Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.18 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
. I se perindau atâtea amintiri frumoase din vremea adolescenței, ai anilor de liceu, au fost cei mai frumoși și minunați ani. Erau spontani și plini de inventivitate, dar și buni la carte. Începu să zâmbească, aducându-și aminte de carnavalul unde a fost un hai de nedescris, a fost super. Fiecare s-a costumat după fantezie. S- au strâns acasă la George, prieten de gașcă și acolo s-au smăcuit care mai de care. Pe George l-au îmbrăcat în rochia surorii sale și o bluză a mamei Sofia, care era mai corpolentă, așa ca și George. Apoi i-au făcut niște sâni ca niște baloane, din ciorapi de nylon umpluți cu cârpe, abia i-au găsit niște ciorapi de mătase și pantofi cu toc. Bietul de el, i se strâmbau picioarele pe tocuri. L- au smăcuit fetele cu ruj, fard, i-au tras și niște ochelari de soare, i-au băgat două pernițe în chiloți ca să aibă fund proporțional cu țâțele, o jachetă și au plecat la sala unde se ținea carnavalul. Nimeni nu l-a recunoscut, l-au bătucit cât l-au dansat, dar cel mai haios a fost că i-au înghețat toate celea, era sfârșit de februarie și al naibii de frig, iar el era învățat cu pantaloni, îi clănțăneau dinții şi ne întreba cum mama dracului putem, noi, fetele, rezista iarna cu fustă scurtă şi ciorapi. A luat premiul întâi, iar când l-au deconspirat, a fost delir. Doamne, ce nebunatici erau ! 
  
- Mami, am terminat! Uite ce am primit iarăși de la bolnăviorii mei! Ionuț venise iar cu brațele încărcate de dulciuri și era fericit din cale afară că a găsit alți bolnăviori care îl iubesc. Gabi zâmbea galeș, la fel și Laura! 
  
- Atunci, haide să mergem să ne terminăm treburile importante, voinicule! Du-te și cheam-o pe Ana până la mine, te rog! Ionuț ieși în fugă, iar Gabi profită să-i mai fure un sărut Laurei. 
  
- Voi mergeți înainte, eu mai am să-i dau Anei câteva indicații, vin și eu cât pot de repede, așteptați-mă la mașină. 
  
În cabinetul asistentelor se auzeau hohote de râs, fetele se distrau grozav cât Ionuț le povestea toată tărășenia cu lupul și Scufița Roșie. Mima și își îngroșa vocea, așa cum a văzut el la Teatru de păpuși, era un deliciu să-l vezi îmbujorat și plin de vervă și avea un dar minunat de a se transpune în acțiune. Îl aplaudară și toate pe rând îl îmbrățișară, iar el fu darnic, le dădu câte un pupic, luându-le pe rând, ca nu cumva să rămână vreuna uitată. 
  
- Haide, puiuț, sper că nu v-a deranjat prea mult! Când începe să povestească, nu îl mai oprește nimeni, spuse Laura zâmbind. Vă mulțumesc și vă dorim o zi bună! Sper că ți-ai luat la revedere de la toată lumea! 
  
- Vai, mami, dar cum crezi tu că plec eu așa fără a le vedea, știi bine că le iubesc, dar și ele pe mine! Le-am promis că o să mai vin să le văd când vom putea, începe grădinița și tu serviciul, dar găsim noi timp să tragem o fugă aici, nu? 
  
- Să mai veniți pe la noi, este o plăcere să stăm de vorbă cu băiețelul acesta bun de gură și frumos foc! Să începi grădinița cu bine, să le arăți tu ce băiat deștept ești! Irina, cea care vorbise în numele tuturor, avea și ea doi băieți, unul mai mărișor, iar celălalt de vârsta lui Ionuț. Îi creștea singură, soțul o părăsise și se încurcase cu o altă femeie, care, la rândul ei, avea trei copii. La început, a suferit, apoi, ajutată de prietene a trecut primul prag, și-a dat seama că nu merită să sufere pentru cineva care nu-și prețuiește proprii copii. Îi era tare drag de Ionuț și, de câte ori venea la spital, găsea câte un mic dar pentru puiuțul acesta grozav. 
  
- Sărut mâna, sigur că vin! Nu-i așa mami? Laura dădu afirmativ din cap și ieșiră însoțiți de zâmbetele binevoitoare ale asistentelor. Așteptară lângă mașină venirea lui Gabi, care termină rapid instrucţiunile, urmând să fie contactat numai în caz de vreo mare urgenţă. Urcară în mașină și, în timp ce Gabi conducea, Ionuț povestea entuziasmat, Gabi zâmbea, la fel și Laura, era plin de viață puștiulică, o adevărată plăcere să-i asculți glăsciorul, ca un clinchet de clopoțel. Parcară mașina şi, cu Ionuț de mână, unul de-o parte și de alta, străbătură bulevardul în căutarea magazinelor pentru cumpărături. Se opriră la o înghețată, era cald și o vreme superbă. Arătau ca o familie fericită, cu o comoară lângă ei, un pui de om nespus de frumos. Atrăgeau privirile, arătau grozav toți trei, se citea admirația în ochii multora care-i priveau. Și ei se simțeau minunat, parcă nu trecuseră niciodată prin necazurile care le-a marcat viața. Era de bun augur, ca de un nou început, o nouă viață. La UNIVERSAL, un magazin mare cu de toate, era mare agitație, intrau și ieșeau părinții cu copii de toate vârstele, ţinându-i de mână ca nu cumva să îi piardă în vacarmul acela, începea școala și grădinița și făceau ultimele cumpărături pentru noul an școlar. După ce dădură o raită pe la raioane, se opriră la uniforme, de acolo cumpărară pantalonași bleumarin, cămășuță portocalie cu cravată și o șepcuță, tot bleumarin, de fapt, uniforma de şoimi tipizată pentru piticii de grădiniță. Tot de aici luară și o pereche de pantofiori și una de teniși, apoi la alt raion achiziționară gentuța și rechizitele necesare, plastilină, creioane colorate, caiet desen, acuarelă. Ieșiră cu brațele încărcate de cumpărături, iar Gabi plecă să le ducă la mașină, timp în care Laura, de mână cu Ionuț, intră într-un magazin de pantofi. Avea nevoie de ceva elegant, dar și de ceva comod. Trebuia să se încadreze în bani, nu avea prea mulți, Angela și bunica au cotizat pentru tot ce trebuia cumpărat pentru Ionuț. Găsi o pereche de pantofi eleganți, stăteau minunat pe piciorul ei, avea un corp de invidiat. Renunță la o pereche de balerini care îi făceau cu ochiul, ar fi rămas fără bani, se resemnă, o să-i cumpere cu altă ocazie. Ieșiră din magazin, tocmai când Gabi îi căuta. Ionuț privea încântat la vitrinele atrăgătoare și întreba, așa cum îi era obiceiul, ce reprezintă una sau alta din ceea ce îi atrăgea în mod special privirea. La un moment dat, se opri la o vitrină unde tronau trei biciclete pentru copii, una mai frumoasă ca alta. Privea cu jind la el, știa că mami nu are bani, dar o să îi cumpere una sigur și o să strângă și el bănuții care-i primea de la buni, Angela, mami, o să-i pună la pușculiță, nu este nevoie să-și cumpere bombonele, doar poate trăi și fără ele. 
  
Laura și Gabi îl priveau cu duioșie, știau ce este în suflețelul lui, trăiseră și ei astfel de clipe. 
  
- Ce zici, scumpule, ți-ar place și ție o așa bicicletă? îl întrebă Gabi zâmbind. 
  
- Normal, dar acum nu avem bani, nu-i așa mami? O să cumpărăm când avem, o să pun la pușculiță toţi bănuții pe care îi primesc și o să vezi că o să-mi cumpere mami bicicleta asta roșie, că-i tare frumoasă! 
  
- Dacă ești cuminte şi te comporţi bine la grădiniţă, nu te baţi şi nu eşti obraznic, poate că de ziua ta o să primești cadou o bicicletă. 
  
- Mami, sigur că o să fiu cuminte, cuminte, eu nu mă bat, dar dacă dă altcineva în mine, doar nu o să mă las bătut, să zică apoi că sunt nătăfleţ! Dar mai este mult până la ziua mea? 
  
- Nu, doar două luni și o să vezi ce repede trec. Şi te rog să eviţi să te cerţi şi să te baţi cu copiii de la grădiniţă şi cu cei din cartier, sper că ne-am înţeles. Dacă dă cineva în tine, vii la mine sau la buni şi rezolvăm noi problema. Promiţi? 
  
- Promit, pe cuvântul meu de copil! Zâmbiră, era tare haios, iar Gabi, făcându-se că nu ştie, îl întrebă: 
  
- Ia spune-mi tu mie, câți anișori faci ? Trei sau patru? 
  
- Vai nenea Gabi, nu vezi că eu sunt mai mare și merg la grupa mare la grădi! O să fac 5 anișori și în curând o să merg și la școală, o să învăț, o să cresc mare repede, repede şi o să mă fac aşa ca tine, înalt şi cu muşchi. Sigur că o să mă primeşti atunci cu tine la operaţii! Făcea o mutrișoară serioasă și vorbea plin de hotărâre. Avea potențial, nu glumă! 
  
- V A U R M A - 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.18 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1960, Anul VI, 13 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!