Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Forma se exprimă prin dans. eliberarea prin formă în timp se exprimă tot prin dans - dansul timpului etern vibrează în fiecare atom al universului.”  
 
Rabindranath Tagore  
 
 
 
 
Bătrânul se ridică de pe scaun şi se apropie de mine.  
- Am trecut printr-o asemenea experienţă, ca şi tine - spuse el - când aveam cincisprezece ani. Mă angajasem la mină, aveam grijă de caii cu care se scoteau vagonetele cu huilă din subteran.  
Îşi aprinse pipa, trase două fumuri lungi şi continuă:  
- Într-o dimineaţă, pe când treceam peste liniile de cale ferată în drum către grajduri, a scăpat un vagonet pe un plan înclinat şi m-a izbit în plin. Am căzut secerat, pierzându-mi cunoştinţa. Nu pentru mult timp însă. Mi-am văzut apoi corpul de undeva de sus, cam de la circa cinci-şase metri. Eram speriat. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Am fost dintr-odată aspirat într-un un tunel întunecat, la capătul căruia se zărea o luminiţă care creştea pe măsură ce mă apropiam în mare viteză de ea. Am străbătut tunelul şi am fost învăluit de acea lumină strălucitoare, unică în felul ei, ceva ce nu mai văzusem niciodată.  
Se opri pentru câteva clipe, trase câteva fumuri din pipă uşor încruntat şi gânditor, după care reluă:  
- A apărut în faţa mea o Entitate de Lumină ce degaja o iubire fără margini, o simţeam prin toţi porii corpului meu spiritual, care mi-a spus: „Timpul tău încă nu a venit. Te vei întoarce înapoi !” Nu aş fi vrut să mă reîntorc în corpul meu material, era aşa de bine aici, sau acolo- mă rog !, încât aş fi rămas fără vreun fel de regrete în locul acela minunat. Am fost apoi reaspirat de tunelul prin care ajunsesem în lumina aceea magnifică, defel orbitoare, dar în sens invers de data asta. După care m-am trezit tras de o forţă malefică, prin creştetul capului, înapoi în corpul meu pământean. Am avut senzaţia că intru într-un copârşeu peste care cineva a pus un capac.  
Se opri din nou, de data asta pentru a-şi reaprinde pipa care se stinsese.  
- Mi-am revenit şi am văzut cum în jurul meu roiau câţiva mineri cu lămpaşele în mână (erau din trupa care trebuia să intre în şut în tura a doua), în încercarea de a mă readuce în simţiri. „Haide băiete, trezeşte-te, vino-ţi în fire !” - îmi spuneau ei. Când au văzut că sunt viu au răsuflat uşuraţi. „Da’ ştii ce sperietură am tras din pricina ta ?” - zise unul dintre ei. Eram din nou eu, dar simţeam o durere în piept şi coaste pe partea stângă, acolo unde m-a izbit vagonetul. Ce zici de asta ?  
Ce puteam să zic ?  
Trecusem şi eu printr-o asemenea experienţă şi-l înţelegeam perfect.  
Moş Trivale (aşa era poreclit bătrânul, plecase de trei ori din Valea Jiului şi tot de atâtea ori se întorsese înapoi) era un hâtru. Puteam să pariez leafa mea pe un an că povestise multora această păţanie, dar că puţini îl crezuseră cu adevărat.  
În afară de mine, bineînţeles !  
Firesc.  
 
***********************************  
 
Pe Maria am cunoscut-o cu prilejul unui seminar pentru inginerii formatori de opinie în domeniul securităţii muncii, care s-a ţinut în primăvara anului 2004 la Buşteni.  
Ne-am plăcut din prima clipă. Există simpatii şi antipatii încă de la prima vedere. Aici a fost vorba de o simpatie „in crescendo” către un paroxism de natură sexuală de ambele părţi.  
M-am îndrăgostit lulea de ea. Chipul ei angelic mă fermeca, iar trupul ei de căprioară îmi excita simţurile atavice, făcându-mă să mă simt ca la douăzeci de ani.  
Am agăţat-o într-un parc din centrul oraşului.  
Treceam pe alee şi am zărit-o stând singură pe o bancă, cu privirile pierdute şi o tristeţe adânc întipărită pe faţă.  
Mi-am cerut permisiunea, foarte politicos, să mă aşez lângă ea şi - după acceptul uşor timid - m-am dedicat întru-totul cuceririi ei. Intrând subtil în vorbă cu Maria, am aflat că tocmai se despărţise de logodnicul care, chipurile, se încurcase cu prietena ei cea mai bună.  
Clasica poveste, de unde vine şi bătrâneasca vorbă: „decât un prieten, mai bine doi duşmani !”  
Am simţit-o slabă şi lipsită de apărare. Emana o uriaşă dorinţă de a fi protejată.  
În aceeaşi noapte, după o cină romantică, m-am pomenit în patul ei.  
După câteva partide de amor, am început să depănăm amintiri. I-am povestit, fireşte, de experienţa extra-corporală pe care am avut-o şi am observat la ea o uimire fără margini.  
- Bine, dar şi eu am trecut prin aşa ceva ! zise ea precipitat.  
Mă privi adânc în ochii mei verzi-albaştri, după care continuă:  
- Acum doi ani, pe când mă întorceam de la serviciu (Maria era contabilă-şefă la o firmă privată de construcţii din Buşteni), pe trecerea de pietoni din faţa firmei am fost lovită de o maşină. Am fost aruncată la circa patru-cinci metri lateral dreapta de pe capota automobilului şi m-am izbit cu capul de asfalt.  
Bănuiam ce va urma. De aceea am fost extrem de atent la relatarea ei.  
- Am plecat din trup, continuă Maria, am ajuns în faţa Fiinţei de Lumină dincolo de tunelul de care mi-ai povestit, iar acesta m-a întrebat succint, destul de rece cum mi s-a părut mie: „Trup plămădit din pământ, ce ai făcut cu viaţa ta?”. Am început să plâng. Plângeam şi rugam entitatea de lumină să-mi ierte păcatele, să-mi dea încă o şansă. Ultima ! „Te vei întoarce în materie - mai spuse entitatea - şi-ţi vei curăţa sufletul de păcate prin suferinţă !”. M-am trezit la spital, după o operaţie pe creier de pe care mi-a fost îndepărtat un cheag de sânge, la secţia de terapie intensivă. De atunci am încercat să nu mai păcătuiesc. Nu am reuşit !  
Asta a fost relatarea Mariei.  
Având în vedere subiectul acestui material, continuitatea poveştii mele cu Maria nu mai are vreo importanţă.  
Cert este că, marea majoritate care a trecut printr-o experienţă T.A.M., este foarte temătoare să povestească experienţa pe care a trăit-o.  
Am observat, de-a lungul timpului, că aceste persoane aşteaptă ca alţii să relateze primii astfel de experienţe, pentru ca şi ele să rupă tăcerea.  
Ca dovadă pentru cele scrise mai sus, vă pot spune că - de când am început să public pe CONFLUENTE.RO aceste materiale despre viaţa de după moarte - am fost contactat de mai multe persoane, atât pe Facebook cât şi din anturajul meu, care, prinzând curaj, m-au căutat şi mi-au povestit experienţele lor în cazuri de moarte clinică, sau chiar în ipostaze de teamă bruscă de o situaţie primejdioasă anume, sau de leşin din varii motive.  
Aceste relatări le voi prezenta - rând pe rând - în numerele viitoare ale materialului.  
 
************************************  
 
În cartea „Viaţa după pragul morţii” autorul Eugen Celan spune:  
„Una dintre cele mai tulburătoare întrebări pe care şi le-a pus fiecare dintre noi şi la care nu s-au putut da decât răspunsuri parţiale este, în fapt, constituită dintr-o triadă: cine suntem, de unde venim şi încotro mergem ?  
Cei care au căutat să descopere adevărul au trebuit să încerce investigarea în mai multe direcţii: cea a revelaţiei, a credinţei şi cea a cercetării ştiinţifice.  
Dintre acestea, cea mai uşoară este cea a cercetării, fiind la îndemâna fiecăruia dintre noi.  
Celebra formulă „crede şi nu cerceta” a fost în mod fals pusă pe seama scrierilor biblice. Nicăieri în Biblie nu există un asemenea text, dimpotrivă, prin gura apostolului Pavel este dat îndemnul: „Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun” (1 Tesalioni 5-21).  
Problema care a frământat minţile multor generaţii este dacă existenţa noastră ca oameni, „eul” nostru, considerat ca entitatea care are cel puţin două trăsături (a. conştiinţă şi b. conştienţă) se menţine şi se perpetuează şi după ce am parcurs întreaga noastră viaţă biologică şi traversăm pragul morţii fiziologice.  
Răspunsul dat acestei întrebări a fost tranşant şi afirmativ, atunci când a venit din partea unor credincioşi, adepţi ai indiferent cărei religii:  
VIAŢA DUPĂ MOARTEA FIZICĂ, CHIAR EXISTĂ !  
 
*****************************  
 
Infinitul şi eternitatea, alături de paradoxala conjugare: „am fost, sunt şi voi exista mereu”, merg mână în mână. Şi nu pe degeaba …  
 
 
 
 
( va urma )  
 
Referinţă Bibliografică:
VIAŢA ESTE O REALITATE. MOARTEA, UN SIMPLU MIT ! (PARTEA A OPTA) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1884, Anul VI, 27 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!