Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.9 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Şi Gabi era trist, se gândea cu inima strânsă că iar o să piardă ocazia de a o cuceri pe Laura, îi purta aceeași dragoste, nu putuse să și-o scoată din suflet, fusese doar prima lui iubire. 
  
Laura oscila între a se lăsa furată de această revenire a lui Gabi în viața sa și între a fi realistă, știind clar că situația ei nu era prea roză. Se lăsa furată de moment, dar când rămânea singură gândurile ei zburau acasă, întrebându-se mereu ce s-ar fi putut întâmpla. Nicolae era tipul de om care nu rămânea copleșit de momentele dramatice, mereu găsea soluții pentru orice, mereu era în câștig în detrimentul celorlalți, știa să-i joace pe toți pe degete. Brusc, își dădu seama că lumea ei cea nouă se dusese pentru totdeauna, așa cum venise, așa se și dusese, accidentul i-a diminuat elanul cu care începuse să spere. Era totuşi hotărâtă să se replieze, trebuia să-și revină total, pentru a căuta alte oportunităţi, adevărul era sumbru, fără bani greu de descurcat, nu putea trăi la infinit din pensia mamei și ajutorul Angelei. Căuta mici cuvinte din care să-și construiască speranțe, argumente și scuze, cu care să lupte împotriva suferinței, care creștea, ca un nod mare ce i se pusese în gât, și o strangula. Fu trezită din vălmășagul gândurilor de Ionuț, care intră vijelios în rezervă, strigând plin de bucurie: 
  
- Mami, nenea Gabi mă ia cu el, mi-a promis că mă plimbă cu bărcuța! Vii și tu cu noi? Te rog, te rog frumos! Văzându-i entuziasmul și bucuria lui nestăvilită, cum putea să refuze o așa rugăminte! Îi promise că o să-i însoțească, dar după ce va fi externată. Bucuria lui Ionuț dispăru brusc și o întrebă pe Laura cu disperare: 
  
- Dacă tu pleci, eu cum îmi mai fac vizitele la bolnăviorii mei? Cine mă mai aduce aici, cine îl mai ajută pe nenea Gabi? Lacrimile începură să îi picure din ochișorii, care, cu ceva timp înainte, străluceau. Aici, la spital, și ea, și Ionuț uitaseră o vreme de tragedia prin care au trecut, viața ei intrase într-un ritm nou, ceva se schimbase în sufletul ei, se făcuse o ruptură mare, nu-i simțea marginile și nici nu știa cum ar putea fi cusute. Încercă să-l îmbuneze pe acest pui de om care își luase în serios ”vizitele la bolnăviori” alături de Gabi, promițându-i că vor mai veni. 
  
- Pe cuvântul tău! Nu mă minciunești? 
  
Progrese Laurei era vizibile, mai avea încă dureri, dar nu ca la început, iar hematomul de la cap se micșorase și nu o mai sâcâia aşa de tare. Cu pungile de gheață pe care Angela i le aplicase permanent se estompase și culoarea vineție a gambei, corsetul de gips o înnebunea, era foarte cald și nu o lăsa să se miște în voie. Era un adevărat chin şi mai trebuia să-l poarte și să vină săptămânal la control. 
  
Gabi era permanent acolo, prezența lui ridicându-i moralul și încrederea în sine. Nu avea niciun plan după ce i se va face externarea, deocamdată va sta cu Ionuţ la mama Ioana, iar, când își va reveni, va găsi o soluție, deși mama Ioana stă singură și nici nu se gândește să-i lase să plece de la ea. Totuși, timpul va rezolva totul, doar răbdare și încredere să aibă. 
  
Ionuț venea zilnic la mami lui și mereu avea câte o întrebare năstrușnică și musai trebuia rezolvată, altfel nu mai prididea cu alte și alte întrebări. Era isteț și curios să știe cât mai multe, sigur în viață se va descurca, avea potențial ,nu toți copiii de vârsta lui erau înzestrați cu așa ceva. Spitalul parcă era casa lui, se plimba în voie, toți îl cunoșteau și stăteau cu plăcere de vorbă cu el, iar Gabi găsea mereu o ocazie să-l ia cu el, prinse drag de Ionuț, îi era dor de fetița lui, puțin mai mărișoară, iar prezența copilului îi mai atenua dorul de ea. 
  
Timpul se scurgea rapid, Laura încetase a se mai gândi la Nicolae, ajunsese la concluzia că lui nu-i păsa de ei, deci nici ei nu trebuie să-i pese. 
  
- Mami, uite cu cine am venit! Ionuț, sărind într-un picior, o făcea ori de câte ori se bucura de ceva, intră năvalnic pe ușa rezervei ținând de mâna pe bunicul Gheorghe. Laura rămase încremenită, numai la așa ceva nu se așteptase. Socrul ei ramase stingher în prag, neștiind ce să facă, ce să zică. Slăbise, era neîngrijit și i se citea pe față tristețea, dar și stinghereala. 
  
- Tăticule, cum de ai venit până aici, de unde ai aflat? Normal, era curioasă. Dacă socrul ei aflase, cum de nu venise Nicolae? El ar fi fost mai în măsură să facă acest lucru. 
  
- Păi, am sunat la Angela la serviciu, nu mai știam nimic de voi, îmi făcusem griji, l-am tot îndemnat pe Nicolae să vină încoace! Bunicu Gheorghe se opri și încercă să evite a spune mai multe. Angela era la curent cu ce se întâmplase și îl rugase să nu spună nimic, și așa Laura a suferit destul, măcar să-și revină. 
  
- Noi mergem puțin afară, să vedem ce mai este nou. Haide Ionuț, să o lăsăm pe mami să stea puțin de vorbă cu bunicu Gheorghe! 
  
- Bunicule, ne întoarcem, nu o să stăm mult, merg să-i arăt lui Angela bolnăviorii mei! Și, ținând-o de mâna pe mătușica lui, ieși țopăind şi mândru nevoie mare. Rămași singuri, Laura simți ezitarea socrului său și încercă să afle mai multe. 
  
- Spune-mi, tăticule, ce s-a întâmplat? Sigur s-a întâmplat ceva, lui Nicolae nu-i stă în fire să nu acționeze în vreun fel, iar faptul că nu a dat nici un semn de viață m-a pus pe gânduri, dacă de mine nu-i pasă, măcar de Ionuț, este fiul său. 
  
Gheorghe stătea la îndoială, nu știa ce să facă, să-i spună sau să lase totul la voia sorții. Nu se așteptase să-și găsească nora într-un pat de spital, venise cu speranțe și cu gândul de a-i aduce pe amândoi acasă, acolo unde le era locul. Văzând-o așa, inima lui se înnegură de durere, intuia că speranțele lui sunt deșarte. 
  
- Haide, te rog spune-mi, presimt că ceva nu-i în regulă, am trecut prin destule, așa că pot suporta și altele! 
  
Gheorghe începu cu glas domol a povesti. 
  
- După ce voi ați plecat, Nicolae a ținut-o numai într-o beție, degeaba am încercat să-l fac să renunțe, doar îl știi cât e de căpos, el nu ascultă de nimeni. Și de la serviciu a început să lipsească, îl prindeau zorile cu bețivanii, venea acasă pe trei cărări și dormea ziulica toată. Umbla cu mașina de nebun, m-am rugat de el să nu mai umble cu ea când este beat, dar nu m-a ascultat. Într-o noapte, beat fiind, a pierdut controlul și s-a răsturnat într-un șanț, s-a rostogolit de câteva ori, a avut mare noroc că nu a murit. L-au găsit niște muncitori care mergeau la muncă, mai mult mort decât viu, gemea și abia mai avea glas să strige după ajutor. A stat ceva timp acolo până l-au găsit, abia l-au scos de sub mașină. Au chemat salvarea și, din păcate, are probleme destul de grave, nu-și prea poate mișca picioarele. Sunt disperat, Laura, nu știu ce să fac, nimic nu mai merge de când ați plecat voi, toate s-au dat peste cap! Angela nu mi-a spus la telefon de accidentul tău, venisem să te rog să vă întoarceți acasă, avem atâta nevoie de tine, de voi, iar acum pentru Nicolae doar tu mai poți face ceva. Din suflet îmi pare rău pentru tine, dar și de Nicolae mă doare inima, este copilul meu, bun sau rău, dar ăsta este. Amândoi sunteți copiii mei, vă iubesc pe amândoi, te rog, când ieși din spital vino acasă, acolo-i locul tău. Nicolae regretă și plânge și m-a implorat să vin după voi. El este încă în spital, i se fac tot felul de investigații, medicii spun că o să-și revină, mai greu, dar cu multe exerciții și fizioterapie. Acum stă verișoara Maria cu el, m-am rugat de ea, nu aveam la cine să apelez, a lăsat biata muiere tot și stă cu el zi și noapte. După toate acestea, sigur că Nicolae o să se schimbe, a primit o lecţie pe care nu o poate ignora. O să facă tot posibilul să vă facă fericiţi. Din ochii lui Gheorghe porniră a curge câteva lacrimi, lui, care nu prea plânsese în viața lui, acum i se rupea sufletul: Laura într-un pat de spital, Nicolae într-altul. 
  
- va urma - 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.9 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!