Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016        Toate Articolele Autorului

BUNICA MEA ÎMPLINEŞTE TREIZECI ŞI DOI DE ANI ! URARE: LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII …
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
MOTTO :  
 
„Extras din D.E.X. :  
GERONTOFILIE, substantiv feminin.  
1. Dragoste faţă de bătrâni;  
2. Perversiune constând din atracţie sexuală faţă de persoane în vârstă.”  
 
 
Dacă cineva ar spune:  
- Azi am făcut sex turbat cu o bunică.  
Ce-aţi gândi, auzind aceste cuvinte ?  
Fireşte, aţi crede despre respectivul individ că este un pervers sexual, un gerontofil sadea.  
Ei bine, sunt cazuri în care v-aţi înşela în modul cel mai gratuit.  
Despre un asemenea caz vreau să vă povestesc eu.  
 
*******************************  
 
Remus Fabian venea de la serviciu.  
Destul de obosit, de stresat, dar plin de optimism gândindu-se la ceaiul de eucalipt fierbinte pe care îl va bea înainte de masă, în faţa televizorului, ascultând ştirile sau vizionând un film de acţiune.  
 
Ajunsese în zona poştei vechi când se auzi strigat pe nume.  
 
Se opri destul de iritat (abia aştepta să ajungă acasă), se întoarse şi zări persoana care l-a apelat.  
Era Maria, superba Maria, fosta lui profesoară de fitness de prin anii 2008-2013, când mergea aproape zilnic la sală.  
Înaltă, aproape cât el de înaltă, brunetă, cu un corp superb, corp de top-model (fitness-ul practicat), nişte ochi albaştri care pur şi simplu te măturau de pe stradă, aruncându-te în primul tomberon pentru pet-uri, ca pe-un banal gunoi.  
Nu se mai văzuseră de foarte mult timp, ştia doar că a părăsit localitatea - renunţând la postul de aici - pentru a lucra într-o sală de sport dintr-un oraş mai mare, reşedinţă de judeţ.  
- Ce surpriză plăcută Maria, a spus el roşind uşor. Ce mai faci ?  
- Superb de bine, spuse ea. Am venit la Andreea - fiica mea - în vizită.  
 
Remus ştia că Maria are o fată, se măritase de tânără, pe la şaisprezece ani, copil care îi semăna leit.  
Soţul ei o părăsise cu mulţi ani în urmă pentru o altă femeie - culmea ! - una mult mai urâtă decât Maria, micuţă de statură, grăsuţă şi cu urechi clăpăuge.  
Se părea, cel puţin în cazul acesta, că iubirea este chioară sau oarbă.  
Chiar foarte chioară sau foarte oarbă, unii din anturajul celor doi vehiculând ideea folosirii magiei negre, cea din categoria boscoanelor ţigăneşti.  
Pe vremuri le vedea foarte des împreună, nici vorbă să-ţi dai seama că aveai în faţa ochilor o fiică împreună cu mama ei, mai degrabă puteai jura că sunt două surori superbe care au ieşit în oraş la o mică plimbare.  
 
- Vin de la spital, continuă Maria, Andreea a născut gemeni, un băiat şi o fată. Nici nu-ţi închipui cât sunt de fericită !  
Remus ştia că fata ei, datorită liceului unde învăţa, a rămas în localitate (la bunica ei), dar sub nici o formă nu şi-o închipuia … mămică !  
- Bine dar…, se bâlbâi jenat, câţi ani are fiica ta ? Trebuie să fie la şcoală încă !  
- Şaisprezece ani, continuă Maria. Şi ce-i cu asta ? S-a îndrăgostit de un băiat cu patru ani mai mare decât ea, el lucrează la un service-auto şi s-au mutat împreună la părinţii lui. Încă nu s-au luat cu acte.  
- Bine dar, aproape că răcni Remus, tu … bunică ? La vârsta asta ? Nu ai decât…, mă rog nu se spune, fireşte, cu scuzele de rigoare.  
- Hai, nu te sfii, nu sunt o conformistă. Spune-o !  
- Ai numai treizeci şi doi de ani. Ştiu că te-ai măritat de foarte tânără.  
- Şi te uimeşte faptul că sunt bunică la vârsta asta ? Mie îmi vine să urlu de fericire. Îmi plac enorm copiii. Cred că mă voi reîntoarce şi-mi voi relua activitatea la fosta sală unde am mai lucrat. Apropo, tu mai mergi pe-acolo ?  
- Mai rar, din păcate, de când ai plecat tu. Dar o dată pe săptămână cel puţin, da, merg !  
Mă privi pătrunzător cu irişii ochilor ei albaştri şi Remus Fabian simţi cum roşeşte de plăcere.  
Adevărul era că ar fi roşit alături de Maria o viaţă întreagă.  
- Atunci sigur o să ne mai vedem, a spus el, mulţumit de cele auzite de la femeia din faţa lui.  
- Pa … pa …, gânguri ea, mă grăbesc să-mi rezolv nişte probleme. Ne mai vedem atunci.  
 
Şocat de toată povestea asta, poveste incredibilă din punctul lui de vedere, şi-a continuat drumul către casă, ameţit de emoţiile datorate reîntâlnirii cu Maria.  
 
***************************  
 
În banala şi micuţa garsonieră, dar extrem de intimă pentru inima lui, în faţa televizorului, era pe ştiri, auzea ceva foarte vag despre arestările făcute de D.N.A. în ziua aceea, Iohannis cică nu ar fi străin de victimele de la Colectiv, refugiaţi musulmani sirieni sar peste garduri din sârmă ghimpată pe undeva la porţile unei Europe moarte, un nou şi banal viol - fireşte, victima fiind, ca de obicei, o bătrânică de peste optzeci de ani - dintr-un sătuc moldovenesc…, dar nu se putea concentra la ele), el, în halat negru şi papuci albi, o cană cu ceai din eucalipt fierbinte în mână, a reanalizat întreaga poveste.  
La rece.  
A ajuns la concluzia că pentru el ar fi fost o mare problemă să ajungă bunic la o vârstă atât de fragedă.  
Orgoliu personal ?  
Oarecum împotriva firii, deci o mentalitate net învechită ?  
Nu ştia prea bine care să fie explicaţia reală, cu premise logice, raţionale.  
Cert era că se bucura enorm de mult că o va revedea din nou, extrem de des, pe Maria.  
Gândul acesta îi provoca furnicături prin tot corpul, mereu o plăcuse, deşi era mai tânără decât el, fireşte.  
Avea de gând să îndesească orele petrecute la sală, cât de curând.  
 
Revăzând-o după atâta timp, se re-îndrăgostise de Maria.  
Da.  
De „bunicuţa” care purta sfântul nume … Maria !  
 
Şi încă ceva, extrem de important : să-i trăiască … nepoţeii !  
 
*********************  
 
S-au căsătorit, au rămas împreună circa un deceniu, după care au divorţat fără mare tam-tam, fireşte, la mica înţelegere.  
Nepotrivire de caracter ?  
Nepotrivire în privinţa vârstei ?  
Nu.  
 
Soarta, destinul, crucea din lemn de salcie pe care fiecare dintre noi trebuie s-o purtăm pe spate, de la naştere şi până la moarte !  
Apoi…, o nouă naştere, o nouă moarte, şi asta până la sfârşitul-sfârşiturilor tuturor eternităţilor prin care ne lovesc „eonicele fiinţe” - extraterestre, extra-dimensionale şi non-materiale, fireşte ! - ce programează, reprogramează la un infinit mic sau mare, propriile noastre „realităţi virtuale” pe care le denumim, într-un mod extrem de conştiincios conform programelor instalate în noi de aceste „personaje extra-lumeşti din lumină”, „vieţile noastre”…  
 
Amărâtele noastre vieţi materiale, palpabile, fie că suntem bogaţi, fie că suntem săraci.  
 
De ce ?  
Pentru că trebuie să ştim sau să învăţăm să facem distincţie între aceşti doi termeni, respectiv „viaţă” (cea de moment materială, efemeră, non-reală), precum şi … „existenţă” (cea veşnică şi pur-spirituală).  
 
Să definesc acum „veşnicia” ?  
Să spun acum ce se regăseşte „dincolo” de ea ?  
Sunt prea obosit şi prea speriat !  
Las asta pentru un următor episod …  
 
 
 
( va urma )  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
BUNICA MEA ÎMPLINEŞTE TREIZECI ŞI DOI DE ANI ! URARE: LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII … / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2010, Anul VI, 02 iulie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!