Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Spiritual > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016        Toate Articolele Autorului

EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
( vezi şi partea întâi ! )  
 
DE CE DACII PLÂNGEAU LA NAŞTERI ŞI RÂDEAU LA ÎNMORMÂNTĂRI ?  
 
(Răspunsul autorului : pentru că ştiau - Dumnezeu mai ştie de unde ! - că întruparea însemna încarcerarea spiritului într-un nou trup material, iar moartea ELIBERAREA SPIRITULUI către CREATOR).  
 
CITAT :  
„ Ion Horaţiu Crişan prezenta în volumul *Spiritualitatea geto-dacilor* (publicat în 1986) o relatare impresionantă a istoricului Herodot despre comportamentul emoţional al strămoşilor faţă de viaţă şi moarte. Vorbind despre trauşi, traci care locuiau în Munţii Rodope, ne spune că: *Rudele stau în jurul nou-născutului şi plâng nenorocirile ce va trebui să le îndure acesta, o dată ce a venit pe lume. Sunt pomenite atunci toate suferinţele omeneşti. Când moare cineva, trauşii îl îngroapă glumind şi bucurându-se. Cu acest prilej ei amintesc nenorocirile de care scapă omul şi arată cât este el de fericit în toate privinţele*, informa autorul Ion Horaţiu Crişan.  
Şi alţi autori antici, citaţi în volumul *Spiritualitatea geto-dacilor*, au relatat despre obiceiul prin care copiii erau plânşi la naştere şi fericiţi la moarte."  
 
 
 
 
 
… apoi am zărit o lumină albă (nemaiîntâlnit de intensă în strălucire) primprejurul meu, apropiindu-se încet, foarte încet, învăluind totul din încăpere, lucrurile de jos se distorsionau ca într-un film vechi la care pelicula de şaisprezece milimetri începe să ardă, iar eu (iarăşi mă întreb: care eu ?) mă simţeam împins din ce în ce mai departe de spaţiul ciudat de ireal aflat încă sub mine.  
În acel moment am văzut ceva care, în loc să mă înspăimânte, m-a bucurat la culme.  
Bunica mea după mamă, moartă de un an de zile, apăru ca din senin lângă mine. Deşi n-o recunoscusem la început, instinctiv am ştiut că este ea. Ciudat mi s-a părut faptul că întinerise între timp, nu i-aş fi dat mai mult de treizeci de ani.  
Iar în spatele ei am zărit - incredibil ! - o mulţime de sfere de lumină roşie în mişcare continuă.  
M-am îndreptat fericit către ea ( mă crescuse de la o vârstă fragedă, părinţii mei având amândoi servici la stat).  
Dar, în acel moment fulminant, am realizat înciudat că nu puteam să fac acest lucru deoarece întregul peisaj din jurul meu s-a schimbat brusc.  
 
M-am trezit într-un salon de spital unde o femeie tânără se regăsea în chinurile facerii. Am privit-o cu atenţie şi am recunoscut-o. Era mama mea care mă aducea pe lume.  
După care, cu o viteză ameţitoare, dar extrem de clar şi lucid, mi-am revăzut copilăria, pubertatea, adolescenţa, tinereţea şi maturitatea.  
Era ca şi cum un film în relief - care mă înconjura din toate părţile - se derula în mare grabă în spaţiul în care mă aflam, iar eu, un simplu observator intern, conştientizam lucrurile bune şi rele pe care le trăisem pe parcursul vieţii.  
Am scris „conştientizam” pentru că viaţa mea, privită prin prisma faptelor rele, net negative, mă determinau să resimt o durere şi un regret uriaş care puneau - ca şi ghearele unui vultur hulpav - stăpânire, încetul cu încetul, pe ego-ul meu neîntrupat.  
Mai ştiu că aş fi vrut să intervin în acel mozaic şi să-mi îndrept faptele rele, dar concomitent realizam că acest lucru nu-mi era permis.  
Am luat parte la cea mai cruntă, cea mai nemiloasă, cea mai intensă şi vie auto-judecată care mi-a fost dată s-o trăiesc vreodată.  
Suferinţa pe care am adus-o multora de-a lungul anilor trecuţi ardea în mine, eu eram cel care suferea în locul lor, parcă aş fi trăit un propriu iad interior. Nu există cuvinte care să descrie aceste stări şi simţăminte care - deşi le vedeam panoramic în juru-mi - trăirile în sine erau groaznic de dureroase.  
 
Apoi, brusc, toate acestea dispărură şi am zărit intrarea într-un tunel, ca o gură imensă de peşteră semi-întunecată, care se apropia vertiginos de mine, iar eu de ea. Era în fapt un vortex, o punte Einstein-Rosen, o banală gaură de vierme care ducea cel mai probabil ÎN LUMEA DE DINCOLO.  
 
STOP JOC …  
 
Am realizat mut de uimire cum, dintr-odată, gura tunelului se opreşte o fracţiune de timp (care timp?), după care - cu aceeaşi viteză - se îndepărtează de mine.  
M-am trezit levitând din nou în încăperea sălii de operaţie, în fapt simţeam cum sunt tras în jos către trupul meu material („nu, nu vreau înapoi ! „ - m-am pomenit ţipând, de parcă m-ar fi putut auzi cineva).  
Reintrarea în acel trup „murdar” s-a realizat prin creştetul capului, acest lucru nu-l voi uita niciodată.  
Cunoaşteţi senzaţia pe care o simţiţi atunci când vă trageţi pe mână nişte banale mănuşi chirurgicale, foarte strâmte, care vă obturează parţial mişcările degetelor şi vreţi să vă scăpaţi cât mai repede de ele ?  
Ei bine, o stare asemănătoare am simţit eu, sau conştientul meu, în momentul în care mi-am reocupat corpul plămădit de Dumnezeu din ţărână. După care n-am mai simţit nimic, întunericul propriului meu creier acoperindu-mă întru-totul într-un giulgiu de necunoştinţă.  
 
******************************  
 
M-am trezit, întrupat de data asta, horcăind, pe masa de operaţie. Nu puteam respira. Plămânii mei nu primeau aerul pe care încercam cu mare dificultate să-l trag în piept. Ca şi cum trupul meu refuza acest dar dumnezeiesc, fără de care nu poţi supravieţui.  
- Hai, nu te mai prosti ! mi-aduc foarte bine aminte că mi-a spus medicul anestezist, după care m-a lovit de câteva ori cu latul palmelor în zona celor doi plămâni.  
Ciudat ! Deşi încă nu puteam respira, mă simţeam extrem de fericit. Nu-mi era frică de moarte, o moarte groaznică, cea printr-o posibilă asfixiere din lipsă de aer. Era ca şi cum aş fi lăsat undeva în urmă instinctul meu de conservare, în călătoria pe care o făcusem departe de materie.  
Încetul cu încetul mi-am revenit totuşi. Respiram normal, ahtiat parcă după aerul cu miros de iod şi medicamente din încăpere.  
- Operaţia a reuşit, a spus doctorul Subin, ortopedul, în timp ce una dintre asistente îi ştergea cu tifon broboanele de sudoare de pe frunte. Duceţi pacientul la terapie intensivă !  
Atunci am realizat că umărul şi mâna mea stângă erau imobilizate în gips.  
- Să nu-ţi mişti mâna, m-a atenţionat cel care mă operase, să se întărească bine gipsul. Să puneţi un radiator lângă pat !  
- Am înţeles dom’ doctor şi vă mulţumesc, am spus eu zâmbind, după care am fost scos din sala de operaţie şi dus în salonul de terapie intensivă unde am stat doar o noapte, a doua zi dimineaţa fiind readus în patul meu din salonul de ortopedie.  
 
******************************  
 
Am mai stat o săptămână în spital, după care am fost externat.  
Dar nu pot să trec fără să vă povestesc ce mi-a spus doctorul Subin atunci când - părăsind salonul după ce mi-am luat rămas bun de la ceilalţi pacienţi, urându-le sănătate maximă - am intrat în cabinetul lui de la capătul culoarului de pe secţie.  
Eram doar noi doi, eu şi cu el, când - uşor încruntat - m-a întrebat:  
- Eşti sperios de felul tău ?  
- Nici vorbă, dom’ doctor, i-am răspuns eu amuzat, bănuind ce-avea să-mi spună.  
- Nu vreau să-ţi ascund faptul că în timpul operaţiei ai fost circa două minute în moarte clinică. Inima ta a încetat să mai bată. A trebuit să recurgem la metodele de resuscitare. M-ai speriat de moarte ! Ce-a fost în capul tău ?  
- Păi, în cazul acesta, dumneavoastră sunteţi cel sperios, i-am răspuns eu râzând în hohote. Nu eu !  
- Măi tinere, cu aşa ceva nu-i de joacă. Ai murit, înţelegi ?  
- Cât încă mai respir sunt mai viu ca niciodată, am spus, eu venisem să vă mulţumesc încă o dată pentru reuşita operaţiei.  
N-aveam de gând să-i relatez despre experienţa T.A.M. (Trăire în Apropierea Morţii) prin care trecusem. Mă întreb şi acum: dacă i-aş fi povestit, m-ar fi crezut oare ?  
Răspunsul la această întrebare nu-l voi afla vreodată.  
- Şi să vii săptămânal în policlinică la mine la control, ai auzit măi, trezitule din morţi ?  
- Am să vin dom’ doctor, sigur c-am să vin, am spus eu părăsind încăperea.  
 
******************************  
 
Mistuitoarele incendii  
Ale inimii podişuri -  
Pentru suflete remedii  
Coborâşuri şi suişuri.  
Focul roş’ ce nu-mi dă pace -  
Gheena chinului din mine  
Stă chezaş să nu m-atace  
Cea care mereu revine.  
E femeia de culoare  
Parte din infernul negru,  
Ea dorind în plin ardoare  
Trupul meu mizer - „integru”.  
Mi-aş dori s-o pot supune  
S-o strivesc de pragul porţii,  
Visul meu de dor minune  
E s-o scot din calea sorţii.  
Nesatisfăcută zace  
În patul ei cu negre perne,  
Aşteptând să mă atace  
Din labirinturi şi caverne.  
Este singura din lume  
Ce mizere lucruri drege -  
Are un vertij renume :  
„Suferinţele culege.”  
Mă va avea până la urmă  
Căci e o perseverentă  
Şi voi serba într-a ei turmă  
Moartea mea cea inerentă.  
……………………  
Mă trezesc ud de sudoare  
În patul meu murdar de vise  
Şi mă simt făr’ de valoare -  
Un actor de prin culise.  
Sătul în plin mi-s iar de toate  
Golul sufletului doare,  
Dar e o zi şi mâine poate …  
Unii se nasc şi-un altul moare.  
 
( Autor : subsemnatul )  
 
******************************  
 
Păşind pe culoarul secţiei de ortopedie, mă gândeam la tunelul acela prin care ar fi trebuit să trec. Ce-aş fi găsit oare la capătul acestuia ?  
Neîndoielnic, LUMEA DE DINCOLO, un univers pur spiritual, în care vom ajunge cu toţii atunci când ne va veni sorocul.  
 
******************************  
 
Experienţa aceea m-a marcat pentru toată viaţa. Dar mai este ceva ce am omis să vă spun :  
 
 
 
După această trăire în afara trupului, timp de câteva luni bune de zile, am constatat că - mai ales în liniştea nopţii - auzeam acel …  
 
 
 
 
( va urma )  
 
Referinţă Bibliografică:
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!