Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MOTTO :  
 
„Neputinţă... neşansă... întâmplare...!  
Întâmplarea şi neputinţa şi neşansa vor fi fost auspiciul condiţiei nefericite a omului ?  
Dar... totuşi...  
Totuşi, dincolo de uneltirile întâmplării, de potrivniciile neputinţei, de proorocirile neşansei, dincolo de şovăială, de caznă, de resemnare, pentru fiecare dintre noi, mai devreme sau mai târziu, cerul ne va fi părtinit un colţişor de-al său !"  
 
(Iulia Mirancea)  
 
 
 
Întreaga lui viaţă Popică Mardeiaş a fost un foarte bun creştin.  
Mergea în fiecare duminică la biserică, şi-a adorat clipă de clipă aproapele, iar celor sărmani le făcea pomeni cu carul.  
Nu a luat vreodată numele Domnului în derâdere şi nu şi-a înşelat nevasta decât cu cele trei secretare pe care le-a avut de-a lungul timpului.  
Popică Mardeiaş a murit de infarct în timpul unui act sexual cu propria-i nevastă.  
Sufletul bietului om trecu printr-un tunel la capătul căruia se zărea o luminiţă ce creştea, creştea văzând cu ochii, după care se contopi cu cea mai vie şi superbă lumină ce i-a fost dat să vadă vreodată.  
Zări o siluetă apropiindu-se de el şi simţi instantaneu un sentiment imens de iubire care-i umplu nefiinţa.  
- Isus ? bâigui Popescu fericit de Marea Întâlnire.  
- Nu, îi răspunse fiinţa de lumină. Eu sunt Budha. Isus se reface într-un superb complex rezidenţial în raiul creştin, având un binemeritat concediu de odihnă.  
- Bine, dar…  
- Şi acum, continuă cel ce se dădu drept marele Budha, să vedem ce ai făcut în viaţa ta.  
Momente de linişte se aşternură, Popică Mardeiaş îşi revăzu întreaga viaţă, panoramic, timp în care entitatea de lumină murmură de câteva ori uşor încruntat:  
- Hm-mm … hm-mm … !  
- Rău nu ai făcut, dar nici preceptele religiei mele nu le-ai respectat.  
- Bine, dar eu sunt creştin, strigă disperat sufletul lui Popică Mardeiaş.  
- Pentru a-ţi curăţa spiritul te vei încarna într-o familie foarte-foarte săracă şi - la adolescenţă - vei accede şi te vei iniţia într-un templu budist din întinsul Tibet.  
- Dar locul meu este în rai ! urlă disperat sufletul lui Popică Mardeiaş, pierdut în propria-i neputinţă.  
 
********************  
 
Aerul rece şi aspru al Tibetului îi pătrunse bătrânului Lhassa Dorzho direct în piept, creându-i mari probleme cu respiraţia.  
Ajunsese la o vârstă venerabilă şi urmase întreaga viaţă preceptele credinţei pro-budiste.  
Nu-şi mai amintea, fireşte, de numele purtat în viaţa de dinainte, cel al creştinului Popică Mardeiaş.  
Căzu şi muri în braţele lui Dalai Lama, iar ultimele cuvinte pe care le spuse chinuit cu limbă de moarte au fost de veneraţie pentru marele Budha.  
Trecu din nou prin tunelul care desparte cele două tărâmuri (material şi spiritual), apoi îşi aminti subit, cu ajutorul memoriilor sufletului ascunse în subconştient, supra şi infraconştient, de viaţa lui anterioară.  
Se contopi - fireşte ! - cu lumina aceea puternică (dar care nu-ţi provoca senzaţia de orbire) şi zări o siluetă zvealtă apropiindu-se de el.  
- Budha ? îndrăzni el fericit să întrebe.  
- Nu, eu sunt Allah. Budha lipseşte momentan; din nefericire a trebuit să plece într-un pelerinaj spiritual prin ţinuturile foarte sărace ale Indiei de nord.  
- Ah ! îi scăpă speriat spiritului lui Popică Mardeiaş - Lhassa Dorzho.  
- Dar eu sunt aici, continuă entitatea de lumină, iar acum trebuie să vedem ce ai făcut în viaţa ta.  
Popică Mardeiaş (alias Lhassa Dorzho) îşi revăzu întreaga viaţă, păzit cu străşnicie de preaputernicul Allah.  
- Nu ai respectat legile Coranului, continuă acesta, ai trăit în contradicţie cu preceptele religioase ale marelui Mahomed. Dar îţi voi mai da o şansă: te vei încarna într-o familie bogată de musulmani din Islamabad şi-mi vei urma calea cea dreaptă !  
- Bine, dar eu …, vru să mai spună ceva, înecat în propria-i neputinţă, Popică Mardeiaş alias Lhassa Dorzho, după care se simţi aspirat, în sens invers de data asta, în tunelul prin care îi urcase - de două ori până acum ! - sufletul la ceruri.  
 
********************  
 
Muhammad Karu Aliba intrase de tânăr în Al-Qaeeda.  
Devenise un fanatic islamist de mic copil, luând-o pe urmele unui unchi din partea mamei, cu vreo treizeci de neveste în harem, dar care fusese unul dintre cei mai căutaţi terorişti din Statele Unite ale Americii, şi care, din nefericire, sfârşise tragic, murind - fireşte ! - în numele lui Allah, într-o încăierare cu agenţii acoperiţi ai Mossad-ului.  
"Allahu akhbar !” (Allah e cel mai mare !) ...  
Dorinţa lui Karu Aliba, cel mai mare vis din sufletul lui, era să moară ca un adevărat jihadist, ducând cu el în lumea de apoi, raiul lui Allah, cât mai mulţi păgâni.  
Aşa şi sfârşi viaţa lui.  
Explozibilul C-4, vreo cinci - şase kilograme, peste care îmbrăcase un pardesiu lung şi soios, explodă într-unul dintre cele mai aglomerate aeroporturi din Europa occidentală, nouăzeci şi patru de victime (în afară de el, fireşte), după care se văzu aspirat de tunelul morţii, acel vortex - sau punte Einstein-Rosen - care îţi trimite sufletul în lumea celor aşa-zişi drepţi şi non-materiali.  
Brusc, memoriile vieţilor anterioare îi reveniră şi se trezi în faţa unei impozante fiinţe de lumină care îl domina din toate punctele de vedere, pe toate planurile.  
- Allah ? gânguri el, timorat de imensa personalitate şi energie emanate de entitatea de lumină.  
- Nu ! Eu sunt Isus ! Ce-ai făcut cu viaţa ta, suflete ?  
- Păi … eu … Popică Mardeiaş … Lhassa … Muhammad … am respectat legile celor care …  
- Pentru mine eşti doar Muhammad Karu Aliba. Ai încălcat una din cele mai importante porunci date lui Moise de marele Iehova pe sfântul munte Sinai, acela de a nu ucide. Şi - colac peste pupăză - ai comis şi cel mai mare păcat biblic : ţi-ai omorât propriul trup material. Sinuciderea este un păcat de moarte printre creştinii mei.  
- Dumnezeule mare, bâigui Popică Mardeiaş, alias Lhassa Dorzho, alias Muhammad Karu Aliba, dar eu am fost ascultător de fiecare dată, am fost ….  
- Da, îi răspunse Isus. Foarte bine spus: ai fost. Locul tău nu este aici sus, ci jos, în iazul veşnic de foc, suflet bolnav, rătăcit şi păcătos !  
Subit, fiinţa impunătoare de lumină dispăru şi spiritul celui ce fusese Popică Mardeiaş, apoi Lhassa Dorzho, după care Muhammad Karu Aliba, fu aruncat în iad.  
- O şansă vă rog, mai vreau o şansă, încă o viaţă, vă imploooor !!! urlă el vreo opt - nouă mii de ani, după care tăcu pentru eternitate, fără speranţă, suflet chinuit în focul veşnic şi mistuitor din iadul creştin.  
„ LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CH'INTRATE ! „  
 
 
EPILOG :  
 
Desigur, dacă în povestea noastră (în fapt povestea creştinului Popică Mardeiaş) ar exista un singur-singurel sâmbure de adevăr, vorbele lui Dante Alighieri ar trebui reconfigurate astfel :  
 
„ LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! „  
 
Şi totuşi, haideţi să visăm puţin şi să gândim metafizic.  
Închipuiţi-vă că trupul vostru este un vas pentru flori, iar sufletul (spiritul) este apa care-l umple.  
Trei crini imperiali, albi imaculaţi, sunt introduşi în vas.  
O mână neîndemânatică scapă vasul, acesta se sparge, iar apa se scurge.  
Cei trei crini imperiali se împrăştie în eternitate, căutând înfriguraţi un nou vas pentru ei (cu apă, fireşte !).  
Ei sunt:  
 
Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh ...  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!