Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016        Toate Articolele Autorului

POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MOTTO :  
„Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane.”  
(Paul Louis Lampert)  
 
 
Trăim într-o lume ciudată.  
O lume barbară.  
O lume în care legea junglei se regăseşte în plin prin propria-i mizerie atavică.  
 
Pe strada unde locuieşte cetăţeanul Remus Fabian, cam de un deceniu, în fiecare zi, la aceeaşi oră a serii, trece un copil.  
 
Nimic deosebit până aici.  
Băiatul nu are mai mult de doisprezece-treisprezece ani şi este un puşti al străzii.  
Mereu tăcut, mereu cu o privire tristă, se aşează pe singura bancă din faţa blocului unde locuieşte Remus.  
Copilul stă şi aşteaptă.  
Atât.  
Stă în aşteptare, necerând cuiva ceva.  
 
Foarte multă lume trece pe lângă el, unii vin de la serviciu sau pur şi simplu de la o plimbare, îi aruncă o uitătură scurtă, iar alţii îl ignoră pur şi simplu.  
Doar câţiva oameni mai miloşi din zonă pun pe banca din lemn de salcâm câte-un pacheţel care conţine eventual un sandviş, sau orice altceva de mâncare.  
Răducu (aşa îl cheamă pe copil) le mulţumeşte frumos, cu o voce stinsă, apoi mănâncă liniştit, mestecând încet, dar mereu cu privirile aţintite în pământ.  
 
De dormit doarme pe unde apucă.  
Iarna, când frigul este stăpânul absolut asupra mediului înconjurător, pustiul doarme prin canale sau beciuri, în apropierea conductelor fierbinţi cu apă de la termoficarea oraşului.  
Vara, când este cald şi bine, îşi găseşte un culcuş printre boscheţii parcului din cartier, alături de câţiva câini comunitari, care i-au devenit - între timp - foarte buni prieteni.  
Pe băncile comode de pe alei nu îndrăzneşte să se întindă pentru că golanii de bani gata - care bântuie nopţile beţi sau drogaţi prin parc - îl batjocoresc în fel şi chip.  
 
Este crucea destinului său pe care trebuie s-o ducă în spate.  
Şi o face cu o demnitate gravă, demnitate extrem de matură pentru un copil de vârsta lui, parcă înţelegând că toate aceste lucruri nu pot fi evitate sub nici o formă.  
 
Dar într-o bună zi (dacă o asemenea zi poate fi numită bună !) Răducu dispăru.  
 
După un timp, mai scurt sau mai lung (Dumnezeu mai ştie), Remus află cu stupoare - de la un poliţist de proximitate cu care se cunoştea bine - că puştiul a fost pur şi simplu sfâşiat de doi câini de luptă din rasa Presa Canario (rasă care face parte din topul primilor zece cei mai periculoşi câini agresivi din lume), proprietatea unui potent - dar şi controversat ! - om de afaceri din micuţa localitate montană.  
 
Vă veţi întreba atunci (sunt sigur !), de ce scriu, folosind timpul prezent, de el, adică de Răducu.  
 
Foarte simplu.  
Pentru că Răducu trăieşte.  
El nu a murit sfâşiat de dulăii hrăniţi zilnic cu kilograme de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt, hrană care le întreţine potenţialul de agresivitate pentru a-l aduce în prim plan.  
 
Iar cetăţeanul Remus Fabian, un individ c-un suflet larg, în fiecare seară, ca de obicei, pune câte un pacheţel cu mâncare pe banca din lemn de salcâm - singura bancă din faţa blocului unde locuieşte de circa un deceniu - pentru el, pentru Răducu.  
Şi eu sunt foarte sigur că, după ce Remus reintră în locuinţa lui, Răducu vine ca de obicei, se aşează - cum procedează întotdeauna - pe locul lui obişnuit (banca din lemn de salcâm) şi mănâncă, cu privirile-i triste aţintite în pământ, mestecând uşor şi cu poftă.  
 
Dovada acestui fapt ?  
 
Foarte simplă.  
A doua zi dimineaţă, în fiecare dimineaţă când Remus Fabian pleacă gârbovit sufleteşte, rutinat şi foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pacheţelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le aşează seara.  
Se preface, fireşte, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru şi lăţos, care se pripăşise de un timp încoace primprejurul blocului cu garsoniere.  
Apoi se îndreaptă către staţie şi aşteaptă răbdător, dar cu un gust amar în gură, microbuzul care îl duce zilnic la locul lui de muncă.  
 
Nimic nou sub soare.  
 
 
Referinţă Bibliografică:
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2094, Anul VI, 24 septembrie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!