Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

CONTINUITATEA VIEŢII DUPĂ DECESUL CORPULUI MATERIAL (PARTEA A CINCEA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cuvintele părintelui Arsenie Papacioc:  
 
„Atât pot să le spun oamenilor de pe Pământ:  
 
Să ştie să moară şi să învieze în fiecare zi. Am spus lucrul ăsta pentru că viaţa înseamnă moarte continuă. Nu se poate fără jertfă. Ca să luminezi, trebuie să jertfeşti. Măsura iubirii lui Dumnezeu este dincolo de închipuire. Ne iubeşte, dar asta nu înseamnă că putem să speculăm iubirea lui. Hristos ne-a dat exemplu prin propria viaţă. A murit, dar moartea lui n-a fost o tragedie. În învăţătura creştină moartea nu este pierdere. Ai noştri, martirii, sunt eroi, măcar că i-au spintecat şi le-au tăiat capetele. Dar nu au murit, ci, din contră, s-au adăugat la veşnicie. Pentru că viaţa pe pământ nu e altceva decât pregătirea pentru cealaltă viaţă. Cum zice Mântuitorul:  
*Şi a trecut de la moarte la viaţă !*.  
Auziţi ?  
Viaţa e dincolo şi noi asta facem: trecem dinspre moarte spre viaţă …”  
 
…………………………………..  
 
( vezi şi celelalte patru părţi )  
 
 
 
 
- Ai o aură interesantă, mi-a spus ea dintr-odată.  
Am zâmbit.  
- Poţi să-mi vezi aura ?  
- Sigur, îmi replică ea. Uite, spre exemplu partea ta stângă este mai închisă la culoare decât cea dreaptă. Asta înseamnă că eşti dreptaci.  
N-o luam în serios, dar îmi plăcea jocul ăsta. Mă deconecta de realitatea materială din jurul meu.  
- Mai spune-mi !  
- Iar în jurul capului tău culoarea este de un verde deschis, constant către luminos. Ştii ce înseamnă asta ?  
- Ce ? întrebai eu distrat.  
- Demonstrează că eşti un om inteligent şi gândeşti mult.  
Mă privi apoi fix şi - puţin încruntată - întrebă:  
- Nu mă crezi, aşa-i ?  
- Şi de când ai darul acesta ? intrai eu în jocul ei.  
- De când am murit, răspunse ea prompt. Am fost moartă circa zece minute, îţi vine să crezi ? Când am înviat am constatat că pot uneori vedea aurele celor de lângă mine.  
Brusc am devenit atent. Mi-am adus aminte de experienţa prin care trecusem şi eu în timpul operaţiei din anul 1989, luna decembrie.  
- Povesteşte-mi, iubire. Sunt numai ochi şi urechi.  
Alina se întoarse pe o parte, către mine, lăsând la vedere o pereche de sâni goi, defel mici şi foarte rotunzi.  
- Acum cinci ani eram asistentă pe o maşină SMURD. La una dintre intervenţii un bolid de mare putere ne lovi în plin, deşi trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Maşina noastră se răsturnă şi se propti într-un pom de pe marginea drumului. Şoferul muri pe loc, un asistent şi medicul scăpară doar cu câteva zgârieturi şi cu câte o luxaţie la picioare, iar eu care mă aflam în faţă lângă şofer am rezistat până la spital într-o stare foarte gravă, cu rupturi de organe interne.  
Făcu o pauză, timp în care îşi aprinse o nouă ţigară.  
Eram numai ochi şi urechi.  
- La puţin timp după ce am ajuns la spital am murit. Nu glumesc. Medicilor le-au trebuit zece minute să mă resusciteze. Au reuşit până la urmă. De undeva de sus eu am văzut toate aceste manevre. Nu mă crezi, aşa-i ?  
Rămăsesem fără grai. Încă nu eram pregătit să-i spun că trecusem şi eu printr-o experienţă asemănătoare.  
- Mi-am revăzut întreaga viaţă, după care m-am trezit aspirată într-un tunel semi-întunecat, la capătul căruia am zărit o lumină albă cu care simţeam instinctiv că vreau şi trebuie să mă contopesc. Acea lumină emana o dragoste fără margini şi o pace cum nu-ţi este dat să simţi în corpul tău material.  
Se opri pentru o clipă, trase un fum din ţigara mentolată, după care continuă :  
- Am ajuns la capătul tunelului, am ieşit din el şi am simţit în acea lumină unică, nemaiîntâlnită (ciudat - defel orbitoare !), prezenţa unei fiinţe pe care nu o vedeam, dar ştiam instinctiv că se regăsea acolo, ocrotindu-mă cu nemăsurata ei dragoste. Am auzit apoi o voce caldă venind dinspre lumina aceea de nedescris în cuvinte, o voce foarte sonoră şi bărbătească, care m-a întrebat : „Ce-ai făcut cu viaţa ta ?”.  
Îşi lăsă capul într-o parte şi două lacrimi plumbuite se zăriră în colţul ochilor ei.  
- Mi-era ruşine, o ruşine de neimaginat faţă de entitatea din lumină care mă întrebase asta. Nu am fost vreodată uşă de biserică şi acest lucru, acolo şi atunci, m-a durut sfâșietor. Nu cred că existe cuvinte care să reflecte uriaşele mele păreri de rău. După care, brusc şi extrem de dureros, m-am simţit trasă înapoi în corpul meu material …  
 
***************************  
 
Concediile noastre s-au terminat în curând şi ne-am reluat fiecare dintre noi, eu şi Alina, viaţa rutinată de zi cu zi. Eu în Valea Jiului, iar ea în Bucureşti.  
O vreme am ţinut legătura, vorbeam des la telefon, apoi convorbirile noastre se răriră din ce în ce, oprindu-se la un moment dat cu totul. Ultima ştire de la ea am primit-o rece, fără să mă mai intereseze în vreun fel.  
Se angajase la un spital privat din capitală ca asistentă-principală şi era extrem de mulţumită de noul ei loc de muncă.  
Alina Petrescu dispăru pentru totdeauna din viaţa mea.  
Punct.  
 
**************************  
 
Să se fi întâlnit Alina cu Fiinţa Supremă de Lumină despre care catolicii spun că este Dumnezeu sau Iisus ?  
În funcţie de apartenenţa lor religioasă, unii dintre oamenii reveniţi din moarte spun că l-au întâlnit pe Buddha sau Allah.  
Dar - oricum ar fi - toţi subiecţii se pun de acord într-o singură privinţă: acea „Entitate de Lumină” radiază o iubire şi o înţelegere infinite.  
De aceea cei mai mulţi dintre subiecţi nu vor să mai revină în corpul material.  
Atenţie : se simt cu toţii ca şi cum s-ar fi întors acasă dintr-o lungă şi dureroasă călătorie suferindă, care a fost chiar viaţa lor pe Pământ !  
Cu o definiţie clasică, putem numi moartea starea din care nu se mai revine, o stare în fapt ireversibilă.  
Deci din moment ce subiecţii care au avut o experienţă T.A.M. (Trăire în Apropierea Morţii) au revenit la viaţă, ei nu au murit în sensul strict al cuvântului. Pur şi simplu fuseseră îndeplinite toate condiţiile decesului. Inima lor încetase să mai bată un anumit timp, iar respiraţia se oprise.  
Se cunosc cazuri în care activitatea cerebrală a dispărut complet, pentru ca după aceea să se reia brusc.  
În cazurile de hipotermie (scăderea spectaculoasă a temperaturii corpului) se întâmplă să nu mai fie nici o urmă de undă cerebrală până când corpul începe să se reîncălzească.  
Toţi aceşti oameni se găsesc extrem de aproape de moarte dar - prin definiție - încă nu au murit.  
Aceste situaţii pun însă în discuţie regula celor zece minute conform căreia, în caz de stop cardiac cu o durată mai mare de cifra zece, nu mai există nici un motiv de a continua reanimarea întrucât creierul ar fi serios deteriorat din pricina lipsei de oxigen.  
Tehnicile moderne de reanimare ar trebui să determine medicii să revadă această regulă.  
În cartea „Drumul spre omega” ( de Elisabeth Kubler-Ross ) se descrie acest uimitor fenomen pe care autoarea l-a întâlnit la muribunzi. Ea descrie mărturiile făcute de oameni care ajung în pragul morţii, omega reprezentând sfârşitul alfabetului grec şi - prin analogie - moartea ca sfârşit al vieţii, „omega” fiind scopul evoluţiei umane ca ultimă destinaţie către care tinde, inexorabil, umanitatea.  
Relatările acestor oameni ajunşi în pragul morţii sunt identice, indiferent de rasă, religie, naţionalitate, grad de cultură.  
Este foarte semnificativ faptul că aceşti oameni - reveniţi din moarte la viaţă - şi-au schimbat profund viaţa lor morală şi spirituală, devenind fiinţe mai iubitoare şi mai compătimitoare, prototipuri ale unei noi rase mai avansate a speciei umane.  
 
 
Este vorba despre omul spiritualizat, omul viitorului ( „homo divinitas" ), omul conştiinţei, care îşi valorifică traiul zilnic în primul rând prin iubire, compasiune şi înţelepciune …  
 
 
 
( va urma )  
 
Referinţă Bibliografică:
CONTINUITATEA VIEŢII DUPĂ DECESUL CORPULUI MATERIAL (PARTEA A CINCEA) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1863, Anul VI, 06 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!