Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

SFÂRŞITUL LUMII ÎN ANUL 2016 (AGONIA ŞI DECESUL UNEI LUMI) (PARTEA A ŞASEA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Tăvălugul tranziției a adus mari “pagube colaterale”. Închiderile pe bandă rulantă a societăților comerciale, multe dintre ele fiind desființate fără o analiză precisă a implicațiilor în plan social, au transformat multe dintre orașele ţării în zone moarte din punct de vedere economic. Acolo, speranța găsirii unui loc de muncă este ca şi inexistentă.  
Valea Jiului va fi doar una dintre ele …  
 
 
 
Politicienii noştri de astăzi nu sunt capabili să gestioneze o ţară secătuită de hoţiile nesimţite, de marile tunuri date după lovitura de stat din anul 1989.  
Românii s-au săturat de minciuni şi promisiuni deşarte.  
Tinerii noştri „tineri şi frumoşi” au ieşit în stradă şi au cerut scoaterea politicului din conducerea ţării.  
Au cerut un guvern tehnocrat.  
Au reuşit să obţină unul … „iohanocrat”, iar cât de curând vor constata că fostul guvern Boc coordonat de toate-știutorul Băsescu a fost un guvern „boboc” faţă de cel al neamţului din fruntea ţării.  
Românii au sărăcit şi s-au înrăit unii faţă de alţii.  
Când aminteam în titlul materialului de un sfârşit al lumii în anul 2016 nu mă refeream la Apocalipsa biblică, ci la sfârşitul unor zone monoindustriale, unele dintre ele încă existente pe harta ţării.  
Un astfel de loc este Valea Jiului …  
Un astfel de oraş este Petrila …  
 
**************************************  
 
ISTORIA APARIŢIEI SALUTULUI MINERESC : „NOROC BUN, ORTACE !”  
 
Este salutul tradiţional general valabil al minerilor de pretutindeni, cu rădăcini adânci în mineritul de minereuri din munţii Apuseni, zona munţilor Erz şi Mansfield din Germania.  
Unde şi cum s-a născut expresia de „NOROC BUN" nu se cunoaşte cu exactitate, iar ceea ce se ştie sunt în parte doar presupuneri. Urme scrise sunt puţine şi nu fac referiri stricte la salutul minier. La început, expresia Noroc bun a fost folosit la botezarea unor filoane aurifere sau explorări miniere.  
Pe pământul românesc, mineritul se practică încă din vremea daco-romanilor, când centrul miner aurifer era în munţii Apuseni la Ampelum, regăsit mai târziu sub ruinele sale de la Zlatna şi renăscut odată cu venirea descălecătorilor unguri şi al coloniştilor saşi (hospitas), sub ocupaţia cărora Zlatna devine un oraş cu o populaţie numeroasă şi o puternică clasă de intelectuali, rămânând până la 1848 centru de trezorerie şi judecătoresc.  
 
La începutul anilor 1900, ministrul ungar Lukács László dispune măsuri pentru dezvoltarea şi modernizarea furnalului de la Zlatna şi construcţia drumului de legătură cu Alba Iulia, care se desfăşura pe valea Ompoly (Ampoi).  
În timpul desfăşurării lucrărilor ordonate, constructorii au dat de ruinele unei biserici a minerilor romani care, ca şi minerii de astăzi, purtau şi mai poartă un simţământ religios deosebit de viu, pentru că în munca şi lupta lor din adâncuri numai providenţa Dumnezeiască le poate da putere şi stăruinţă.  
Sunt cunoscute multe biserici şi altare ale făgăduinţei din Ampelum, dar prima şi cea mai importantă descoperire din perioada daco - romanilor este piatra de altar „FORTUNA SALUTARIS ",o zeitate specială a minerilor, a cărei salvare şi punere în valoare istorică se datorează ing. Kurovski Zsigmond, şeful conducerii regale maghiare a furnalului de la Zlatna, colegilor de muncă ing. Fischer Károly şi stagiarul Posch Lipot conducători la construcţia drumului amintit, fără interesul cărora preţioasa descoperire s-ar fi pierdut pentru totdeauna printre materialele de construcţii, lipsindu-ne de cel mal valoros document pentru istoria mineritului cioplit în roca de andezit adus dintr-o veche carieră de piatră din munţii Breaza, piatra de altar „FORTUNA SALUTARIS” cu cele şapte rânduri înscrise în blocul de piatră, a fost studiat şi evaluat de către istoricul Téglás Gábor, directorul muzeului din Deva, care a scos în evidenţă că textul înscris a fost închinat „norocului" aducător de fericire de către „Verendus", un decurion al municipiului roman Apolum, pentru mântuirea sa şi alor săi.  
Cioplitorul în piatră, adică un „lapidarium" care preluase comanda de la onorabilul Verendus (consilier al municipiului roman Apolum), fusese prea puţin desprins cu limba latină şi a soluţionat lucrarea cu câteva greşeli frapante de ortografie.  
Primele cuvinte înscrise în cele şapte rânduri, corectate pe loc de către Téglás Gábor, sunau în felul următor:  
 
Text iniţial - Text corectat  
 
DEEE FORTVUNE - DEAE FORTVNAE  
SALUTARIUM M - SALUTARI M(arcus)  
N.R. VERECN - N.R. VERECVN  
DVS D.M.APV.L DVS (ecis) - M (inicipium) APVL  
PRO SALVTE SUA - PRO SALVTE SUA  
EP SVORVEQVE - ET SVORVEQVE  
OMNIUM V.I.M.P. - OMNIUM V (atum) L (berie)  
 
Inscripţia de pe piatra de altar descoperită la Ampelum este dovada că rădăcina salutului mineresc „NOROC BUN", regăsită în poezii, cântece, ode şi rugăciuni adresate la „FORTUNA SALUTARIS", pentru binecuvântări miniere s-ar trage din mineritul de minereuri.  
Migraţiile furtunoase ale popoarelor au obligat retragerea romanilor, care au lăsat ca moştenire germanilor exploatările miniere din regiunea Rinului, din munţii Taurus şi Erz.  
Este probabil că aici să fi avut loc transformarea salutului roman „Fortuna Salutaris" în germana „GLÜCK AUF" (Noroc bun), salut care a fost preluat şi împământenit şi în mineritul românesc prin colonizarea minerilor aduşi tocmai din regiunile miniere ale Germaniei- Köln, Eiberenfel sau Mainz.  
În „De Re metalica" de Georgius Agricola din 1556 nu se regăseşte cuvântul de Gluck Auf, ceea ce face să credem că salutul minier în forma actuală a apărut mal târziu.  
Înainte de a afla perioada dată de provenienţa salutului „Glück Auf" (Noroc bun) să vedem ce reprezintă acest salut, să găsim definiţia concretă a acestuia. Cercetătorii şi istoricii minieri germani Kunis R şi Br. Karl Kutzsche, în revistele de specialitate: Unsere Heimat Heft nr.l2/1977 şi Die Neue Berg-bautechnic nr.11/1990,precum şi prof. Dr. Mircea Baron de la Universitatea Tehnică Petroşani oferă date importante în legătură cu acest subiect.  
După concluziile cercetătorilor de mai sus, aceste două cuvinte (noroc bun) exprimă: „dorinţa minerului ca după şut să urce din nou, din întunericul minei, fericit la lumina zilei".  
 
O altă variantă explică astfel salutul minerului:„NOROCULE!, deschide-mi calea spre sus!".  
Mai posibilă însă apare declaraţia după care: „NOROC BUN" este forma scurtă a unui salut care se adresa minerului şi care în întregime sună astfel: „Eu îţi doresc noroc, calea de sus ţi se deschide!", cu alte cuvinte „Eu îţi doresc mult noroc (realizări) şi în activitatea ta să dai de minereuri "bogate".  
Un dicţionar mineresc din 1882 defineşte salutul de „Noroc Bun”, ca un salut obişnuit de toată ziua a minerului :  
„Cuvântul magic antic al munţilor"  
„NOROC BUN" chemarea mea spre adâncul minei …  
„NOROC BUN", dorinţa mea în noaptea subterană …  
„NOROC BUN", salutul meu luminii soarelui …  
"NOROC BUN", consolarea mea când îmi cad ochii …  
 
În legătură cu provenienţa salutului mineresc „GLÜCK AUF” (Noroc Bun), din cele cunoscute acest cuvânt ar fi fost rostit pentru prima oară la 1615 de către preotul Christian Mann, originar din Marienburg, când, cu ocazia unor manifestări minereşti a ţinut o slujbă în care a abordat o anecdotă lutherană care se găseşte în aşa-zisa istorie a lui Luther din anul 1546.  
Conform acestei anecdote Luther ar fi fost vizitat de doi mineri. În cadrul convorbirii, unul dintre aceştia s-a plâns că s-a „ciocnit" în mina sa şi are o pagubă de 5.000 gulzi. Atunci Luther le-a spus: „Ei bine, voi minerii, dacă sunteţi săraci atunci să aveţi NOROC, pe care să-1 păstraţi, mergeţi singuri în minele voastre, mergeţi să vă rugaţi la biserică, fiţi conştienţi şi cumpătaţi, atunci sigur nu veţi ştii cât de bogaţi sunteţi, mergeţi deci acasă şi lucraţi cu credinţă …"  
Această anecdotă a fost preluat de preotul Mann şi completat cu următoarele cuvinte:  
„Voi, dragi mineri, mereu noroc, ca să ieşiţi mereu afară „NOROC BUN”, înfloriţi cel mai bine atunci când sunteţi săraci …"  
Din aceste anecdote se poate deduce cu certitudine că salutul „NOROC BUN" era cunoscut între mineri încă din aceste timpuri şi probabil încă mai din urmă.  
 
În anul 1670 strofa I a unei poezii de nuntă din Marienburg începea astfel:  
„NOROC BUN”, noroc-oaspeţilor de nuntă.  
Ascultaţi de cântare  
Aşa am să aduc  
la această sărbătoare ....".  
 
„NOROC BUN", ca salut rezultă dintr-un eveniment din oraşul Iohanngeorgenstadt, localitate în care exista o mină de explorare cu această denumire, obţinut în anul 1672, când, cu ocazia vizitei, Alteţa Sa Principele Elector IOHAN; GEORG al II-lea s-a adresat minerilor exploratori cu „ NOROC BUN ".  
În acelaşi an apare „NOROC BUN" şi într-un act de avizare pentru negustorii de părţi băneşti pentru conferirea denumirii "Mina de explorare coloniştii " din bazinul Freiberg. Actul de avizare începe cu „NOROC BUN", noroc bun domnii negustori de părţi băneşti" şi se încheie cu cuvintele …, aşa se va obţine în final o extracţie bună faţă de contribuţiile date de noi între timp, „NOROC BUN".  
 
Cu „NOROC BUN”, încep şi se încheie odele dedicate muncii eroice ale minerilor , iată câteva exemple:  
Imnul minerilor români începe şi se încheie astfel:  
În fund de munţi noi des intrăm,  
Cu „NOROC BUN” ne salutăm  
Şi când ieşim din sânul lor,  
Noi tot „NOROC” strigăm în cor… (strofa I din imnul minerilor autor anonim).  
 
Minerii unguri îşi încep imnul astfel:  
SZERENCSE FEL, SZERENCSE LENT!  
ILYEN A BÁNYÁSZ ÉLETE. (noroc sus, noroc jos, aşa e viaţa de miner) Text: Tocsny Ernö.  
 
În anul 1674 salutul Noroc Bun a fost întâlnit în programul festivalului Gregorius din Freiberg în patru variante al textului.  
Dintr-unul din acestea rezultă clar că se referă la un salut al minerilor deoarece verbal suna astfel: „eu însă (doresc) să-ţi strig „NOROC BUN”.  
Acest salut a fost preluat şi la ediţia din anul 1676 al aceluiaşi festival.  
La 1678 salutul „NOROC BUN” a apărut cu ocazia unei procesiuni minereşti pe muntele Schneeberg.  
Titlul unei disertaţii susţinut în anul 1680 de către Cristian Maltzer din muntele Erz , cu privire la viaţa şi activitatea minerilor suna astfel:  
„NOROC BUN” DE HERMUNDURORUM METTALURGIA ARGENTARIA.  
De la mineritul minei de argint ...  
 
În anul 1680 „NOROC BUN” apare şi ca denumire de mină în Erz, iar în 1680 expresia de „NOROC BUN” îşi găseşte folosire ca salut mineresc în Turingia.  
În anul 1769, în bazinul minier Poberschau o galerie de mină şi uzina de cupru ce se afla în clădirea Kalsseite’83 au fost botezate „GLÜCK AUF” (noroc bun) şi „JUNGER MORGENSTERN” (Luceafărul tânăr), iar în 1781 un filon bogat în minereuri a primit numele după acest salut: filonul „Zorile Norocului Bun”.  
Ca perioadă probabilă pentru introducerea expresiei de „NOROC BUN” ca salut miner din Freiberg se consideră anii 1669 – 1674, de unde acest salut s-a răspândit repede şi asupra altor ţări, între care şi România.  
Din mărturisirile inscripţionate, fie ele şi din piatră, tradiţia salutului miner, arăta Téglás Gábor, se pierde în negura vremii şi a avut loc prin transformarea lui „Fortuna Salutaris” în sinonimul „GLÜCK AUF” (noroc bun), folosit pentru prima dată de către minerii germani, preluat şi generalizat de către toţi minerii în decursul secolelor al XVII – XVIII-lea, devenind astfel salutul general al minerilor de pretutindeni.  
Cu timpul, alte meserii şi ocupaţii, a căror soartă era în mâinile norocului, se închinau şi prin ruga lor, cereau protecţia şi binecuvântarea lui Fortuna Salutaris. Astfel Soldaţii lui Clodius Severus, unul din comandanţii cohortei equitata, care purtau mari bătălii cu marcomanii şi cvazii în Panonia Inferioară, în locul de campare de la Komlod, prin rugile lor adresate lui Fortuna Salutaris cereau protecţie şi noroc.  
Sunt amintiţi şi producătorii de cărămizi, ramură înrudită cu mineritul, care cereau protecţie prin ruga lor adresată „Fortuna Salutaris”.  
 
În prima jumătate a secolului al XVII-lea salutul "Noroc Bun" a fost preluat şi de alte meserii a căror soartă depindea de noroc, metalurgiştii, petroliştii, fierarii au preluat şi folosit salutul „Noroc Bun” devenit cu timpul un salut general, aducător de noroc, devenit valabil chiar şi ca salut vânătoresc.  
În încheierea comunicării sale cu titlul: „A bányászköszöntés története” (Istoricul salutului minier), publicat în revista Bányászati és Kohászati Lap din 1902, istoricul Téglás Gábor sublinia:  
„Interesanta inscripţie săpată în piatra de altar descoperită la Zlatna, cu inscripţia prezentată, reprezintă o descoperire norocoasă pentru istoria primară a mineritului românesc, istorie care merită continuată şi mereu îmbogăţită”, îndemnând generaţiile următoare: „ să nu lase nimic să se nimicească din dezinteres, în detrimentul desăvârşit al istoriei miniere, care are şi aşa multe goluri ce cu greu mai pot fi completate”.  
 
**************************************  
 
Acum, când Mina Petrila „a murit”, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să urez din toată inima oraşului Petrila :  
 
NOROC BUN !  
 
Pentru că, scump oraş mineresc, vei avea mare-mare nevoie de aşa ceva …  
Şi - cât de curând - va urma întreaga Vale a Jiului, Valea Plângerii din următorii ani …  
 
(surse : Wikipedia şi www.greenstone bjc.ro. Constantin Jujan, Tiberiu Svoboda - MINA PETRILA 150 DE ANI DE ACTIVITATE ÎN MINERITUL INDUSTRIAL)  
 
 
 
 
 
 
 
( va urma )  
 
Referinţă Bibliografică:
SFÂRŞITUL LUMII ÎN ANUL 2016 (AGONIA ŞI DECESUL UNEI LUMI) (PARTEA A ŞASEA) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1809, Anul V, 14 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!