Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.4 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Laurei îi dădură lacrimile, îi părea rău după aceste locuri, chiar dacă trăise mai mult rele decât bune, dar era primul său cămin. Niciodată nu și-a închipuit că s-ar putea să fie altfel, că o să-și ia puiul și o să plece fără să mai vrea vreodată să se reîntoarcă. Crescuse la oraș și a trebuit, rând pe rând, să le învețe pe toate, începând cu a face focul cu lemne și a scoate apă din fântână, până la a sparge lemne și mânui sapa. Se amuza de fiecare dată când încerca ceva nou și reușea. Era dinamică și își dorea pentru Ionuț o viață frumoasă, cu liniște, înțelegere și cu multă iubire.  
 
Autobuzul scârțâia din toate încheieturile, lăsând în urmă o pâclă densă de praf. Ionuț stătea la geam privind cu interes cum defilau casele, apoi copacii și încet - încet, ochii i se închiseră, cazând într-un somn profund, așa cum numai copii o pot face. Huruitul motorului, zdrăngănitul fiarelor, când mașina prindea câte o groapă, îi secondau respirația ritmică, fără a-l deranja. Îl strângea pe Pufi la piept, de parcă i-ar fi fost frică să nu îl piardă. Laura îi puse ușor capul în poală și se pierdu iar în visare.  
 
Doamne, ce bucurie când s-a născut Ionuț! Nu avusese o naștere prea ușoară, în plus se declanșase și ceva mai repede, nici nu era pregătită pentru acea duminică în care pruncul cerea insistent să vadă lumina zilei. O apucaseră durerile de sâmbătă după amiază, nu le-a dat prea mare importanță, apoi toată noaptea s-a frământat de durere, neputând pune geană pe geană. Atunci, când zorile au început să mijească, l-a sculat pe Nicolae , și-a luat o gentuță cu strictul necesar și au plecat pe jos la maternitate.  
 
Era ora 7 dimineața, atunci se schimba tura, iar ea era prima venită. Pe drum se gândea că este doar o alertă, bani nu avea, decât o amărâtă de bancnotă de 25 lei, nu cunoștea pe nimeni, cum se va descurca, va fi copilașul ei normal, vor scăpa amândoi cu bine? O avalanșe de întrebări a însoțit-o tot drumul. A fost imediat internată și a început calvarul. Avea dureri groaznice, îi era rușine să zbiere, cum zbierau celelalte, își mușca buzele ca să nu țipe și făcea plimbări, doar, doar puiul ei va vrea să vină și să scape de dureri. Se perindau pe rând femei de toate vârstele, unele la prima naștere, altele la cine știe a câta, toate veniseră după, dar născuseră înaintea ei. În sfârșit, doctorului i se făcu poate milă de ea și puse o asistentă să-i facă o injecție care s-o ajute să nască mai repede. După zece ore de travaliu, Ionuț veni pe lume plângând gălăgios și ținând-o tot așa până la miezul nopții. Laura plângea lângă el, nu știa ce să facă și se întreba dacă tot așa plângăcios va rămâne. Abia după miezul nopții, plânsul lui Ionuț a încetat, asta doar după ce a fost schimbat și a primit și el puțin ceai. Și, din clipa aceea, acest pui de om nu a mai plâns, doar dacă a fost bolnăvior sau i-a fost foame, a fost un înger și este tot un înger, al ei și numai al ei.  
 
Se lăsase deja înserarea, iar orașul se vedea în zare. Îl trezi ușor pe Ionuț când ajunseră în autogară și ramase încă în dubiu ce să facă. Să ia trenul și să călătorească încă o zi și o noapte era prea obositor pentru Ionuț, așa că o luară încet spre prietena ei Valentina, care stătea în celălalt capăt al orașului. Nu își permiteau un taxi, banii trebuiau chivernisiți, nu se știe ce se poate întâmpla. Ionuț privea iscoditor peste tot, era de-a dreptul încântat de tot freamătul orașului, iar gurița îi turuia ca o moară stricată, punând întrebări...de ce...cum...de unde, fără a mai aștepta răspunsuri, punând altele una peste alta.  
 
Laura zâmbea, se bucura de fericirea lui, ce bine că nu realiza adevărul. Erau frânți, Ionuț începu să-și arate și el oboseala, îl dureau piciorușele și au trebuit să mai facă câte un mic popas pe o băncuță, ca să-și tragă sufletul...Şi, în sfârșit, au ajuns la ușa Valentinei, care a rămas mută de uimire văzându-i.  
 
- Dragii mei, frumoșii mei, dar cum de sunteți doar voi! Cu ce ați venit? Nu-i venea să creadă, Nicolae nu i-ar fi lăsat singuri să plece niciodată. După expresia Laurei, și-a dat seama că s-a întâmplat ceva rău, rău de tot. Îl luă pe Ionuț în brațe și-i pupă obrăjorii bucălați, iar acesta o strângea și el cu drag, doar o iubea pe Valentina, era cea mai bună prietenă a lu* mami, deci și a lui. O strânse și pe Laura în brațe și intrară cu toții în cochetul ei apartament. Stătea singură, căsnicia ei eșuase, a știut să nu o lungească prea mult, dacă ar fi avut și ea un copil ca Ionuț, probabil că ar fi îndurat și ea precum Laura, doar de dragul copilului. Mai bine că nu a fost să fie, este încă tânără, ”iubire se va mai găsi,” așa cum glumeau colegii ei de serviciu.  
 
- Tanti Valentina, tati ne-a spus să plecăm, a zbierat la mami ...și să vezi ce a mai făcut..... Zău că tati s-a cam prostit la cap! Cu ochii lui inocenți povestea cu atâta suflet, că-ți venea să-l mănânci de drag. Oboseala și emoțiile și-au spus cuvântul, în scurt timp, cu Pufi în brațe, după o băiță bună și ceva de ale gurii, Ionuț trecu în lumea viselor.  
 
Laura și Valentina rămaseră până târziu, povestindu-și una alteia toate problemele, erau prietene din copilărie și rămăseseră și de-a lungul timpului, în pofida antipatiei pe care Nicolae i-o purta. Avea probleme și ea, dar cele ale Laurei le depășea pe ale ei. Plânseră umăr pe umăr, apoi începură a-și depăna câte o amintire, care le aducea zâmbete pe față, uitând pe moment de necazurile care le-au marcat viață și care sigur că a doua zi vor bate la ușă, ca să le aducă aminte că sunt încă acolo și trebuiesc rezolvate. Le prinse miezul nopții și, în sfârșit, se hotărâră să tragă la somn, știindu-se că noaptea este un sfetnic bun. Laura se ghemui lângă Ionuț, îl strânse cu putere la piept și adormi rugându-se la Dumnezeu să-i îndrume pașii și să-i ocrotească pe amândoi.  
 
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.4 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1946, Anul VI, 29 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!