Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016        Toate Articolele Autorului

TANATOLOGIA, O PARA-ŞTIINŢĂ CARE DOVEDEŞTE TINEREŢEA VEŞNICĂ ŞI VIAŢA FĂRĂ DE MOARTE (PARTEA A UNSPREZECEA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
MOTTO :  
 
„Ştiinţa a stabilit că nimic nu poate să dispară fără urmă. Natura nu cunoaşte nici o dispariţie, ci numai transformări.  
Nimic nu se pierde, ci totul se transformă ! - spune una din legile fizicii.  
Tot ceea ce ne învaţă ştiinţa, ne întăreşte convingerea, credinţa, într-o continuitate dincolo de moarte a existenţei noastre spirituale.  
Orizonturile gândirii umane, din preistorie şi până astăzi, n-au rămas nicidecum limitate între graniţele impuse de timp şi de spaţiu; omenirea a nutrit dintotdeauna visul unui DINCOLO, al unei lumi diferite de realitatea terestră, loc al extazelor şi al viziunilor necorporale. Acest vis îşi are istoria sa, precum tărâmul visat - geografia sa.”  
 
(Liviu Pirtac)  
 
 
 
 
 
Mereu - de când mă ştiu - am fost o fire curioasă, neadaptabilă explicaţiilor banale date de oameni de ştiinţă incompetenţi, mult prea legaţi de planul material, pentru a o înţelege pe cea non-materială.  
M-a pasionat orice care pe lumea asta - şi nu numai ! - nu prezenta explicaţii logice, raţionale.  
În anul 1982- student fiind în anul întâi - am înfiinţat în Petroşani, împreună cu un grup de prieteni şi colegi la fel de entuziaşti ca şi mine, un club de tineret denumit „MINER - CLUB 2001”, format dintr-un cenaclu de literatură de anticipaţie tehnico-ştiinţifică, precum şi un grup de studiu în enigmologie şi chiar speologie.  
Bineînţeles, am întâmpinat greutăţi mari din partea cadrelor comunisto-securiste, care ne-au acuzat ne foarte multe ori de cosmopolitism. Aveam până şi informatorii lor înfiltraţi printre noi, de aceea trebuia să fim mereu extrem de atenţi despre ce discutam sau ce anume scriam.  
Pe vremea aceea exista în România o puternică mişcare de literatură science-fiction, denumită FANDOM.  
 
****************************  
 
În anul 1981 am făcut armata - la termen redus (nouă luni) - în localitatea Lugoj, în cadrul Ministerului de Interne, arma Securitate Militară. Când am revenit în Petroşani, în anul 1982, am cunoscut-o pe Maria.  
Îi plăcea să i se spună Mariana, deşi numele de buletin era (şi este) Maria.  
Am fost prieteni trei ani, alţi trei logodiţi şi în anul 1986 (eram în penultimul an de facultate) ne-am căsătorit.  
Maria, deşi este ortodoxă, a fost de acord ca ceremonia de cununie s-o facem în biserica catolică (cacofonie permisă).  
Ştiaţi că la cultul catolic nu te mai poţi cununa cu altă femeie, spre deosebire de cel ortodox ?  
Din punctul lor de vedere, cea cu care intri în biserică şi te cununi în cultul catolic, bărbatul şi femeia - în faţa lui Dumnezeu - rămân soţ şi soţie pentru eternitate. Ceea ce nu se întâmplă la cultul ortodox.  
De aceea, deşi divorţul meu de Maria s-a produs în anul 2001, după cincisprezece ani de convieţuire sub acelaşi acoperiş, ea, în faţa lui Dumnezeu, precum şi în sufletul meu mai ales, rămâne soţia mea spirituală, indiferent de bucata aceea banală de hârtie pe care ne-a eliberat-o Judecătoria din Petroşani şi pe care scrie: SENTINŢĂ DE DIVORŢ.  
Vacs.  
 
Să nu uităm ce scrie în Cartea Sfântă:  
„Ceea ce Dumnezeu a unit, omul nu poate să desfacă.” !  
Maria a fost mereu o femeie de casă. Nu-i plăcea să participe la şedinţele de cenaclu ţinute în fiecare sâmbătă după-amiază, nefiind o adeptă a literaturii science-fiction sau a enigmelor care ne înconjurau şi ne gâdilau curiozitatea.  
Dar avea o încredere oarbă în mine.  
Îi plăcea să facă ordine pe biroul meu unde care se regăseau, în cea mai mare dezordine, materiale legate de ciudatele dispariţii din Triunghiul Bermudelor, despre fenomenul O.Z.N., despre viaţa spirituală după moartea fizică în care ea nu credea (chiar, mă întreb şi acum: oare de ce nu ?).  
Ortodoxismul este un cult religios care promovează continuitatea vieţii sufletului după moarte, în rai sau, mai grav, în iad.  
Firesc ar fi fost să creadă în asta, să fie de acord cu cercetările mele în domeniu.  
 
******************************  
 
- Te iubesc, Mariana !  
- Şi eu ţin mult la tine, Liviu, spunea mereu ea.  
O priveam, întins pe patul dublu din dormitor, cum îşi lepăda hainele de casă şi se cuibărea la pieptul meu, gângurind uşor.  
Partidele noastre de amor se întindeau pe parcursul multor ore, în care schimbam puţine cuvinte.  
Maria nu era o vorbăreaţă.  
Poate şi lipsa de comunicare a avut un aport însemnat în despărţirea noastră.  
- Ador să fac dragoste cu tine, îmi şoptea deseori la ureche.  
- Eşti minunată, draga mea, eşti sufletul meu pereche, îi răspundeam eu docil.  
- Dacă mor, o să-ţi fie dor de mine ?  
- Ha ! … dar dacă mor eu, ţie ţi-ar fi ? Te-aş bântui o viaţă întreagă !  
- Nu mă speria. Tu ştii că eu nu cred în viaţa de după moarte. Ceea ce ţi s-a întâmplat la operaţie, cu anestezia aia generală, nu a fost decât un vis. De ce nu vrei să pricepi ? Din moarte nu te mai întorci. Ai închis ochii şi … gata !  
 
Merita să încerc s-o conving că nu are dreptate ?  
N-aş fi reuşit.  
O priveam cu plăcere când, satisfăcuţi ambii-amândoi (scuzaţi-mi pleonasmul intenţionat), mereu se ridica ea primul din pat, trupul ei gol asemuit de mine cu o trupul unei Afrodite (Maria făcea sport de performanţă, atletism), drumul către baie, după care rămâneam singur.  
Singur cu mine însumi.  
Viaţa este complicată, dragii mei ! Mi-s convins că mulţi dintre voi îmi daţi dreptate.  
Fiecare individ cu destinul propriu. Nu te poţi abate de la cele hotărâte pentru tine, în viaţă, de Creator.  
Şi - credeţi-mă vă rog ! - El ştie mult mai bine ce-i trebuie fiecăruia. Nici măcar nu trebuie să ceri.  
Punct.  
 
*********************************  
 
În cartea „Viaţa după pragul morţii” autorul Eugen Celan relata:  
„Apare aşadar evident faptul că, la limita vieţii, se produc fenomene guvernate cel puţin în parte de legile fizicii şi chimiei cunoscute nouă, care modifică dramatic starea de echilibru instabil ce caracterizează atributele vieţii.  
La limitele acestui hotar, în momentul când organismul începe să-şi piardă caracteristicile a ceea ce subînţelegem prin viu, se petrec fenomene care se repercutează nu numai în planul structurilor fizice şi mecanismelor fiziopatologice mai mult sau mai puţin bine cunoscute, ci îşi pun amprenta mai ales asupra trăirilor psihice ale conştientului, asupra zonei conştiinţei atât a subiectului care trece pragul vieţii, cât şi - nu de puţine ori - a altor persoane cu care acesta vine în contact.  
Acest contact este imediat sau mediat, fiind stabilit mai ales între persoane care au avut în timpul vieţii legături afective de o anumită intensitate a trăirilor, care se accentuează brusc în asemenea clipe.”  
 
***********************************  
 
Pe când era intern la un spital din Georgia, celebrul Raymond Moody făcea un consult de rutină asupra unui pacient, Sam, un pacient de nouă ani care, din pricina unei boli a glandelor suprarenale, cu un an în urmă făcuse un stop cardiac şi fusese gata să moară.  
Vorbea cu el despre boala lui.  
Dar, deodată, i-a spus brusc, dar cu un glas extrem de scăzut.  
- Anul trecut am murit.  
Medicul l-a luat încetişor şi l-a făcut să-i povestească ce se întâmplase. I-a explicat că, după ce murise, plutise în afara corpului său.  
Vedea, dedesubtul lui, doctorul care îl apăsa pe piept pentru a-i reactiva inima. Sam, aflat în această stare de conştiinţă modificată, a încercat să-l împiedice pe medic în a-l mai lovi, dar nu a reuşit să-i atragă atenţia.  
În acel moment, Sam s-a simţit urcând foarte repede în aer, în timp ce Pământul se îndepărta sub picioarele sale.  
După aceea a traversat un tunel întunecos.  
La capătul tunelului a fost întâmpinat a fost întâmpinat de un grup de „îngeri”. Ray l-a întrebat dacă aceşti îngeri aveau aripi şi Sam a răspuns că nu.  
- Străluceau, a spus el. Erau luminoşi şi toţi mă iubeau foarte mult.  
A mai relatat că acolo totul era plin de lumină. Reuşea totuşi să zărească nişte peisaje campestre de o extremă frumuseţe.  
Locul acela ceresc era înconjurat de o … barieră !  
Îngerii i-au explicat că, dacă trecea de acea barieră, nu se mai putea întoarce la viaţă. O fiinţă de lumină (Sam a numit-o Dumnezeu) i-a spus atunci că trebuia să plece înapoi şi să reintre în corpul lui.  
- Nu voiam să plec înapoi, dar am fost forţat ! a mai adăugat Sam.  
Ray a aflat de la Sam că nici măcar un singur moment nu i-a fost frică.  
Frica pe care ar fi trebuit să o aibă fusese înlocuită de plăcutele amintiri determinate de întâlnirea cu Fiinţa de Lumină.  
 
*************************************  
 
În mod extrem de sigur moartea nu există. Omenirea va trebuie să se obişnuiască - vrând-nevrând - cu această idee, care îi va schimba radical viziunea asupra vieţii fizice, cea din planul material.  
Noi am existat dintotdeauna (fiind o parte a lui Dumnezeu) şi - fireşte ! - vom exista pentru totdeauna.  
 
 
 
 
( va urma )  
 
Referinţă Bibliografică:
TANATOLOGIA, O PARA-ŞTIINŢĂ CARE DOVEDEŞTE TINEREŢEA VEŞNICĂ ŞI VIAŢA FĂRĂ DE MOARTE (PARTEA A UNSPREZECEA) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1905, Anul VI, 19 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!