Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Proza > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 2059 din 20 august 2016        Toate Articolele Autorului

DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MOTTO :  
„Iubirea este ca o fereastră închisă care, fără să-şi dea seama, îşi arde singură perdeaua.”  
 
 
Încerc în permanenţă să mă obişnuiesc cu gândul că totul nu a fost altceva decât un coşmar.  
Ce este un coşmar ?  
Un vis urât care te urmăreşte, te obsedează şi te sustrage din cotidian.  
Îmi reamintesc ziua aceea cu mult soare, când - deşi nu-mi stătea în obicei - m-am trezit cu câteva ore mai devreme decât de obicei, stăpânit de senzaţia că eram pe punctul de a trece printr-o cumpănă, o cotitură extrem de importantă din viaţa mea de doi bani de până atunci.  
Ceasul meu cu cuc arăta orele opt fără un sfert.  
Mă trecu brusc un fior ciudat !  
Pur şi simplu simţeam nevoia unei plimbări cu maşina în afara oraşului.  
Mărturisesc sincer că aşa ceva nu mi se mai întâmplase la o asemenea oră matinală.  
 
Am accelerat puternic atunci când ultimele clădiri ale oraşului au rămas în urma mea şi m-am concentrat la drum, la banda din asfalt, o panglică bizară care părea că duce către nicăieri.  
Simţeam un gust amar în gură, iar în faţa ochilor vedeam (din când în când) străfulgerări aurii.  
M-am întrebat în gând dacă nu ar fi fost mai bine să întorc, dar o dorinţă care venea de undeva din eterul cosmic ordonă să continui drumul înainte.  
Ce anume mă determina - recunosc ! - nici eu nu aş fi putut să spun, cu toată inteligenţa mea sclipitoare, de ce să nu mă laud puţin.  
Încercam cu o disperare cruntă să mă smulg din starea în care mă regăseam, căutând instinctual să pun capăt acestui început de coşmar care parcă avea să mă arunce într-o prăpastie vie, fără de fund.  
 
Femeia era sclipitor de frumoasă şi în clipa în care am văzut-o făcându-mi semne cu mâna, ştiam că voi opri.  
Urcă lângă mine în maşină, instalându-se tacticoasă, cu un zâmbet fermecător pe buzele-i pline, spunându-mi cu o voce sonoră, dar delicată, să pornesc.  
M-am executat fără un cuvânt şi peste câteva clipe - în timp ce maşina se contopea parcă cu nemărginirea - am îndrăznit timid să o privesc în ochi.  
Recunosc sincer, erau cei mai senzuali ochi pe care i-am văzut vreodată, un verde de smarald intens, cu care ar fi reuşit să facă fericit până şi pe cel mai prăpădit dintre bărbaţi.  
Aveam parte de o perspectivă extraordinară.  
Cu mult înainte de a putea distinge trăsăturile-i fine, am dedus anatomia sa superbă şi fără de greş.  
O priveam drept în faţă şi - nu-mi era ruşine să recunosc - ar fi putut deveni pentru mine o ocupaţie de care nu m-aş sătura, nici ziua, dar nici noaptea.  
Aveam lângă mine cea mai fermecătoare femeie pe care o văzusem vreodată.  
Brusc, începu să râdă.  
Am privit-o mai atent. Avea o dantură perfectă, de un alb sclipitor, ca zăpada proaspătă sclipind în soare. Râsul ei nu era o doar o simplă râgâială ca la multe femei.  
Mărturisesc cu mâna pe inimă că nu m-am mai simţit atât de bine, de la prima mea întâlnire cu o adolescentă, şi asta când avea în jur de şaisprezece ani.  
Surâse timid, lucru care îmi dădu nebuna poftă de a mă zvârcoli pe spate, cu cele patru lăbuţe în aer, ca un căţeluş simpatic şi fericit.  
Mi-am reamintit însă că eram la volan şi un asemenea fapt ar fi fost imposibil de dus până la capăt.  
Am crezut că am depăşit cu mult vârsta la care o femeie îţi trezeşte, pe viu, toate simţurile de mascul alfa, dar am constatat (fără nici un regret însă) că m-am înşelat.  
Mă simţeam într-al nouălea cer.  
Părul lung, negru şi puţin ondulat îi acoperea umerii de amazoană, făcând asemănare cu valurile unei mări zbuciumate.  
Aveam bizară senzaţie că superba creatură din dreapta mea nu era din această lume, că venea de undeva de departe, dintr-un loc plin de îngeri înaripaţi.  
Era mult prea perfectă şi parţial intangibilă la o primă vedere.  
Aş fi vrut să-i adresez câteva cuvinte, dar un nod mi se pusese în gât, determinându-mă să păstrez o tăcere care deveni, în scurt timp, o povară aproape insuportabilă.  
În clipa aceea am zărit, la circa o sută de metri în faţă, obiectul acela rotund, strălucitor şi zburător, după care îmi pierdui instantaneu cunoştinţa.  
Miracolul.  
 
*****************************  
 
M-am trezit într-un aparat ciudat care zbura la mică înălţime deasupra unui oraş imens.  
Primul meu gând fugi către femeia pe care o luasem de pe autostradă, dacă se mai afla în zona mea de acţiune, dar am răsuflat uşurat văzând-o aşezată acolo, într-un scaun ergonomic, în dreapta mea.  
Se ridică, se apropie de mine şi se cuibări la pieptul meu, şoptindu-mi suav la ureche:  
- Cât de bine îmi pare că eşti din nou aici, iubitul meu !  
Fără să-mi pese de urmări, am cuprins-o în braţe şi am sărutat-o apăsat, strivindu-i buzele roşii şi pline.  
Mă întrebam în acelaşi timp dacă nu cumva murisem şi toate câte se întâmplau în jurul meu nu erau altceva decât vedenii premergătoare morţii.  
Un accident cu maşina.  
Parcă ghicindu-mi gândurile negative, superba fiinţă din braţele mele şuşoti:  
- Trăieşti, dragul meu, trăieşti şi nu ne vom mai despărţi vreodată !  
 
Aş fi vrut s-o întreb unde mă aflu şi ce se întâmplase cu mine, dar nu puteam să tulbur aceste momente unice din viaţa mea.  
Am coborât cu acel ciudat aparat zburător pe o platformă rotundă, care părea suspendată în aer fără niciun stâlp de susţinere, sfidând în mod bizar cele mai elementare legi ale gravitaţiei, excelând parcă într-o fizică nouă, necunoscută pentru mine.  
Am pătruns apoi într-o încăpere de vis, straniu mobilată cu elemente de mobilier care pluteau în jurul meu, trăgând pe nări o mireasmă pe care nu aş fi putut-o compara cu niciun parfum cunoscut de mine.  
Aveam senzaţia unui vis cât se poate de real şi trăiam cu teama că - dintr-o clipă într-alta - mă voi trezi acasă, singur, fără femeia pe care ştiam acum că o adulam nebuneşte.  
 
Ocupat cu aceste gânduri, nu realizasem pentru început apariţia a doi indivizi ciudaţi, înveşmântaţi parcă în folii din nailon, şi care ne priveau sfidător.  
Prima care se smulse din calda mea îmbrăţişare fu femeia.  
Ţipă înspăimântată, privind îngrozită spre cei doi intruşi.  
- Cunoşti legile noastre, Adelaida, spuse unul dintre ei cu o voce autoritară. Eşti perfect conştientă, sunt sigur de asta, de urmările faptei tale.  
- Dar eu …  
- Îţi recunoaştem durerea, zise celălalt personaj. Ştim că ţi-ai pierdut soţul în acel stupid accident cosmic, dar asta nu-ţi dă dreptul să acţionezi după bunul tău plac. Bărbatul pe care tocmai ai răpit astăzi aparţine unei alte lumi, paralele cu a noastră ce-i drept, dintr-un alt spaţiu temporal şi material. Recunosc până şi faptul că, datorită unui inexplicabil hazard, seamănă leit cu fostul tău iubit. Şi ce ar fi fost cel mai grav, ai fost doar la un pas şi ai fi reuşit să-i transferi o nouă personalitate …  
- Este al meu, urlă isteric Adelaida, al meu şi-l voi păstra ! Aţi înţeles ?  
Cei doi bărbaţi zâmbiră ironic, superior. Se apropiară de femeie.  
- Vei veni cu noi, zise unul dintre ei. Vei fi trimisă în galaxia exilaţilor ! Ne pare rău …  
 
Deveniră ameninţători şi simţii nevoia să protejez fiinţa angelică lipsită de apărare.  
În clipa în care mă repezeam înfuriat înspre ei ca un taifun nimicitor, cel mai apropiat scoase dintr-un buzunar un instrument ciudat pe care îl îndreptă către mine.  
O lumină orbitoare …  
 
****************************  
 
Strângeam în mâini volanul maşinii mele, simţind o uşoară ameţeală urcând în mine, tulburându-mi vederea.  
Am aruncat o privire înspăimântată înspre locul din dreapta şi am rămas extrem de îndurerat văzând locul liber.  
Am scuturat de câteva ori capul, încercând să-mi fac puţină ordine în minte.  
Totul se petrecuse în real sau nu fusese altceva decât o fabulaţie în conştient, ca o defulare din sub-conştientul sau infra-conştientul meu ?  
Orice răspuns ar fi avut această întrebare, un singur amănunt infailibil era extrem de clar : sufeream groaznic în propria-mi singurătate mortuară.  
 
Primele clădiri ale oraşului îmi trecură ca un fulger prin faţa ochilor înlăcrimaţi, în timp ce un nume unic îmi răscolea sufletul chinuit.  
Adelaida …  
 
Ceva (sau cineva) m-a făcut să întorc maşina şi să parcurg drumul în sens invers. Nici dacă aş fi vrut, n-aş fi putut să mă opun.  
 
Femeia era sclipitor de frumoasă şi în clipa în care am văzut-o făcându-mi semne cu mâna, ştiam că voi opri.  
Urcă lângă mine în maşină, instalându-se tacticoasă, cu un zâmbet fermecător pe buzele-i pline, spunându-mi cu o voce sonoră, dar delicată, să pornesc.  
 
Apoi am zărit obiectul zburător rotund, fără aripi.  
 
O nouă şansă !  
 
 
Referinţă Bibliografică:
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2059, Anul VI, 20 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!