Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Luchy Lucia         Publicat în: Ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

D E S T I N E - ep.3 -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
- Haide tăticule, stai jos și mănâncă și matale ceva, îl îmbie Laura! 
  
El se așeză încet pe scaun și oftă cu durere. O privea pe Laura și aștepta ca ea să-i zică ceva, spera să nu plece, să nu ia în seamă vorbele lui Nicolae. 
  
- Trebuie să plec, am nevoie să-mi fac ordine în viața mea. Aș fi încercat mai de mult, dar mereu m-am gândit că Nicolae se va schimba, iar Ionuț era prea mic și nu mi-aș fi dorit să crească așa ca mine, vitregit de tată și nici când ar fi fost mare să-mi reproșeze lipsa tatălui său. Dar, de data asta, îmi calc pe inimă, îmi iau copilul și plec și nu mă mai întorc niciodată! 
  
Gheorghe o privea cu tristețe și se gândea cum va fi viața lor fără Laura și Ionuț, ei erau liantul în casă, el și cu Nicolae mereu se sfădeau și își făceau reproșuri. Spre deosebire de fiul său, era tare vrednic și priceput la ori ce, Ionuț se învârtea pe lângă el ca o zvârlugă vrând cu ochișorii lui iscoditori să știe și să învețe toate câte le făcea bunicul. Acesta se topea de dragul lui. 
  
- Știu că nu ai bani, uite aici, tocmai am primit pensia, nu-s mulți, dar să ai pe drum și să iei copilului tot ce vrea, să nu jinduiască la alți copii! Ar fi bine să vă împăcați, lui Nicolae o să îi treacă supărarea, are necazuri și la serviciu, de aia bea și este tot nervos. 
  
- Îmi pare rău pentru dumneata, dar sunt hotărâtă, nu mă răzgândesc, mi s-a umplut și mie paharul! Mâncați amândoi până fac și eu bagajul, nu vreau să pierd autobuzul! O să mergem la mama, apoi voi vedea încotro mă vor purta paşii. 
  
Laura îi lăsă pe amândoi în bucătărie și intră în cameră, începând să strângă câteva lucrușoare pentru ea și Ionuț. Avea un autobuz peste o oră, va merge la prietena ei de suflet Valentina, iar de acolo va lua trenul și vor merge acasă la mama Ioana. Doamne, doar să nu vină Nicolae, să facă iarăşi scandal și să nu poată pleca! Începu înfrigurată să strângă tot ce mai crezu de cuviință și-l strigă pe Ionuț, să-l pregătească de drum. 
  
- Mami, mergem la bunica Ioana? Când auzea de plecare la bunica, radia de fericire, era răsfățatul tuturor, iar buni îi făcea toate poftele. 
  
Viața bunicii Ioana fusese tumultuoasă, soarta fiindu-i vitregă și lăsând-o în floarea vieții văduvă și cu o șleahtă de copii, unul mai mic decât altul. Trebuia să trăiască pentru ei, dar și pentru ea. Rămăsese frumoasă și dreaptă, ca un general, iar acum chiar dacă mai avea vreo aventură, o făcea discret. Dragostea pe care nu a pututo arăta copiilor ei s-a răsfrânt din abundență asupra nepoților. Dintre toți, avea cinci la număr, cel mai mult îl iubea pe Ionuț, era departe și îi duceau mereu dorul. 
  
- Bunicule, plecăm la bunica Ioana! Sărea într-un picior de bucurie, iar lui Gheorghe îi căzu, fără voie, lacrimi pe obraz. Ce va face fără el, cu cine va mai sporovăi și cine îl va mai întreba ce și cum la toate! 
  
Tot sărind într-un picior și zburdând de bucuria plecării, Ionuț își strângea, în rucsăcelul primit de la mătușica Angela, jucării. Nu știa pe care să le lase, pe care să le ia, le-ar fi luat pe toate, dar unde să le pună. 
  
- Mami, trebuie să-mi iau jucării, doar știi bine că bunica nu are, ai văzut și tu! Dar nu am loc, ce să fac? Cred că-mi iau mașinuțele, și trenulețul, și pe Pufi!… acesta fiind un cățeluș pufos cu care adormea în fiecare seară când mami îi spunea povești. Și dintr-o dată își aduse aminte de prietenul său de suflet, Azorică. 
  
- Mami, ce facem cu Azorică, cum să-l lăsăm singur aici, mie o să-mi fie dor de el și lui de mine! Ochișorii îi jucau în lacrimi, gata - gata să izbucnească, câinele era prietenul lui cel mai bun, cum să-l părăsească? 
  
Bunicul vru să-l împăciuiască, îl luă în brațe și începu să-i explice de ce nu-și poate lua prietenul şi îi promise că o să aibă grijă de el. 
  
- O să venim să-l luăm, o să vezi că nu o să-l las aici, să îl certe tati, bunica sigur o să-l vrea, doar este prietenul meu, nu-i așa mami? În fața acestor explozii de cuvinte și sentimente a acestui copil candid și nevinovat, care tot mai credea, în inocența lui, că se vor întoarce aici, la casa lor, la prietenii și jucăriile lui, Laura cu greu își putea stăpâni lacrimile. 
  
Bunicul îi însoți până la poartă, îl luă pe Ionuț în brațe și-l strânse cu drag la piept ștergând cu dosul palmei o lacrimă rebelă, căreia stăteau gata și altele să o urmeze. 
  
- Bunicule, să nu fii trist, vii tu la mine să mă vezi și poate după ce lui tati îi trece supărarea, o să venim înapoi, nu-i așa mami? 
  
Gheorghe o strânse pe Laura în brațe și, cu glas trist, le ură drum bun și să aibă grijă de ei. 
  
O luară încet către stația de autobuz, urmăriți de ochii triști ai bunicul. Ionuț pășea țanțoș cu rucsăcelul în spate și cu Pufi în brațe și, oricui îl întreba unde pleacă așa echipat, răspundea mândru: 
  
- Mergem la bunica și o să mergem cu trenul! Era fericit că o să călătorească cu trenul și că o să poată vedea pe geam cum fug stâlpii, și casele, și pomii, chiar și mașinile, toate se iau la întrecere , dar niciunul nu îl pot întrece. Laura răspundea scurt la saluturi, evitând să dea ocazia la mai multe discuții. 
  
Gheorghe îi urmărea trist cu privirea și din pieptul lui ieși un oftat, care ar fi muiat inima oricui l-ar fi auzit. Și acum? Ce-o să fie, cum o să fie, fără Laura și Ionuț, casa era goală, pustie. Ce rost mai are viața asta, dacă nu ai cu cine să împarți bucuriile și necazurile! 
  
Acum gândea și el altfel, moartea Ilenei l-a schimbat profund, iar venirea pe lumea a primului său nepot i-a umplut golul, și el, cel care nu a știut niciodată să-și arate dragostea față de nevastă și fiul său Nicolae, acum suferea cumplit, îl iubea din tot sufletul pe acest înger cu ochii albaștri. Ionuț îi moștenise ochii și dibăcia, demonta mașinuțele și nu se lăsa până nu le făcea la loc, iar, dacă nu reușea întotdeauna, bunicul era acolo să-l ajute. Tare mândru era de el. Îi petrecu cu privirea până se urcară în autobuz, iar acesta se pierdu în praful de pe uliță, lăsând în sufletul lui Gheorghe o tristețe profundă. 
  
VA URMA 
  
Referinţă Bibliografică:
D E S T I N E - ep.3 - / Luchy Lucia : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1945, Anul VI, 28 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Luchy Lucia : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Luchy Lucia
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!