Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.23 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Scumpa mea, nu deznădăjdui, vom găsi un avocat bun care să te reprezinte şi sigur vom avea câştig de cauză. Fruntea sus, ai trecut tu prin clipe şi mai grele şi nu te-ai lăsat înfrântă. Eşti liberă să gândeşti şi să faci ce doreşti, Nicolae nu mai are puterea nocivă cu care te-a timorat ani de zile! 
  
- Ai dreptate Angela, mâine o să iau legătura cu prietena mea Rodica, să văd ce mă sfătuieşte, mi-a spus să apelez la ea oricând cred că o să fiu pregătită pentru a începe demersurile pentru divorţ. Nu mă aşteptam ca Nicolae să mi-o ia înainte, probabil că şi-a revenit, iar acum şi-a regăsit puterile pentru a mă şicana. Ar fi trebuit să cer eu divorţul, dar ştiţi şi voi că nu puteam să demarez mai repede, până nu aveam un loc de muncă sigur. Asta-i situaţia, trebuie să mă pregătesc sufleteşte de ce este mai rău. Am trecut prin prea multe, ca să mă las doborâtă acum, şi faptul că vă am pe voi lângă mine, îmi dă forţa necesară. 
  
Încerca să se încurajeze, dar sufletul ei era praf. Îi simţea nespus lipsa lui Gabi, care era plecat, îşi susţinea examenul pentru a obţine statutul de medic primar specialist, nu-l putea tulbura şi pe el tocmai acum, aşa că îşi fixă o întâlnire cu Rodica, aceasta avea program încărcat şi mereu pe drumuri, dar pentru Laura îşi făcu timp anume. Începuse iarăşi să aibă insomnii, amintirile urâte o căutau fără voia ei. Plângea în surdină şi se ruga la Dumnezeu să o ajute, să îi dea putere pentru a face faţă tuturor problemelor ivite, dar mai ales să nu-l piardă pe Ionuţ, n-ar putea trăi fără el. Nici Ionuţ nu ar putea trăi cu Nicolae, nu ştiuse să şi-l apropie, copilul se temea de el şi mereu, când îl certa, îşi găsea refugiu în braţele Laurei. Pe ea o iubea, şi pe bunica, şi pe bunicu, şi pe Angela, dar pe Nicolae evita să spună că-l iubeşte, asta îl înfuria la culme şi, într-o zi, iarăşi sub aburii beţiei, îi puse într-o traistă nişte hăinuţe şi-l scoase afară, încuind poarta şi trimiţându-l la bunică-sa. Bietul copil plângea şi striga: 
  
- Mami, nu mă lăsa, eu nu plec fără tine! Laura se luptă că Nicolae ca să deschidă poartă, iar acesta îi trase iarăşi câţiva pumni, dar aceasta reuşi să-i smulgă cheia şi să descuie poarta. Bietul Ionuţ i se aruncă în braţe şi suspinând îi tot spunea Laurei: 
  
- Mami, eu nu vreau să plec de lângă tine, să nu-l laşi pe tati să mă trimită singurel la buni! Eu îl iubesc şi pe el, dar nu ca pe tine, tu nu mă cerţi şi nu mă baţi, chiar dacă fac prostioare, te rog mami, o să fiu cuminte! Laura îl strângea puternic în braţe, plângând alături de puiul ei. Nicolae plecase bombănind, sigur undeva la un păhărel ca să-şi înece năduful. A doua zi nu a scăpat ocazia unei discuţii, era treaz şi Laura a profitat de ocazie. 
  
- Ascultă la mine, de copilul meu să nu te mai atingi, că nu ştiu ce sunt în stare să fac pentru el. Pe mine mă ai la îndemână şi mereu mă ataci, te-am suportat de dragul lui, dar îţi promit şi o să mă ţin de cuvânt, dacă o singură dată ridici mâna asupra lui sau mai faci ceea ce ai făcut ieri, îmi iau copilul şi te părăsesc. Copilul nu are nici o vină că tu nu ai reuşit să-l faci să te iubească, nu te-ai întrebat niciodată de ce-l iubeşte pe bunicul Gheorghe mai mult decât pe tine? Nu ai ştiut să ţi-l apropii, iar acum l-ai pierdut de tot, pur şi simplu, îi este frică de tine. Toate le-am înghiţit până acum de dragul lui, dar să iei în serios ceea ce te-am avertizat. 
  
Nicolae tăcea spăşit, îşi dăduse seama că prea sărise calul, prea şi-a prins mintea cu inocenţa propriului său copil. O vreme a dăinuit pacea şi liniştea, încerca să-l atragă pe Ionuţ de partea sa, dar acesta era reticent, reuşise să bage spaima în sufletul bietului copil. Nicolae nu se aşteptase la reacţia dură a Laurei, se obişnuise ca ea să-i înghită toate mojiciile. Tăcerea Laurei era o pavăză de apărare împotriva durităţii cu care se manifesta tot mai des Nicolae, se închisese în carapacea sa şi îşi descărca toate emoţiile, prietenului său, jurnalul de suflet. 
  
Pentru Laura,orele cu copiii erau o adevărată plăcere, diminuându-i starea se surescitare, iar, când ajungea acasă, oricât ar fi fost de obosită, îşi lua copilul şi colindau fără ţintă, freamătul oraşului îi făcea bine, o destindea. Sâmbăta urma să se întâlnească cu Rodica, ceva mai pe înserat, fiind a doua zi duminică, îşi puteau permite să stea ceva mai târziu. Era nerăbdătoare să vadă ce şanse are, îi mai rămăsese doar o săptămână până la prima înfăţişare a procesului. Prinsese încredere în ea, fiind susţinută de toată familia, ei o vor ajuta şi financiar, dacă este nevoie. Îşi aranjase şi la şcoală să fie înlocuită, nu le-a dat amănunte şi nicicare nu ştia de divorţ. Directorul era foarte cumsecade şi i-a aprobat cele două zile solicitate, fără a pune prea multe întrebări. Vinerea a ajuns acasă ceva mai repede ca de obicei şi voia să-l ducă pe Ionuţ la cinema, se rula o comedie cu Stan şi Bran. Mare-i fu surpriza şi bucuria când o găsi pe prietena ei Valentina aşteptând-o. Ionuţ se învârtea mândru pe lângă ea şi-i povestea o grămadă de lucruri. 
  
- Nici nu îţi închipui ce fericită sunt! Ştiam că eşti plecată pe termen mai lung, credeam că nu o să ne mai vedem până la iarna. Cum de ai ajuns aici? 
  
- Ştii bine că m-au trimis la un curs de specializare peste hotare, era vorba să stau şase luni, dar din diverse motive ale instituţiei şi probabil şi ale statului român, ne-au redus cursul, am fost patru colegi, aşa că ne-am întors acasă cu surle şi trâmbiţe. A meritat, chiar dacă am stat mai puţin, diferenţa între noi şi occident este ca de la cer la pământ. Acum sunt în delegaţie, până luni, împreună cu un coleg, ne-am cazat la un hotel şi am venit tot într-o fugă să dau de tine. Mama Ioana mi-a povestit pe larg prin câte ai trecut, îmi pare rău de tot ce ţi s-a întâmplat şi că nu ţi-am putut fi alături, zău Laura, parcă ai luat cu tine toate ghinioanele lumii. Habar nu am avut şi nici să te caut la telefon nu puteam, eram sub control strict, supravegheaţi nonstop. 
  
- Lasă Valentina, tu mi-ai fost mereu aproape, ai fost şi eşti prietena mea cea mai bună, singura, aş putea zice. Am atâtea să-ţi povestesc, te rog rămâi să dormi la noi, avem spaţiu berechet şi eu am atâta nevoie să vorbesc cu cineva în care am totală încredere. 
  
- O să telefonez colegului, mâine trebuie să mergem la uzină, suntem aşteptaţi pe la ora nouă. Abia aştept să-ţi descarci sacul, am şi eu o grămadă de noutăţi să-ţi povestesc. 
  
- Cred că mami ţi-a dat ceva de mâncare, dacă nu, o să servim masa împreună! 
  
- Tu ştii că mami mă iubeşte, primul lucru pe care l-a făcut a fost să mă pună la masă şi m-am ghiftuit, nu glumă. Mi-a fost un dor nebun după mâncarea românească şi să ştii că au occidentalii multe, dar nicăieri nu găseşti o supă de tăiţei şi sărmăluţe ca ale noastre, iar mami le face ca nimeni altcineva, ea este o adevărată specialistă! Haide, mănâncă tu, până atunci eu mai stau de vorbă cu „şoimul” nostru, să vedem ce a uitat să-mi mai povestească. 
  
În timp ce Laura mânca, Valentina şi cu Ionuţ se distrau pe cinste, povesteau şi râdeau în hohote, iar bunica Ioana îi seconda . 
  
- Valentina, rulează o comedie cu Stan şi Bran la cinematograful din centru, ce zici, mergem? Aşa, ca pe vremuri, mai uităm de toate probleme pentru o vreme. 
  
- Mami, dar vin şi eu cu voi, te rog frumos! 
  
- Sigur puişor, aveam de gând să mergem numai noi doi, dar dacă Valentina este aici, o să o luăm şi pe ea. Haide, echiparea! 
  
- Mi-a spus mami de divorţ, foarte bine, nu te necăji, nu are ce să-ţi facă şi nici pe Ionuţ nu ţi-l poate lua. Am vrut să-ţi povestesc ceva, nu ştiam că totuşi Nicolae a intentat proces. M-am întâlnit din întâmplare cu el, ce să-ţi mai zic, este de nerecunoscut. A venit la mine şi, ca niciodată, m-a îmbrăţişat şi m-a întrebat ce mai fac. Sigur nu ştia că ai fost la mine. Este slab, numai piele şi os şi ce m-a frapat cel mai mult a fost că şi-a lăsat o barbă mare, ca la călugări. Merge destul de rău, se ajută cu bastonul. Zicea că face fizioterapie şi atunci l-am întrebat ce a păţit. Nu mi-a dat amănunte, mi-a spus doar că a avut un mic accident de maşină. Nu l-am întrebat nimic de voi, dar nici el nu a comentat nimic. Poate mai stăteam să aflu mai multe, dar eram aşteptată, ne-am luat la revedere şi iarăşi m-a îmbrăţişat şi m-a pupat pe obraz. Ca să vezi, el care nu mă agrea niciodată, a prins aşa dintr-o dată drag de mine! Dacă ştiam de divorţ, zău că stăteam să-l descos. Când vii la proces, nici să nu te gândeşti să nu vii la mine! O să vin şi eu cu tine, o să vezi că vom reuşi, doar să nu te mai consumi atâta. 
  
- VA URMA - 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.23 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!