetul cu încetul au dispărut şi m-am comportat ca şi când aş fi fost la mine pe secţie, cu bolnavii mei. La final, m-au felicitat cu toţii, am luat nota maximă, le-a plăcut sângele rece cu care am abordat tot ce mi-au solicitat. Ce bine că am trecut şi hopul ăsta! 
  
- Mami, uite ce mi-a adus nenea Gabi! Un avion, este super, merg acum să-l montez, cred că o să reuşesc! Radia de bucurie că primise un cadou aşa frumos şi interesant. Plecă rapid în camera lui ca să-şi monteze jucăria, era tare priceput la aşa ceva, bunicul Gheorghe mereu îl ajuta când nu reuşea, acum sigur că o să-l ajute nenea Gabi, dacă nu-i dă de capăt. Buni îl însoţi lăsând pe cei tineri să discute în voie. 
  
- Şi acum să văd ce noutăţi aveţi voi, frumoaselor! 
  
- Noutatea cea mare este că Nicolae a introdus divorţ şi săptămâna viitoare trebuie să fiu prezentă la prima înfăţişare. Nu am vrut să te tulbur, erai în examene, aşa că te rog nu fă mutra asta supărată. În plus, astă seară trebuie să mă întâlnesc cu Rodica, am stabilit cu ea ora 19, aşa că eşti binevenit să mă însoţeşti, la fel şi Valentina, care nu vrea să scape ocazia de a o îmbrăţişa pe Rodi. Recunosc, mi-a fost greu, eram şocată, deşi aşteptam gestul acesta de mult şi chiar aveam nevoie de un umăr care să-mi ridice moralul, mi-ai lipsit cu adevărat. Mă bucur că eşti aici, împreună vom reuşi să trecem peste toate! 
  
- Draga mea, ce rău îmi pare că a trebuit să te confrunţi singură cu situaţia asta. Ai dreptate, doar împreună vom reuşi să ne împlinim visele şi să trecem cu bine peste toate neajunsurile. 
  
- Interesant este că, în formularea cererii de divorţ, invocă motiv doar părăsirea de domiciliu, fără alte impedimente. O să vedem ce zice şi Rodica. Nu mi-e teamă decât, privitor la Ionuţ, să nu-i ceară custodia, deşi nu cred că ar fi în stare să-l crească singur. După cum mi-a povestit Valentina, s-a întâlnit cu el şi arată deplorabil, plus că încă umblă ajutat de baston. Am mai prins curaj, o să mă prezint fără teama care m-a măcinat atâta vreme şi vreau să încerc cu Nicolae abordarea unui dialog constructiv, civilizat, având în vedere că este la mijloc viaţa şi viitorul lui Ionuţ. 
  
- Aşa te vreau, scumpo! Prea mult ai suferit ca să nu reuşeşti a-ţi rezolva viitorul, am încredere că Rodica va şti să te reprezinte pentru a obţine câştig de cauză. 
  
- Asta este problema noastră stringentă, dar avem şi veşti bune! 
  
- Mi-ar prinde bine o veste bună, s-o auzim! 
  
- Laura se referă la mine. Nu ai de unde să ştii, nu ne-am văzut de mult, dar căsătoria cu soţul meu nu a mers şi i-am pus capăt înainte de a avea copii, motiv care ne-ar fi obligat să ne înghiţim toate nemulţumirile şi mai ales să fim nefericiţi şi noi, şi copiii. Mult timp am evitat o altă relaţie, dar, când te laşi cuprins de mrejele dragostei, uiţi tot ce ţi-ai impus de teama de a nu a mai avea alt eşec. M-am îndrăgostit de Marian pe negândite, deşi el mereu a încercat să-mi câştige inima. Până la urmă a reuşit şi suntem foarte fericiţi. Vestea bună este că vom oficializa relaţia la starea civilă după sărbătorile de iarnă, iar pe Laura deja am invitat-o, neştiind de relaţia voastră ,care mă bucură nespus, aţi fost făcuţi unul pentru altul, păcat că a trebuit să treceţi prin toate necazurile. Până la urmă, sunt sigură că dragostea va învinge orice obstacol. Aşa că te invit şi pe tine la cununie, alături de Laură, nu cred că mi-aş dori o bucurie mai mare ca aceasta, voi doi împreună pentru toată viaţa. Veţi fi martorii şi naşii noştri totodată, cu vrerea voastră bineînţeles. 
  
- Valentina, cu drag vom veni şi vă vom şi năşi, să-mi ajute bunul Dumnezeu să termin cu bine divorţul şi să-l ştiu pe Ionuţ lângă mine, fără el viaţa mea nu ar avea nici un sens. 
  
- Mami, uite că am reuşit să montez avionul, nu a fost greu, zău! Buni numai a ţinut de el ca să-i pun aripioarele, este că-i super! Era în extaz, ochişorii îi străluceau de bucurie, iar Laura îl sorbea din ochi, nu l-ar lăsa de lângă ea, pentru nimic în lume ! 
  
- VA URMA - 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.24 / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1966, Anul VI, 19 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!