Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.5 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Plecară de la Valentina în zori de ziuă, iar acum, glasul roților de tren seconda ritmic gândurile Laurei pierdute undeva, numai de ea știut. Sufletu-i era împărțit în doua - pe de o parte, disperare, pe de alta, speranță. Disperare, gândindu-se dacă se va putea desprinde de tot ce a fost, de trecut...iar speranța...că o va putea lua de la capăt, cu puțin ajutor din partea alor săi. O frământau o mie și una de gânduri și își punea aceiași întrebare...se va mai putea regăsi aşa cum fusese înainte, tenace și plină de optimism. În cadență, parcă citindu-i gândurile, cântecul roților de tren ii răspundea ambiguu…te duc, te- aduc...te duc...te-aduc!!! Se trezi din acest noian de gânduri doar când simți mânuța caldă a lui Ionuț mângâindu-i obrazul și întrebând-o cu glăsciorul lui subțirel: 
  
- Mami, mai este mult până ajungem la bunica, mai mult decât degetele mele de la mână? Și își desfăcu pălmuțele și începu sa numere...1,2,3, cred că vine 5 ,7 ,8, 10, cred că am greșit, l-am uitat pe 4, dar o să învăț, o să vezi că nu mai greșesc, doar vreau să mă fac doctor şi să-l vindec pe bunicu Gheorghe de dureri de picioare, ai văzut că abia merge, la fel și pe bunica care mereu se vaită că o dor mâinile. Cu glăsciorul lui spunea atâtea și atâtea, încât vrând, nevrând îți încolțea zâmbetul pe buze, oricât ai fi fost de supărat. 
  
- Haide, mami, spune-mi o povestioară, așa cum numai tu știi să-mi spui! Își puse căpșorul bălai în poala Laurei, iar aceasta, cu glas șoptit, începu să-i depene povestea preferata, cea cu Harap Alb. Ionuț adormi în simfonia roților de tren și a vocii blânde a Laurei și, din când în când, zâmbea, cine știe ce vise frumoase îl alintau. 
  
Trenul se apropia de orașul natal, iar Laura simțea cum o cuprinde emoția, era o emoție care mereu își făcea efectul, ori de câte ori mergea acasă, acolo, unde a crescut și a trăit cei mai frumoși ani, chiar dacă au fost lipsuri și s-au zbătut în sărăcie. În gară îi aștepta cu nerăbdare mătușa Angela, sora cea mare a Laurei. Nu apucase să-i spună prea multe la telefon, dar ea intuise că Laura are probleme și, ca întotdeauna, ea a fost cea care a sprijinit-o. 
  
- Angela, ce bine că ești aici, știi cât de dor mi-a fost de tine...de la cer până la pământ, ce zici, este destul? Gurița lui turuia fără răgaz, era o plăcere să-i vezi ochișorii strălucind de bucurie. Uitase de tot, de Nicolae, de bunicul Gheorghe, de Azorică, de casă, aici era în elementul lui, simțea că toți îl iubesc. 
  
La bunica Ioana veniseră și frații Laurei, le era dor de amândoi, nu îi văzuseră de mai bine de un an, lui Nicolae nu-i plăcea să o lase pe Laura să vină singură prea des aici, veneau doar împreună 2-3 zile și asta era porția pentru un an întreg. Era acasă, alături de ai ei, simțea după atâtea frământări, o liniște sufletească binecuvântată, își dăduse seama că nu era singură și că avea pe cine se bizui. Noaptea îi prinse depănând de toate, sfătuindu-se, urmând ca primii pași să fie în a-și căuta o slujbă. Mâine o sa fie un nou început, o altă viață. Adormi cu Ionuț în brațe, într-un somn binecuvântat, de care avea atât de multă nevoie. 
  
Viața Laurei începuse sa se mai liniștească, Nicolae nu dădea nici un semn că l-ar fi interesat soarta lor. Își căuta serviciu cu înfrigurare și, în sfârșit, reuși sa-și găsească o slujbă în proiectare, urmând ca să o înceapă în scurt timp. Ionuț era fericit, mergea cu Angela și mami lui peste tot, în Parcul copiilor, la Zoo, a văzut și bărcuțele, iar mătușa Angela i-a promis să-l plimbe și pe el, era entuziasmat și iscodea tot, punând întrebări peste întrebări. Zilele zburau, iar Laura își găsise parcă liniștea, zâmbea din nou și optimismul puse stăpânire pe ea. 
  
Într-una din zile plecară la plimbare. Mergea cu Ionuț de mână și își făcea planuri de viitor, când deodată auzi gălăgie mare și scrâșnete de roți. Întrezări o mașină care intrase pe carosabil și se îndrepta cu viteză spre ei. Din reflex, îl împinse pe Ionuț în perete, cât mai departe, dar ea nu mai reuși să se ferească, o izbitură puternică o aruncă în aer, rostogolind-o cu zgomot pe caldarâm. O durere cruntă îi inundă tot corpul, apoi totul se încețoșă și se făcu beznă. Ca prin vis auzea doar plânsul lui Ionuț care striga necontenit ... 
  
- Mămica mea, te rog nu muri!!! 
  
Se făcu o liniște deplină și începu să cadă rostogolindu-se într-un hău, cădea și încerca cu disperare să se prindă de ceva, știa că trebuie să se oprească, să se salveze, dar nu mai știa de ce. Apoi simți o mânuță că o prinde și-o oprește din cădere. Era salvată, trebuia să revină de unde a plecat și să-și amintească tot. Încercă să-și deschidă ochii, dar durerea o copleșea, auzea ca prin vis glasuri, iar printre ele plânsul disperat a lui Ionuț care repeta printre sughițuri: 
  
-Mami, eu te iubesc, să nu mă lași singurel, să nu mori! o mângâia şi suspina. O lacrimă i se prelinse pe obraz, era neputincioasă, nu putea să îl ia în brațe și să-l liniștească.”Oare ce s-a întâmplat?”, își frământa mintea încețoșată, dar i se derulau doar frânturi, cărora nu le putea da de capăt. Salvarea veni destul de rapid și începură să-i dea primele îngrijiri, dar pe Ionuț nu-l putură desprinde de lângă ea, era încă sub efectul șocului, văzuse cu ochii lui cum nenea ăla rău o lovise pe mami, suspina și repeta într-un refren continuu.. - Mami, așa-i că nu mori, te rog să nu mori și să mă lași singurel! 
  
Impresionați de figura lui angelică și de lacrimile care-i curgeau necontenit, medicul și asistenta îl urcară lângă Laura, iar el o ținea strâns de mână și-i șoptea: 
  
- Mami, eu nu te las singură, sunt aici, nu te las să mori, o să am grijă de tine, o să vezi că o să te faci bine! Vorbea ca un adult, hotărât să se ţină de cuvânt, dar, în glăscior, se simțea teama de a o pierde pe mami lui. 
  
Ajunși la spital, Laura fu dusă la Terapie Intensivă, izbitura îi provocase mai multe traumatisme, dar cel mai grav se părea că era lovitura de la cap, cu pierderi și reveniri de memorie. Avea umărul dislocat și brațul o durea tare, se presupunea fractură, la fel și șoldul, dar până la o evaluare corectă nu se știa exact cât de grav fusese afectată. 
  
- VA URMA . 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.5 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1947, Anul VI, 30 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!