Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep. 17 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Mami, mami,scumpa și draga mea, te iubesc așa de mult! Până la lună sau până la soare, care-i mai departe? 
  
Laura se trezi îmbrățișată și cu un noian de pupici, pe care Ionuț nu mai contenea să i le dea. Zâmbind, îl trase la pieptul ei și începu să-l pupe și ea, de la cap până la picioare, în hohotele de râs ale năzdrăvanului . 
  
- Astăzi ai fost cam leneșă, ar trebui să ne grăbim, avem multe de făcut! Ionuț se uita la ea cu ochi întrebători și aștepta ca mami lui să-i dea un răspuns. 
  
- Ce treabă avem astăzi? se făcu Laura că nu știe. 
  
- Vai mami, cum de poți uita un lucru așa important! Astăzi e astăzi și noi trebuie să mergem la spital, să-l luăm pe nenea Gabi și apoi la cumpărături, tu crezi că așa repede le rezolvăm pe toate? Haide mami, grăbește-te, abia aștept să o văd pe tanti Ana, și pe tanti Irina, și pe tanti Mariana și pe bolnăviorii mei! 
  
Vorbea așa serios, de parcă el ar fi trebuit să ducă la sfârșit toate problemele din ziua aceea. 
  
- Scumpule, păi bolnăviorii tăi s-au făcut sănătoși și au plecat acasă, iar fetele sigur au treabă și nu o să aibă timp de tine! 
  
- Cum să nu aibă timp de mine, eu știu precis că ele mă iubesc, ai să vezi tu când o să fim acolo. Iar bolnăviori o să-mi dea nenea Gabi alții, doar sunt asistentul lui, nu? Haide, mami, zău grăbește-te, uite eu deja am dat pijămăluța jos și merg la baie să-mi spăl dințișorii, o să fiu gata într-o clipită! Și o și zbughi în baie unde se spăla pe fața și apoi, cu mare sârg își spălă dințișorii. 
  
Laura se sculă și începu să pregătească micul dejun, bunica era plecată la magazinul din colț după pâine proaspătă. Apoi, fredonând o melodie după radioul care cânta în surdină, începu să-i pregătească hăinuțele dragului ei. 
  
- Eu sunt gata, acum este rândul tău, am lăsat și lumina aprinsă, doar să te grăbești. Era îmbujorat și își pieptănase păruțul din care azi, cu părere de rău trebuia să mai taie, dar nu avea ce face, cum să lase pe alții să râdă de el și să creadă că-i fetiță, el este băiat, bărbat în toată regula, să fie clar! 
  
După ce-și termină și Laura un duș rapid, se puseră amândoi la masă și mâncară în tăcere, ascultându-l pe Dan Spătaru cu superba melodie,”Drumurile noastre toate”. Rămase pierdută în visare, era o melodie cu versuri vibrante, pe o muzică a sufletului. O răscolea fiecare vers, stârnindu-i amintiri uitate de mult, în vârtejul anilor care au aruncat-o într-o negură, din care abia acum a reușit să iasă la lumină. Muzica se terminase și începuseră alte melodii, dar ea rămase uitată în visare, până când Ionuț o dezmetici. 
  
- Haide, mami, termină de mâncat, eu am terminat deja, iar tu nici nu te-ai apucat, te rog, te rog, grăbește-te! 
  
Nerăbdarea lui devenea molipsitoare prin insistența cu care o tachina. Gustă rapid ceva, strânse masa și se îmbrăcă, totul era pregătit din timp. Pe Ionuț îl îmbrăcă cu o pereche de pantalonași scurți bleumarin, cu un tricou frumos bleu și cu o pereche de săndăluțe comode. Pe cap avea o beretă șmecherească de marinar, de sub care părul lui ca spicul cădea bogat pe umeri. Arăta minunat, iar ochișorii lui mari, albaștri, ieșeau și mai în evidență, având și tricoul de pe el aceeași culoare, albastrul florii de in. Laura își alese o pereche de pantaloni albi, care îi scoteau în evidență corpul minunat de frumos, asortat tot cu o bluză de culoarea cerului, o pereche de sandale albe în curele, cu toc de plută. Își prinsese părul auriu într-o coadă de cal şi își pusese niște mărgeluțe, care-i încadrau delicat gâtul. Între timp, veni și mama Ioana. 
  
- Bunica, sper că astăzi o să te descurci și singură, eu sunt foarte ocupat și nu o să te pot ajuta, dar promit că mâine voi fi aici și, pe cuvântul meu, o să fac tot ce-mi zici! Acum trebuie să ne grăbim, mami a fost cam leneșă astăzi. Haide, mami, ce mai așteptăm? 
  
O luă înainte, sărind de pe un picior pe altul, și ieși val vârtej pe ușă, bunica și Laura îl priveau cu drag, era atâta viață în el și avea o frumusețe angelică, n-ar fi putut trece neobservat. Îl iubeau amândouă din tot sufletul, iar el simțea asta și, ori de câte ori avea ocazia, le îmbrățișa și le dădea câte un pupic dulce. Plecară, iar Ionuț o ținea strâns de mână pe Laura și, mândru, saluta toți vecinii pe care deja îi cunoștea, iar cu unii chiar s-a făcut prieten. Drumul către spital nu era așa de lung, o luară printre blocuri, pe scurtătură. 
  
Gabi se oferise să vină să-i ia, dar avea și el probleme de rezolvat, își programase un liber special pentru această zi, dar noaptea a avut o gardă grea, iarăși un accident de mașină cu un tânăr adus în stare gravă și cu picioarele aproape sfărâmate. Îi prinseră zorile de ziua, încercând să salveze ce se putea, accidentatul avea abia 20 ani și avea neșansa să rămână pe viață invalid. Făcură tot e era omenește, un picior a putut fi cât de cât operat cu speranțe de vindecare, dar celălalt era praf. Pe Gabi l-a dat peste cap, îl durea sufletul pentru acest tânăr care prin inconștiența lui și-a ratat viața, a scăpat de la moarte, dar cu ce preț! Abia apucase să tragă și el un pui de somn de o oră, mai avea de făcut vizita la saloane și toată ziua va fi lângă iubirile lui. Îi ticăia inima și mai tare numai gândindu-se la asta. Îi iubea pe amândoi cu toată ființa și știa că Dumnezeu i-a oferit un dar neprețuit. Își sorbea gânditor cafeluța făcută de Ana, asistenta șefă. Era tare, numai bună să-l remonteze după o așa noapte de coșmar. Să-și termine vizita la saloane și toată ziua va fi liber. Ușa se deschise brusc și Ionuţ apăru cu obrajii îmbujorați și cu bereta de marinar căzută șmecherește pe o parte,zâmbind fericit. 
  
- Bună dimineața! Știam eu că nu pleci fără mine! 
  
- Bună dimineața, voinicule! Păi unde să plec fără tine? se făcu Gabi neștiutor. 
  
- Cum unde, la saloane, la bolnăviori, uite mi-am adus și bonețica! și o scoase din buzunărel, o pitise anume de mami să nu o vadă, poate că nu l-ar fi lăsat să o ia. Laura îl văzuse și zâmbea pe ascuns, văzându-l cum se chinuia să o facă nevăzută. 
  
- Of, mami astăzi nu s-a prea grăbit, a fost cam leneșă şi noi avem atâtea de multe de făcut! Și pe bunica am lăsat-o fără ajutor, dar am promis că o să o ajut eu mai târziu, când îmi termin toate treburile. 
  
- Aha, deci ai treburi multe! Și care sunt alea, ia spune-mi și mie! 
  
Luând o mutrișoară serioasă, Ionuț începu să-și enumere treburile importante: 
  
- Păi, mergem la bolnăviori, apoi mergem la nenea frizerul, trebuie să-mi tund păruțul, nu îmi place, dar mami a zis că râd copii de mine, vor crede că sunt fată, dar eu sunt băiat, nu! Apoi trebuie să mergem la cumpărături, dacă merg la grădiniță îmi trebuie o grămadă, nici nu știi cât de multe sunt de făcut! Vorbea și gesticula, luând o mutrișoară serioasă . 
  
Gabi abia se abținea să nu zâmbească, nu voia să creadă puștiul că râde de el, dar era fermecător, cum să nu iubești așa bucățică de om! 
  
- Dar pe mami pe unde ai lăsat-o, sau ai venit singurel! făcu Gabi pe miratul. 
  
- Tu crezi că mă lasă ea să vin singurel? A rămas în urmă la lift, eu am urcat scările, am viteză și ea nu se poate ține de mine! Dar știi ceva nenea Gabi, mie mi-a cam fost dor de tine! Ție nu ți-a fost? 
  
- Șmechere! Cum să nu-mi fie dor de o bucăţică cum eşti tu? Ia vino aici să stăm de vorbă, până ajunge mami, așa ca între doctori! 
  
- Normal, doar sunt asistentul tău și o să mă fac doctor, nu mai este mult, o să merg la grădiniţă, apoi la școală și o să vezi ce repede cresc şi o să vin să lucrez cu tine și o să mă iei și la operații! 
  
- Așa deci! Nu te prea grăbeşti să creşti? O să le faci pe toate, dar trebuie să ai răbdare, nu se fac toate aşa, dintr-odată. Ia spune-mi, mami şi buni cum se simt? Acum tu trebuie să ai grijă de ele și musai să-mi spui și mie când au probleme, bine! Batem palma? 
  
- Batem! și își deschise pălmuța care se pierdu în palma lui Gabi. Eu le iubesc pe amândouă, dar și ele pe mine, și o iubesc și pe Angela și te iubesc și pe tine! Ușa era întredeschisă și Laura asculta zâmbind conversația lor. Era fericită că se înțelegeau așa bine, iar Ionuț, în spontaneitatea lui, spuse ceea ce simțea, îl iubea cu adevărat pe Gabi, era tatăl de care ar fi avut nevoie înainte, dar și acum. Ce diferență între el și Nicolae! Fără voie, o abătu acest gând, dar fără a mai simți teama, care pusese atâta vreme stăpânire pe sufletul ei. Era un tablou emoționant, îi sorbea din ochi pe amândoi și simțea cum crește freamătul din sufletul ei. 
  
- Mami, în sfârșit ai ajuns! Vezi, tu nu te poți ține de mine, eu sunt mai repejor și am ajuns înaintea ta, acum tu o să ne aștepți, că noi mergem la saloane, avem treabă! 
  
- Știi ceva, năzdrăvanule, ia du-te tu puțin la Ana și la fete, sigur le-a fost dor de tine, las-o pe mami să bea și ea o cafea cu mine. 
  
- Vezi, mami, ce ți-am spus eu că le este dor de mine! și o zbughi pe uşă. 
  
Rămași singuri, își auzeau parcă inimile cât de tare bat. Gabi o luă în brațe și începu să o sărute cu patimă, îi fusese așa de dor de ea, de buzele ei moi și catifelate, de parfumul ei, de mirosul pielii, de tot, de tot. Laura se lăsa și ea pradă simțămintelor, se topea în brațele calde ale lui Gabi. 
  
- Iubita mea, parcă a trecut o veșnicie de când nu te-am văzut, simt că mă topesc de dorul tău, când rămân singur te simt lângă mine, adorm și mă trezesc cu tine în gând. Ce ne facem? 
  
- Tot așa pățesc și eu, chiar nu știu cât o vom putea duce așa. Timpul, el este singurul care ne gonește, trebuie să ni-l facem prieten, sigur le vom rezolva pe toate. Abia ne-am regăsit, vom mai avea puţină răbdare şi sper din toată inima că vom fi în sfârşit şi noi fericiţi! 
  
- Eu asta îmi doresc din tot sufletul şi nu mă îndoiesc că va fi aşa. M-am tot gândit ca după ce începi şcoala şi îţi intri în ritm, să ne facem timp şi să mergem la prietena noastră Rodica și să vedem ce putem face pentru a înainta divorțul. Mi se pare cea mai rezonabilă rezolvare pentru amândoi. 
  
- La acelaşi lucru m-am gândit și eu, așteptam doar să încep a munci, să am stabilitate materială și apoi să încep demersurile. O să mai avem puțină răbdare, important este că ne-am regăsit și ne iubim. Sper să nu mai am parte de alte necazuri, prea mi-au secătuit viața. 
  
- Nu te mai gândi la ce este mai rău, viitorul este al nostru și ne surâde. Haide, tu bea cafeaua, eu îmi iau asistentul și trec pe la saloane, nu durează mult și apoi sunt al vostru toată ziua. O strânse iar în brațe și îi fură un sărut, apoi ieși pe ușă, lăsând-o pe Laura în compania cafeluței pregătită de Ana și a gândurilor care o provocau mereu. 
  
- VA URMA - 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep. 17 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1959, Anul VI, 12 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!