Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.15 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
După ce și-au lăsat mașina într-o parcare, Laura și Gabriel, ținându-se de mână, plecară să exploreze noua fața a orașului. Laura nu prea a avut când să vadă transformările, venea o dată pe an, bineînțeles însoțită de Nicolae, care veșnic era morocănos și nu avea chef de ieșit pe undeva,doar la ceva cumpărături. Orașul se transformase uimitor, era parcă mai frumos, iar oamenii mai surâzători, mai plini de viață. Umblară haihui ore întregi prin locurile știute de ei, se mai opreau să cumpere câte ceva să-și mai domolească setea sau foamea, nici nu au simțit cum au zburat orele. Erau fericiți, se plimbau de mână ca niște adolescenți îndrăgostiți, rupți de restul lumii. Obosiră de la o vreme și se așezară pe o băncuță pentru a-și trage sufletul.  
 
- Știi Gabi,sunt așa de fericită că îmi este și frică să mă gândesc că se va termina. Este prea frumos să fie adevărat, prea frumos să dăinuie această fericire. Să știi că în adâncul inimii s-a cuibărit teama, teama de a pierde aceste clipe minunate, teama de a pierde această siguranță a zilei de mâine. Sper să nu fie adevărată, ci doar o rămășiță din temerile vechi.  
 
- Nu trebuie să te mai temi, important este să ai încredere în tine, să nu oscilezi în hotărârile pe care le iei. Știu că nu îți este ușor, dar în timp totul se va rezolva, ai să vezi! Am vrut să te scot din starea de nesiguranță, să știi că Angela m-a ajutat foarte mult, ea își dorește să te vadă fericită. M- am consultat cu ea mereu, încerca și ea să-ți găsească de lucru, apoi mi-a venit mie în gând prietenul nostru Iulian, l-am sunat, i-am spus în linii mari câte ceva, și ai văzut, s-a rezolvat! Va trebui să te gândești doar la viitor și să mergi înainte, eu te voi însoți pas cu pas. Știi că te iubesc, nu te grăbesc, sper ca și tu să-mi împărtășești această dragoste. Nu aș putea renunța la tine, la această dragoste imensă pe care o port ca pe un trofeu în inima mea de ani de zile. Avem tot timpul din lume.  
 
- Viața mea a fost dată peste cap, tu ai apărut ca o rază de lumină deschisă spre viitor. Am avut timp să-mi analizez sentimentele și știi ce m-a uimit? Tu ai fost mereu prezent în inima mea, doar că nu mi-am dat seama decât târziu, prea târziu, așa cum am mai spus-o. Erai cel mai bun prieten al meu, mă obișnuisem cu tine, de parcă făceai parte din familie, nu mă gândeam la iubire. Îmi făceai curte, fără să crâcnești față de indolența mea, mă enervai de multe ori că nu erai mai dur cu mine. Prostii de fată prea mult curtată, cred că ăsta a fost motivul cel mai cel. Apoi ne-am despărțit, fiecare pe drumul ales, poate dacă îmi arătai puțină indiferență, totul ar fi fost altfel. Gabi ești în sufletul și inima mea, niciodată nu m-am simțit așa de fericită cum sunt acum alături de tine. Destinul ne separă sau ne adună, probabil că noi am trecut prin ambele faze. Amândoi am traversat momente grele, dificile, în căsniciile care ne-au adus nefericire. Tu ești liber, rămâne să-mi câștig și eu libertatea, știu că va fi dificil, dar nu mă voi întoarce din drum. Copilul meu te divinizează, cred că ești un tată deosebit, păcat că nu te poți bucura și tu de copilul tău. Din moment ce inima mea te vrea, iar Ionuț te iubește, și am văzut că și tu îl iubești, o singură piedică trebuie să înfrunt, divorțul.  
 
- Haide să nu ne frământăm acum, este prea frumos, ca să ne înnegurăm ziua. Ți-am pregătit, așa cum ți-am promis, încă o surpriză, sunt sigur că te va bucura, este, de fapt, tot ce îmi doresc, să te văd zâmbind și să te văd fericită. Luându-se de mână, se pierdură pe aleile parcului, care le stârnea atâtea amintiri frumoase.  
 
Acasă era zarvă mare. Ionuț, după ce Angela l-a purtat cam peste tot după terminarea teatrului de păpuși, povestea și mima toată povestea Scufiței Roșii.  
 
- Bunica, nici nu ai văzut vreodată ce lup mare, avea o gurăăă, m-am temut că sare la noi, dar eu eram pregătit să mă lupt cu el, uite ce mușchi am! Strângându-și pumnișorul își desfăcu brațul, ca să vadă buni și Angela ce puternic este el. Ioana și Angela se amuzau copios și-l ascultau cu drag.  
 
- Of, acum mi-am dat seama că mami nu este încă venită, unde a dispărut? Angela, cred că mami nu a pățit nimic, nu-i așa? Uitase de accidentul Laurei, dar acum îi revenise în minte şi i se citea teama în ochişorii lui frumoşi. Angela își dădu seama de temerile lui, îl luă în brațe, îl sărută pe capul bălai și încercă să-l liniștească.  
 
- Dragul meu, nu te speria, Laura este pe mâini bune cu Gabi, sigur nu i s-a întâmplat nimic rău, doar ca a trebuit să rezolve mai multe treburi de oameni mari și au rămas să mănânce în oraș. Ea este liniștită, știind că ești cu mine și cu buni. Haide, povestește mai departe, bunica nu știe toată povestea!  
 
Chipul lui Ionuț se însenină, teama plecă, așa cum și venise, rapid, și începu să-i spună bunicii Ioana toată tărășenia cu lupul, Scufița roșie și bunica, gesticulând și îngroșându-și vocea, făcând-o să râdă în hohote.  
 
Gabi conducea mașina fredonând după o melodie ce se transmitea la radio, era fericit, fața lui era numai zâmbete. Laura zâmbea și ea, încetase să-și mai pună întrebări în legătură cu surpriza pe care o pregătise Gabi și se lăsă furată de acordurile muzicii. Traversară orașul și mare îi fu mirarea când se opriră în fața cunoscutei și îndrăgitei lor terase, locul nebuniilor din anii de liceu. Aceasta își schimbase aspectul, era mai rafinată, aproape toate mesele erau ocupate de perechi sau grupuri gălăgioase de tineri, exaltați și dornici de distracție. Orchestra tocmai făcu invitații la dans și începu cu un tangou. Perechi, perechi, strângându-se în brațe, se lăsară furați de frumusețea muzicii, iar Gabi, într-un impuls de moment, o trase pe Laura pe ring și se lăsară și ei duși de acordurile muzicii, care le picura în suflet o stare de euforie uitată de mult. O strângea cu duioșie la pieptul său, iar aceasta se lăsă furată de atmosferă, de sentimentele care clocoteau în sufletu-i, gata-gata să dea pe dinafară. Muzica își încheie acordurile în aplauzele dansatorilor. La o masă, un grup de trei perechi se sculară în picioare și începură să-i aplaude pe Gabi și Laura, în timp ce aceștia se îndreptau spre masa lor. Surpriza era totală pentru Laura, erau foști colegi și prieteni de gașcă, iar Gabi ticluise împreună cu ei această surpriză, având ca scop de a o scoate din starea de nesiguranță și a-i reda încrederea în ea și perspectivele unui nou început, departe de trecut.  
 
- Dragilor, sunteți așa frumoși împreună, mereu ați fost făcuți unul pentru altul, naiba știe ce s-a întâmplat de nu a fost să fie așa! Mă bucur din suflet că în sfârșit ne revedem, mi-a fost tare dor de tine, tu, prietena mea dragă, cum ai putut să te dai la fund atâta vreme și să nu mai știm nimic de tine! Cea care vorbea fără încetare era Rodica, prietena bună a Laurei, nu se schimbase, poate puțin mai plinuță, dar tot frumoasă și cu părul ei ca abanosul căzut pe umeri, arăta splendid. O strânse pe Laura în brațe cu drag și, așa cum îi era felul, tot ea continuă să sporovăiască și să-i readucă în memorie pe cei de la masă, unii mai schimbați, greu de recunoscut.  
 
- Îl ții minte pe Tony, nebunaticul care m-a purtat în cârcă până acasă, când mi-am rupt tocul pantofului, la bal? Cred că atunci ne-am îndrăgostit, așa că am continuat relația și în anii de facultate, acum suntem căsătoriți și avem și noi o fetiță, o frumusețe. Pe Emilia sigur că o recunoști, nu s a schimbat prea mult, a rămas tot așa aiurită, dar plăcută. Și ea este căsătorită cu colegul nostru, Gigi. Mă rog, el s-a cam schimbat, a făcut burtă și părul îl părăsește, dar tot copil fain și altruist a rămas. Dar pe Virginia o mai recunoști? Era mai mică cu un an decât noi, dar mereu prezentă la petrecerile noastre. Este mare directoare la Școala generală 5, a terminat istoria, iar soțul ei, Adrian, este antrenor de fotbal la Școala sportivă. Așa că, drăguțo, ești printre ai tăi și ne bucurăm din toată inima de prezența voastră. Să ne distrăm ca pe vremuri, zău mi-a fost dor de anii noștri frumoși, când nu aveam atâtea griji!  
 
Rodica vorbea fără încetare, mereu fusese bună de gură, nimic nu o mai oprea când începea ea să vorbească. Terminase dreptul și era o avocată recunoscută ca foarte bună. Atmosfera era plăcută, iar Laura se lăsă angrenată în discuții, dansară, serviră o masă copioasă, desfăcură și o șampanie în semn de bun venit, iar timpul zbura fără să-și dea seama niciunul că majoritatea plecaseră, rămânând doar ei și vreo doi întârziați.  
 
- Laura, mi-a spus Gabi că ai ceva probleme, te rog nu mă ocoli, știi că sunt avocat și încă unul al dracului de bun, cum spun colegii mei, oricând pentru tine sunt disponibilă! Uite cartea mea de vizită, aștept să mă suni și să ne mai întâlnim, în toată nebunia din viața noastră mai avem nevoie și de momente de relaș, așa ca acum! Se despărțiră strângându-se în brațe și promițându-și să se mai revadă, apoi plecând fiecare spre casele lor.  
 
- VA URMA -  
 
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.15 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1957, Anul VI, 10 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!