Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.10 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Laura rămase nemișcată, înmărmurită, nu-i venea a crede că toate acestea i se întâmplă ei. 
  
- De ce, Doamne, mi se întâmplă mie toate acestea, cu ce Ți-am greșit de trebuie ca eu să pătimesc atâtea? Ce să fac acuma? Încotro să o apuc? 
  
Gheorghe o privea cu durere și aștepta să zică ceva, dar ea era prea împovărată de câte i se întâmplaseră într-un timp relativ scurt și nu mai reacționa în nici un fel, se blazase și aștepta parcă un miracol care să-i rezolve toate problemele. Tăcerea era apăsătoare, între timp veni și Angela cu Ionuț, nicicare neîndrăznind să zică ceva şi așteptând reacția Laurei, care căzuse parcă într-o stare de prostrație, nevrând să accepte că, totuşi, ei i s-au întâmplat. Sufletu-i plângea cu lacrimi amare. Nu se putea desprinde de trecut, o urmărea parcă dinadins, o înconjura ca o pânză de păianjen, obligând-o să aleagă în a o rupe sau a rămâne acolo, înfășurată în ea. Mereu a fost o bună samariteană, cum ar putea să nu fie și acum, chiar dacă situația în care se afla nu-i permitea prea multe? Angela aștepta şi ea cu sufletul la gură, nu știa cum să reacționeze. Cu toată antipatia dintre ei, îi părea rău de situația în care se afla Nicolae, dar pentru Laura i se rupea sufletul. Ce soartă! 
  
- Nici nu pot, nici nu accept că toate acestea sunt reale. O fi mâna lui Dumnezeu, poate un avertisment că nu suntem pe drumul cel bun, amândoi scăpați ca prin minune din ghearele morții...Ce să mai zic, ce să mai fac într-o astfel de situație? Sunt în gips, sub control medical, o să mă externez curând, cu ce pot eu să-l ajut acum pe Nicolae? Nu mai întreb cu ce m-a ajutat el pe mine? În afară de suferință, ce naiba mi-a dat? Trebuie să fiu realistă, să mă gândesc bine încotro să-mi îndrept pașii, nu pot uita că am un copil și sunt răspunzătoare de el și de viața pe care trebuie să i-o ofer, fără a fi frustrat de nimic. Acum nu pot, pur și simplu, nu pot gândi, hotărî, sunt goală pe dinăuntru. Vreau să mă lăsați singură, am nevoie să mă liniștesc și să gândesc, este esențial pentru întreaga mea viața și a lui Ionuț. 
  
- Tăticule, mulțumesc că te-ai îngrijorat de noi, întoarce-te acasă, deocamdată nu pot face nimic nici pentru mine, darămite pentru Nicolae. Timpul îmi va da soluții, nu promit nimic, sufletul meu este prea rănit pentru a trece așa ușor peste toate relele pătimite cu Nicolae. Regret ce i s-a întâmplat, este singurul vinovat, mereu a fost impulsiv și nu s-a controlat, acum plătește și nu mă bucur de suferința lui, știu că este grea suferința și, mai ales, e greu să nu ai pe nimeni în preajmă, care să te ajute, să te încurajeze. 
  
Gheorghe rămase o vreme tăcut, copleșit de tot, venise cu atâta speranţă în sufletul său răvăşit de toate necazurile şi nefericirile familiei sale. O strânse pe Laura în brațe, pe Ionuț care privea nedumirit la ei, și ieși din rezervă împovărat de tristețe, urmat de Angela, care asistase în tăcere la întreaga scenă. 
  
Ionuț nu vru să o părăsească pe mami lui și stătea cuminte, așteptând ca aceasta să vorbească, să-i zică ceva, simțea și el că ceva nu-i în regulă, dar nu voia să o supere. Își făcea de lucru cu trusa medicală și aștepta să apară nene doctorul Gabi, sigur el o să-i aducă mamei un zâmbet. 
  
Lacrimi grele începură să-i ude obrajii Laurei, încerca să se stăpânească de dragul lui Ionuț, dar acestea nu voiau să asculte și-i cădeau șuvoi, nodul din gât o strângea, o sufoca, simțea nevoia să urle, să se descarce de toată suferința strânsă. Lumea ei se sfărmase, trecutul o urmărea din umbră, va putea oare să-l lase în urmă şi să privească doar la zilele ce vor veni și vor trece? Se simțea ca o frunză suflată de vânt, nu prea știa ce o să se întâmple cu ea. Viața ei era unul din jocurile sorții, oare ce surprize îi mai pregătise? 
  
Gândurile şi frământările puseseră stăpânire totală pe ea și doar când Ionuț o strigă, reveni cu picioarele pe pământ. 
  
- Haide mami, să te consult, tu ești tare bolnăvioară, vreau sa aud cum îți bate inimioara! Ai să vezi că o să te faci bine și o să zâmbești iarăşi! Își desfăcu cu seriozitate trusa medicală și începu să-și consulte ”bolnăvioara” ca un adevărat doctor. Laura își înghiți nodul din gât și se lăsă consultată așa cum dădea indicații ”domnul doctor”. 
  
Ușa rezervei se deschise ușurel și în prag păru Gabi în halat alb, cu un buchet minunat de flori și o cutie mare de ciocolată. Rămase în prag privind pe cei doi, doctor și pacient, zâmbind cu tristețe. În ochi i se citea dragostea venită din străfundul inimii sale, rănită și ea cândva. 
  
- Nenea Gabi, mami cred că are probleme cu inimioara, haide să vezi ce tare îi bate, trebuie să o tratăm, nu are voie să fie tristă, ci doar să zâmbească. Poate îi dai un medicament, mie nu-mi place când mami plânge și nu zâmbește, îmi vine să plâng și eu. 
  
Laura și Gabi rămaseră tăcuți în fața acestor avalanșe de cuvinte. Pentru un copil de vârsta lui era prea multă seriozitate, prea multe gânduri împovărătoare pentru a le purta în micuțul lui suflețel. 
  
- Cred că mami este necăjită că a venit bunicul Gheorghe să ne ia acasă, dar noi nu ne întoarcem, nu-i așa mami? Eu am aici la spital treabă, iar mami este încă bolnăvioară, trebuie tratată. Cum să plece așa? 
  
Gabi nu aflase încă de vizita pe care o avusese Laura, rămase pur și simplu blocat, neștiind ce să zică. În rezervă, intră asistenta șefa, tanti Ana, cum îi spunea Ionuț, și le ceru permisiunea să-l ia cu ea . 
  
- Mergem să împărțim medicamentele, cred că vrei să-ți vezi bolnăviorii, nu? Asistentele știau de dragostea doctorului pentru Laura, au încercat multe să-i sucească capul, dar nu au reușit, așa că s-au resemnat, iar acum încercau să-l ajute. Bucuros nevoie mare, Ionuț ieși în fugă din rezervă, iar cei doi rămaseră singuri. 
  
- Acum spune-mi și mie ce s-a întâmplat, văd că ești dată peste cap, dar, orice ar fi, soluții se găsesc! 
  
Laura începu să-i povestească despre Nicolae și socrul său. Ochii îi jucau în lacrimi, gata să le dea drumul. 
  
- VA URMA - 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.10 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1952, Anul VI, 05 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!