Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep. 14 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mașina se opri în fața Inspectoratului școlar, iar Gabi o invită să coboare și să-l urmeze. Laura rămase nedumirită, dar îl ascultă și împreună intrară în holul mare, care forfotea de o mulțime de femei și bărbați, mai tineri sau mai bătrâni, toți erau dascăli. Începea anul școlar și fiecare trebuia să-și depună actele pentru catedre. Se opriră în fața unei uși pe care era inscripţionat INSPECTOR GENERAL, Gabi bătu la ușă și intră urmat de Laura. Se prezentă și-i spuse secretarei că este așteptat de tovarășul director. Laura era tot mai curioasă, dar nu zise nimic, și după ce secretara îi anunță, îl urmă pe Gabi așteptând să se lămurească. La birou era un bărbat ceva mai durduliu, cam de vârsta lor, cu un început de chelie și o mustață stufoasă. Zâmbind, se sculă și îl strânse în brațe pe Gabi, apoi se opri în fața Laurei, îi sărută mâna și o privi cu admirație. 
  
- Mă recunoști cumva? Știu că timpul ne-a schimbat, dar tu ai rămas aceeași fată frumoasă și delicată. Ia încearcă să-ți aduci aminte de mine! 
  
Laura se uită la el, îl cercetă din cap până-n picioare, ceva - ceva aducea cu cineva, dar chiar nu știa cu cine, așa pățise cu Gabi, dar apoi l-a recunoscut, el nu se schimbase prea mult. Ridică neputincioasă din umeri și așteptă ca unul din ei să o lămurească. 
  
- Laura, eu sunt Iulian Stoica, colegul vostru de liceu și de năzbâtii. Știu că m-am schimbat foarte mult, nu mă așteptam să mă recunoști, eram sfrijit și aveam păr mai bogat. Acum sunt ca un butoiaș, iar părul mă părăsește fără voia mea. Mă bucur că ați venit la mine și mă bucur și mai mult dacă pot să te ajut. Luați loc și haideţi să bem înainte o cafea, să povestim și să ne aducem aminte de vremurile frumoase ale adolescenței. Cu Gabi mă întâlnesc des, dar întâlnirea cu tine este o surpriză frumoasă și plăcută sufletului meu, încă nostalgic după ce a fost. 
  
Chiar era o mare surpriză și pentru Laura, nu se aștepta să-l revadă atât de schimbat pe Iulian, fusese un coleg și prieten de gașcă, îi plăcea istoria, dorea să se facă dascăl, și după cum se vede, a reușit. Sorbea gânditoare din cafea, atentă la discuțiile celor doi, dar și curioasă de ce erau aici. 
  
Gabi și Iulian discutau aprins, își depănau amintiri comune, plăcute și neplăcute. Laura intră și ea în jocul lor și în scurt timp uită de întrebarea care o tot frământa, se lăsă purtată de amintiri și râdeau cu poftă la câte una, au fost de gașcă și uniți. Iulian, în ciuda transformării fizice, rămăsese tot așa, plin de haz și de șarm, veșnic pus pe glume . 
  
- Laura, îți aduci tu aminte când am urcat la munte și tu ai venit cochetă, în niște săndăluțe cu bretele? Bineînțeles că nici nu ai apucat să urci prea mult, că ți s-au rupt, ai urcat cât ai putut în șosetele pe care ți le-a dat Gabi, iar apoi te-am cărat cu rândul în spate. Nu erai grea, eu nu te-aș mai fi dat jos din spate, dar nu aveai ochi pentru mine, iar Gabi, fiind prietenul tău de suflet, nu mi te-a lăsat prea mult, era o concurență între noi, care mai de care să-ți intrăm în grații! Doamne, ce vremuri frumoase au fost! Am fost o clasă de elită, tot unul și unul, păcat că ne-am împrăștiat în cele patru zări, ne mai auzim din când în când, dar sunt colegi de care nu mai știm nimic, cine știe ce soartă or fi având! 
  
- Deseori mă pierd în aduceri aminte ale acelor vremuri, pentru mine, cele mai fericite și împlinite. Nu putem fi mereu tineri, fiecare a plecat pe drumul său căutându-și visele pe care au reușit sau nu să și le împlinească. Nici nu știți ce bine îmi face această întâlnire, surpriza pe care Gabi mi-a pregătit-o, zău că a avut succesul scontat! 
  
- Draga mea, încă nu am terminat cu surprizele, sper să le faci față! Ce zici Iuliane, dezvăluim misterul? 
  
- Plăcerea și bucuria este de partea mea, ați fost mereu nedespărțiți şi, de fapt am fost mereu împreună și la bine și la rău, nu-i așa? Și acum surpriza, sper să-ți placă! 
  
Rămase tăcută, așteptând, nici ea nu știa ce. 
  
- Laura, în mare am auzit de problemele tale, Gabi mi-a spus câte ceva și știu că ai probleme și mai ales că îți cauți cu disperare o slujbă. Gabi a venit la mine și ne-am gândit că ai putea preda la o școală, ai fost întotdeauna bine pregătită și sunt convins că și la facultate tot așa ai mers. Fiind domeniul tău arhitectura, am o catedră de matematică - fizică, unde tu ai putea preda fără probleme, plus desen şi dirigenție la o clasă! Ce zici? 
  
Laura rămase blocată, nu se aștepta ca problemele ei să înceapă a se rezolva, că i se întinde o mână de la un prieten pe care nu-l mai văzuse de ani buni. Emoția puse stăpânire pe ea, iar ochii începură să-i joace în lacrimi. Gabi și Iulian așteptau în tăcere, simțind și ei emoțiile prin care trecea Laura . 
  
- Sunt copleșită, de-a dreptul copleșită! Nu-mi găsesc cuvintele de a vă mulțumi pentru această surpriză, care pentru mine este aproape vitală. Sunt într-un mare impas și singura rezolvare era să-mi găsesc un loc de muncă, dar cine m-ar fi angajat, văzându-mă cu un gips încorsetată? Oricum, săptămâna asta mă scap de el și o să pot face față oportunității pe care mi-ai oferi-o tu, prietene drag. Nu știu cum să vă mulțumesc, sunteți niște prieteni de nădejde, minunați! 
  
Gabi o privea cu o dragoste imensă, iar Iulian zâmbea și el fericit, știind că a putut ajuta două inimi regăsite după ani și ani. 
  
- Singura problemă ar fi că trebuie să faci naveta, catedra este la o școală dintr-o comună apropiată, la 20 km de oraș. Ai mijloace de transport, tren, autobuz, în plus o să-ți poţi ajusta programa după cum crezi că îți convine naveta. Până la anul o să se elibereze o catedră aici în oraș și o să te transferăm fără probleme. Trebuie să-ți faci rapid dosarul și să mi-l aduci mie, deci o să ne mai întâlnim. În plus, m-am gândit să ieșim undeva, o să-mi iau și soția, sunt sigur că o să vă bucure revederea, este colega noastră, Anca Oprișan, sper că-ți mai aduci aminte de ea! 
  
- Scuze Iulian, din surprize în surprize, am și uitat să te întreb de familia ta! Mă bucur din inimă, Anca a fost o fată bună, talentată, îi plăcea să scrie, sigur și-a urmat visul, voia să devină profă de română-franceză. 
  
- Bineînțeles, predă la liceu și este a naibii de bună în specialitatea ei. Am și doi copii foarte reușiți, o fetiță și un băiat, am înțeles că ai și tu o băiețel foc de isteț, doctor în devenire. O să putem să ne întâlnim cu toții, copiii s-ar bucura de un nou prieten. 
  
- Desigur, eu abia aștept să o mai pot scoate pe Laura din monotonia în care a trăit atâta vreme. Gabi zâmbea din toată inima, era fericit că ocazia de a fi mai mult în preajma Laurei se ivise nesperat de bine. 
  
- Acum, eu trebuie să plec la o ședință, chiar mi-ați înseninat ziua și abia aștept să ne revedem. O să țin legătura cu Gabi, ca să stabilim o zi numai pentru noi. 
  
Laura și Gabi se despărțiră de Iulian, nu înainte ca acesta să-i îmbrățișeze cu mare dragoste. Amândoi radiau, erau fericiți, se întrezărea luminița de la capătul tunelului, pentru fiecare sfârșit, un nou început, iar începutul era acum al lor, căci unde este voință, există și cale de mers. 
  
- Draga mea, surprizele nu s-au terminat, astăzi ești numai a mea, o să mai mergem undeva să sărbătorim acest nou început, să ne bucurăm de ziua de azi și să ne rugăm la Dumnezeu ca toate zilele să fie tot așa de frumoase și pline de surprize plăcute. 
  
- VA URMA - 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep. 14 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!