Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016        Toate Articolele Autorului

SPIRITUL LUI SAPIENS - VEŞNIC, FĂRĂ DE MOARTE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
 
Vara anului 2013.  
„Exist şi trăiesc aşa, pentru că mă iubesc şi am mare grijă de mine !„ - mi-a spus cineva.  
Poate fi considerat narcisismul o modalitate de a te păstra sănătos și curat în lumea asta ? Pentru unii, se pare că da …  
Încă marcat de cele spuse de colegul meu de serviciu, mă îndreptam spre casă călare pe motocicleta mea. Soarele dogorea puternic, erau peste treizeci de grade la ora aceea și singurul meu gând se prefigura la dușul rece pe care aveam de gând să-l fac imediat ce ajungeam acasă.  
Eram în zona centrală, aproape de poșta veche, când am zărit câțiva oameni care se agitau în jurul unui bărbat căzut pe asfaltul fierbinte de pe trotuar.  
Am oprit, am parcat motocicleta Yamaha V-Max cât mai aproape de bordură și m-am apropiat de zona în care era întins pe jos individul. Am rămas înmărmurit. Cel căzut nu era altcineva decât colegul de serviciu cu care am avut la plecare discuția de mai sus.  
Sirena unei salvări SMURD sparse în mii de cioburi sporovăielile celor strânși în jurul lui Vlad, iar paramedicii l-au preluat în mare grabă.  
Am mers în spatele salvării până la Spitalul de Urgență. Acolo, îngrijorat de soarta colegului meu, am rămas în sala de așteptare de la Urgențe, interogând periodic asistentele medicale care se agitau primprejurul meu.  
Până la urmă a sosit - ca un trăsnet - diagnosticul lui Vlad : accident vascular cerebral. Nu unul foarte grav (slavă Domnului!), dar necesita spitalizare.  
Stresul de la serviciu și canicula de-afară și-au spus cuvântul.  
Şi atunci m-am gândit din nou la cuvintele lui.  
I-am dat dreptate. Poți avea grijă de tine. Dar există deasupra noastră o forță atotputernică, o Entitate Luminată care are cu adevărat grijă de noi.  
Dar are grijă așa cum vrea EL !  
Nu aşa cum am vrea noi …  
Îmi pierise cheful de-a mai ajunge acasă. M-am urcat pe motocicletă și am oprit la primul pub care mi-a ieșit în cale.  
Am comandat prima halbă cu bere…  
M-am îmbătat crunt pentru a nu ştiu câta mia oară în viaţa mea.  
 
************************************  
 
Raymond Moody, unul dintre cei mai respectaţi cercetători în domeniul T.A.M., spune într-una din cărţile lui :  
„Există totuşi o altă viziune, una care respinge ideea că moartea este anihilarea conştiinţei. Potrivit acestei tradiţii, mult mai veche probabil, un aspect al fiinţei umane supravieţuieşte , chiar şi după ce trupul fizic încetează să mai funcţioneze şi este distrus în ultimă instanţă.. Acest aspect persistent a fost numit în mai multe feluri: psihic, suflet, minte, spirit, eu, fiinţă şi conştiinţă.  
Dar oricum ar fi numit acest aspect, ideea că cineva ar trece într-un alt cadru de existenţă, este printre cele mai venerabile credinţe umane.  
Există în Turcia un cimitir folosit de oamenii de Neanderthal în urmă cu aproximativ 100.000 de ani. Acolo anumite urme fosilizate au dat posibilitatea arheologilor să descopere că aceşti oameni primitivi îşi îngropau morţii în ghirlande de flori, fapt care arată că ei vedeau probabil moartea ca o ocazie de sărbătoare (vezi şi exemplul dacilor !), de celebrare - ca o trecere a mortului din această lume în următoarea.  
Într-adevăr, morminte din cele mai timpurii civilizaţii de pe tot cuprinsul pământului aduc dovezi în legătură cu credinţa în supravieţuirea omului peste moartea trupească.”  
 
Raymond Moody a întâlnit un mare număr de persoane care au fost implicate în ceea ce el numea „experienţe aproape de moarte”.  
În anul 1965 - pe când studia filosofia la Universitatea din Virginia - a cunoscut o persoană care era profesor de psihiatrie clinică la Facultatea de Medicină.  
Încă de la început a fost uimit de căldura, amabilitatea şi umorul lui. Apoi a devenit o surpriză mare atunci când mai târziu a aflat un fapt foarte interesant despre el - şi anume că murise (fusese mort) nu numai o dată, ci în două ocazii câte zece minute, povestindu-i ceva extrem de fantastic în legătură cu cele ce i se întâmplaseră în timp ce fusese „mort”.  
Mai târziu l-a auzit relatând cele întâmplate şi unui grup mic de studenţi care erau interesaţi.  
În acel timp, deşi Raymond a fost foarte impresionat, de vreme ce nu prea avea cunoştinţe în domeniu spre a putea judeca asemenea experienţe, a pus întâmplarea „la dosar” atât în mintea lui, cât şi sub forma unei casete cu înregistrarea celor povestite de el.  
După câţiva ani, după ce obţinuse doctoratul în filozofie, preda într-o universitate din Carolina de Nord.La unul din cursuri a cerut studenţilor să citească „Phaedo” a lui Platon, o lucrare în care printre subiectele discutate este şi nemurirea. În prezentările sale din curs sublinia celelalte doctrine abordate de Platon în lucrare şi nu a insistat asupra discuţiei despre viaţa de după moarte.  
După ora de curs, într-una din zile, un student a trecut pe la cabinet. A întrebat dacă era posibil să discute cu el despre subiectul nemuririi. Era interesat în acest subiect pentru că bunica lui „murise” în timpul unei operaţii şi - revenind la viaţă - povestise o experienţă uimitoare.  
Raymond l-a rugat să-i povestească şi lui, dar spre marea sa surpriză, studentul i-a relatat aproape aceeaşi serie de întâmplări cea pe care i-o prezentase cu ani în urmă profesorul de psihiatrie.  
Şi de aici a pornit inevitabilul.  
Moody a devenit interesat de subiect şi s-a impus de-a lungul anilor, din acel moment, un excelent cercetător în domeniu.  
 
Un alt mare titan în cercetarea parapsihologică, dar şi un medium foarte bun, Arthur Ford, scria într-una din lucrările lui :  
„Nu suntem trimiși nici în rai, dar nici în iad. Pur şi simplu trăim mai departe. Există o lume de dincolo şi mai trebuie să ştim că ne trăim viaţa în umbra veşniciei.”  
 
Dr. Aurel Popescu-Bălceşti afirmă într-unul din volumele lui:  
„Numai omul, dintre toate speciile create de Dumnezeu, are în conștiința sa convingerea că într-o zi va muri. O ştie nu din experienţa sa proprie, căci omul moare o singură dată, iar odată cu moartea intervine neantul şi el nu se mai poate întoarce la viaţă în corpul aceleiaşi persoane.  
El nu din prezenţa propriei morţi cunoaşte acest fenomen, ci din experienţa pe care şi-o formează asistând la moartea semenilor săi.  
Numai specia umană ştie că trebuie să moară şi aceasta o ştie numai datorită experienţei, omul fiind conştient că trebuie şi poate să moară în orice clipă.  
Spre deosebire de om, animalele nu sunt conştiente că trebuie să moară odată şi odată, ele având numai un presentiment al morţii şi aceasta numai atunci când ameninţarea morţii este imediată, iar atunci se resemnează cu demnitate şi se culcă la pământ în aşteptarea ei.  
Ele nu cunosc o necesitate a morţii aşa cum cunoaşte omul.”  
 
Astăzi, ca întotdeauna, moartea poate surveni în orice clipă a vieţii şi de aceea clipa este singura existenţă sigură a traiului uman.  
CARPE DIEM !  
 
Mulţi sfinţi şi-au prevăzut ceasul morţii prin meditaţie, însă şi oameni obişnuiţi pot avea acest presentiment care se află întipărit în subconştient, infraconştient sau supraconştient, cum mai este interpretat, denumit, din punct de vedere metafizic şi filosofic, acest loc ascuns unde ne regăsim în fapt cu adevărat, dar nu material, ci doar spiritual.  
 
 
 
(va urma)  
 
Referinţă Bibliografică:
SPIRITUL LUI SAPIENS - VEŞNIC, FĂRĂ DE MOARTE / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1933, Anul VI, 16 aprilie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!