Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016        Toate Articolele Autorului

SUSPICIUNILE RAŢIUNII PURE ÎN PAŞI UŞORI DE AMOR AFLAT ÎN DEGRADEU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MOTTO :  
 
„Dragostea adevărată poate învinge moartea.  
Sfârşitul vieţii nu ne arată scopul pentru care am venit pe lume, nici pentru care am trăit.  
Chiar şi cel mai înfocat ateu îţi închipuie că în clipa morţii va afla Marele Adevăr, va vedea cu adevărat dacă există sau nu un Dumnezeu.”  
 
( Liviu Pirtac )  
 
 
 
Nu i-am dat nicio importanţă la început.  
Pe urmă, văzându-i privirile aţintite către mine din ce în ce mai des, zâmbetul discret şi culoarea ochilor (căprui închişi), ochi care mă hipnotizau pur şi simplu, m-am decis să mă arunc în terenul ei de joc într-o banală încercare de a marca.  
Mă regăseam în avionul care zbura de la Timişoara la Bucureşti, mergeam la o conferinţă legată de literatură la care participau majoritatea conducătorilor de cenacluri literare din ţară şi care se ţinea în capitală, dar trecusem mai întâi prin „buricul Banatului” pentru a-mi vizita un bun prieten.  
M-am ridicat de pe scaun şi - zâmbind la rândul meu - m-am apropiat de femeia care continua să-mi arunce priviri languroase, dar şi puţin temătoare,  
M-am aşezat lângă ea fără să-i cer permisiunea.  
Am întins picioarele pe sub scaunul din faţa mea şi mi-am întors faţa către ea.  
- Silviu, am spus scurt.  
Eram curios să-i văd reacţia, îmi plăcea la nebunie să studiez oamenii din jurul meu (de ce să nu recunosc, mai ales femeile).  
- Mioara Paşca, a răspuns ea la fel de scurt, roşind uşor şi lăsând privirile în jos.  
A fost primul meu contact cu Mioara, medic anestezist la un spital universitar de renume din Timişoara.  
 
*******************************  
 
- Eşti minunată draga mea, unică, de neegalat, i-am spus eu, dându-mă jos din pat şi îndreptându-mă, gol puşcă, către baie.  
Am pus mâna pe clanţa uşii şi am auzit fără să vreau :  
- Ce corp frumos !  
Am fost mereu mândru de trupul meu bine lucrat în timp la sală. Îmi făcea o deosebită plăcere să aud astfel de cuvinte, mai ales de la o femeie superbă ca Mioara.  
Coincidenţa a făcut ca să ne cazăm la acelaşi hotel din capitală, Mioara venise şi ea în Bucureşti tot pentru o conferinţă, dar pe teme medicale.  
În prima seară am invitat-o la restaurantul hotelului, la o cină romantică, eu am aduc cu mine un buchet de trandafiri roşii, ceea ce a încântat-o la culme.  
Ne-am acomodat extrem de repede unul cu celălalt, de parcă ne-am fi cunoscut de o viaţă.  
Mioara era divorţată. Fostul ei soţ, un medic chirurg de renume, o părăsise pentru o asistentă din secţie, cu care se recăsătorise în fapt şi plecaseră împreună în Germania, la o clinică particulară.  
- Dacă nu ţi-aş fi spus că sunt medic, drept ce m-ai fi luat ? mă întrebă ea după ce ieşisem din baia unde făcusem un duş cu apă călduţă şi-mi legasem peste brâu un prosop flauşat.  
- Femeie de serviciu, menajeră, i-am răspuns eu râzând, aruncându-mă finuţ peste ea şi sărutându-i năsucul mic şi cârn.  
O pufnise râsul.  
Mă simţeam extrem de bine în preajma ei. A fost un adevărat noroc pentru mine că o întâlnisem (păstrăm şi la ora actuală legătura, deşi s-a recăsătorit cu un prosper om de afaceri din Timişoara, are un copil şi se regăseşte în lista mea de prieteni de pe Facebook).  
- Dar tu pe mine ? i-am întors eu întrebarea.  
- Ofiţer în armată, gânguri veselă. Mersul drept, cu pieptul aruncat înainte, privirea scrutătoare, ca să nu spun penetrantă, toate m-ar face să cred că eşti cadru militar.  
Mi-a plăcut răspunsul ei, am avut mereu o atracţie deosebită faţă de viaţa din cazarmă, dar destinul a făcut să fiu doar un simplu şi banal inginer de mine.  
La un moment dat (nu ştiu ce mi-a venit), poate dorinţa de a afla părerea unui medic, i-am povestit de experienţa prin care trecusem în tipul operaţiei de sutură de ligament la umărul stâng din anul 1989.  
M-a ascultat cu mare atenţie, s-a încruntat puţin, după care mi-a spus :  
- Eu personal nu cred în aşa ceva. Dar, fiind medic anestezist, am întâlnit multe persoane de-a lungul carierei mele care mi-au povestit despre experienţe de acest gen. Noi, medicii, ne distanţăm mereu de astfel de lucruri, poate teama de ridicol, teama de a nu ne pierde pacienţii, precum şi influenţa permanentă a materialului medical asupra noastră. Dar ceva este cu toate poveştile astea, chiar dacă eu mi-s o … „Toma-necredincioasa” în această problemă.  
Se întoarse cu faţa către mine şi continuă:  
- Vezi tu, în momentul morţii clinice creierul uman secretă mai multe substanţe chimice care, în amestec, pot genera astfel de viziuni.  
Ştiam şi eu foarte bine toate astea.  
Speram însă într-o confirmare din partea ei, un medic, pentru T.A.M.-uri (Trăiri în Apropierea Morţii).  
În fine.  
Nu conta prea mult părerea ei, din moment ce eu eram sigur că moartea nu este altceva decât o trecere către o existenţă, spirituală în fapt, pe un alt plan decât cel material.  
- Am vrut doar să-ţi cunosc părerea, i-am spus, după care am îmbrăţişat-o strâns, sărutând-o pe gură, gât şi sâni, penetrând-o puternic, provocându-i încă două orgasme mix, în icnetele ei de femeie satisfăcută.  
Peste două zile am condus-o la aeroport, eu urmând să mai rămân o zi în capitală, după care să mă întorc cu trenul în Petroşani.  
Punct.  
 
*********************************  
 
Iată o altă relatare (extrem de interesantă) despre viaţa de apoi, relatare care m-a marcat psihic foarte puternic.  
M. M. ducea o viaţă obişnuită, însă un accident cumplit de maşină petrecut în urmă cu aproape patru ani i-a schimbat viaţa total.  
A suferit un traumatism cranio-cerebral, un traumatism toracic şi fractura de tibie, dar într-un final şi-a revenit şi a făcut nişte mărturisiri cutremurătoare.  
M. M. a fost implicat într-un accident înfiorător de maşină în octombrie 2011. Atunci a stat timp de 15 zile în comă, însă când şi-a revenit, a descoperit că s-a schimbat radical. Mai mult decât atât, acesta este convins că în acea perioadă a fost aproape de Dumnezeu.  
Mai exact, în acea perioadă, M. ar fi văzut şi Iadul, dar şi Raiul, ar fi vorbit cu Dumnezeu şi ar fi fost marcat cu un semn divin: o cicatrice în formă de cruce, care i-a bulversat până şi pe medici.  
 
“Acolo, în comă asta, eu vedeam tot, dar nu pe lumea asta.  
La fundul pământului e iadul, dar lumea nu ştie.  
Mai jos de iad e ghenă că să îţi dau un exemplu lumesc. Iau o factură de telefon şi o arunc la coş, la gunoi şi îţi aduci aminte după : aoleu, am aruncat factură la gunoi. Te duci la gunoi, o găseşti şi zici ce bine că am găsit-o!  
Dar dacă aruncai la ghenă, nu mai găseai nimic. Adică o să fie o grămadă de lume care o să îşi dorească iadul, pentru că în iad te mai scoate, te mai poate scoate femeia. Da, femeia, că e singură de pe pământul asta, de la noi, care te poate scoate.  
Cu rugăminţi, cu lacrimi, cu rugăciuni.  
Mama, sora, nevasta…, nu alte femei.  
Satana, Diavolul e pe pământ la noi, e sub noi, că omul e pus deasupra. E în pământul nostru. De aia sunt cutremure. Îl lasă să ne atenţioneze că să se sperie lumea, să vină la credinţă.  
Ploaia e sângele sufletului. Sufletele de la judecată pleacă, sunt golite. Trebuie să se întoarcă în Iad, pentru că norii sunt ca un mijloc de transport”, a spus M. într-o emisiune TV.  
 
În urma acestei experienţe, M. s-a ales cu o cicatrice sub formă de cruce, care i-a uimit până chiar şi pe medici.  
 
**********************************  
 
Spiritul separat de corp dispune de o ciudată libertate de mişcare.  
Descrierile vorbesc de o senzaţie de fericire şi libertate. Spiritul separat poate trece prin uşi închise şi prin ziduri, sau să rămână suspendat în văzduh şi să zboare.  
Decorporalizarea nu durează adesea mai mult de câteva secunde, alteori mai mult. Însă noţiunea de timp nu mai e aceeaşi ca în situaţiile normale.  
Spiritul nu mai dispune de aceeaşi putere de acţiune asupra mediului înconjurător. Eforturile pe care le fac oamenii separaţi de trup pentru a intra în contact cu cei din jur sunt zadarnice.  
În ciuda încercărilor disperate de a comunica, nimeni nu-i aude.  
O femeie care fusese transportată într-o sală de reanimare în urma unui blocaj respirator povesteşte :  
„Îi vedeam cum încercau să mă reanimeze.  
Era o situaţie ciudată, parcă m-aş fi aflat pe un piedestal, puţin deasupra lor. Le vorbeam, dar nu mă auzea nimeni, nimănui nu-i trecea prin cap să stea şi să mă asculte.”  
 
************************************  
 
Şi - după cum afirmam la finalul episodului anterior - să nu uităm că :  
 
„Putem spune cu certitudine că în tot ceea ce este şi ce nu este, în orice loc şi non-loc, în Spaţiul Universal Infinit - aşteptăm răspunsurile la toate întrebările pe care ni le-am pus vreodată.  
Scopul vieţii este bucuria. Fundamentul ei este libertatea, iar consecinţa ei este creşterea.  
 
 
 
 
 
( va urma )  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
SUSPICIUNILE RAŢIUNII PURE ÎN PAŞI UŞORI DE AMOR AFLAT ÎN DEGRADEU / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1961, Anul VI, 14 mai 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!