Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

ROMÂNIA ÎN PRAGUL UNUI RĂZBOI CIVIL ÎN ANUL 2016 ? ( AGONIA ŞI DECESUL UNUI ORAŞ ) ( PARTEA A CINCEA )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Valea Jiului se încadrează în sud-vestul Transilvaniei, hotar între două ţări: „Ţara Haţegului” la nord şi „Ţara Românească” la sud, reprezentând una dintre frumoasele şi bogatele zone montane ale României - o a doua „Vale a Prahovei” - cunoscută sub denumirea de „DEPRESIUNEA PETROŞANI”, descrisă cu mult patos de Alexandru Vlahuţă.  
 
Huila este un tip de cărbune tare ce conține o substanță asemănătoare cu smoala, numită bitum. Este un cărbune cu un potențial energetic mai înalt decât lignitul, dar mai scăzut decât antracitul. Huila s-a format prin compresie diagenetică și submetamorfică a materialului din turbării.  
Din huilă se prepara cocsul, folosit în cuptoare la topirea metalelor. Mai este folosită la fabricarea medicamentelor și a vopselelor.  
 
 
 
 
De când organizaţiile neguvernamentale (celebrele ONG - uri), sponsorizate de persoane extrem de bogate din străinătate (vezi György Schwartz Soros) sau de anumite loje masonice iudaice, scopul acestora fiind în primul rând dezmembrarea României, ruperea Transilvaniei de ţara-mumă şi distrugerea întregii industrii grele (lucru care s-a şi întâmplat), au ajuns să „conducă” România din umbră şi extrem de subtil (pentru că doar un orb sau un debil mintal român nu poate sesiza toate astea, fireşte, dacă este în temă cu ceea ce se petrece în ţară), este foarte probabil ca foarte curând România să dispară de pe harta Uniunii Europene, implicit de pe harta lumii.  
Şi nu la figurat, ci pur şi simplu la propriu.  
Comisioanele pentru cei care intră în acest joc sunt uriaşe, de ordinul miliardelor de dolari sau euro !  
Va duce acest lucru la declanşarea unui război civil în România (sau ce va mai rămâne din ea) după ruperea Transilvaniei, prima provincie care se doreşte a fi înstrăinată de ţara-mumă?  
Creşterea numărului de şomeri, distrugerea industriei României, exportarea miliardelor de tone de fier din ţară (culmea ! - alţii au nevoie de acest metal, noi nu …), corupţia şi hoţia care au dus la ultra-sărăcirea populaţiei amărăştene, poate fi un motiv care să declanşeze un posibil război civil.  
Eu cred că da. Mai mult ca sigur.  
Cât timp ar putea lua, cu câţiva patrioţi adevăraţi pentru început, organizarea câtorva miliţii de tip … Ernesto Che Guevara ?  
O sud-americanizare a României.  
Dar să revin acum la distrugerea, în lipsa unei strategii energetice româneşti coerente, a mineritului în România, manevră coordonată tot din exterior, de aceiaşi indivizi ultra-bogaţi şi fără scrupule.  
Lozinca acestora este:  
„Nu industriei, nu energiei româneşti; moarte românilor care nu ni se supun !”  
Iar teama mea cea mare este că toate partidele din ţară, fie ele de stânga, fie de centru, fie de dreapta, sunt sponsorizate de aceleaşi persoane, instituţii, pentru acelaşi scop: uciderea a tot ce este neaoş, a tot ce este românesc.  
Dumnezeu să-i aibă în pază pe români !  
 
***********************  
 
Precum mişcările tectonice ale pământului au făcut ca milenarele păduri să se schimbe în cărbune, pregătind din vreme materialul necesar erei noastre industriale, care a declanşat frământări sociale, au pregătit prin zguduiri dramatice masa de oameni menită să facă istoria timpurilor viitoare. Pentru că în aceste locuri predestinate şi pline de măreţie s-au petrecut două fapte capitale: cu milioane de ani în urmă s-au frământat munţii şi s-au ivit cărbunii, iar în ultimul secol s-au frământat oamenii şi a apărut o nouă clasă socială, cea a muncitorilor minieri.  
Scoaterea cărbunilor din adâncul pământului necesită multe braţe de muncă, care nu se puteau asigura din Valea Jiului. Nevoia de muncitori deschide „Târgul de oameni”, care declanşează un puternic val al migraţiei către ţara cărbunelui.  
După deschiderea primei mine la Petrila, lucrările de construire a liniei ferate Simeria – Petroşani, a drumurilor de legătură, s-a declanşat marea roire spre locurile de muncă. Vin muncitori mineri din Germania, Austria, Ungaria, Cehia, Polonia, dar şi din Transilvania. Un mare număr de mineri calificaţi vin de la Săcărâmb, Roşia Montană, Bălan, Baia Sprie, Lăpuş, Băiţa, Abrud, din Banat şi din alte zone ale Transilvaniei.  
La Petrila vin să lucreze la mină oameni de origine etnică diferită, religii diverse, oameni cu mentalităţi opuse localnicilor.  
Venirea lor, lupta pentru viaţă şi cărbune a schimbat radical ritmurile vieţii cotidiene. Modificările survenite în structura demografică sunt spectaculoase, recensământul din anul 1857 arăta că înainte de deschiderea minei şi declanşarea celui de-al doilea val al colonizărilor, la Petrila, în cele 491 de case de locuit îşi duceau traiul 2309 locuitori, dintre care 2294 erau ortodocşi, 4 greco-catolici, 9 romano-catolici şi 2 reformaţi.  
După acest an, urmare a colonizării masive ce a avut loc pentru asigurarea cu forţă de muncă a minei „DEAK FERENCZ”, numărul funcţionarilor şi cel al muncitorilor a cunoscut o creştere continuă.  
Noii veniţi se acomodează repede noilor condiţii de muncă şi de viaţă, stabilindu-se aici, în micile case de colonie, puse la dispoziţia lor în imediata apropiere a noii mine, de către conducerea acesteia.  
Noii locuitori ai Petrilei aduc schimbări majore în structura populaţiei. Situaţiile statistice ale recensămintelor populaţiei care au avut loc între anii 1733 şi 1941 arată clar evoluţia creşterii numărului de locuitori, legată strâns de necesităţile creşterii şi nevoilor minei.  
 
Documentele vremii s-au dovedit zgârcite cu această zonă pitorească pierdută între munţii falnici, acoperiţi de desişul pădurilor, care încă din antichitate au oferit omului condiţii de vieţuire şi de locuire, fapt dovedit în mare măsură de descoperirile arheologice, dar şi de obiceiurile, tradiţiile populare, casa de locuit, uneltele gospodăreşti, îmbrăcămintea ş.a. care şi-au păstrat caracterul lor tradiţional până în zilele noastre, fapt ce dovedeşte continuitatea şi caracterul dacic din vremuri îndepărtate a populaţiei petrilene.  
Descoperirea zăcămintelor de cărbune, începerea exploatării acestora, dezvoltarea rapidă a construcţiilor economice, sociale, culturale, a căilor de comunicaţie, după anul 1850 au dat la iveală un impresionant tezaur arheologic, care acoperă perioada începând cu paleoliticul, continuând apoi până în secolul al XIV-lea d.Chr.  
Materialele arheologice descoperite la Vulcan, Petroşani, Băniţa, Boli, dar nu în ultimul rând la Jieţ, Popi, Malea, Lonea şi Petrila, materializate prin monede aparţinând diferitelor perioade, unelte rudimentare din piatră şi fier, arme, vase de ceramică, fibule din bronz şi din argint, obiecte de podoabă, un mormânt rudimentar cu două schelete umane, o lespede de mormânt roman, unelte de spălat aurul, morişti de mărunţit grâul, statuete de bronz aurit atribuite lui Ares sau Alexandru Macedon.  
După Teglaş Gabor, director al Muzeului din Deva, meritul primelor descoperiri arheologice îi revine în mare măsură inginerului Ioan Bordan, lucrător la construcţia căii ferate Simeria – Petroşani, care, în perioada anilor 1868 – 1888 a scos la iveală şi clasificat o mulţime de obiecte care acoperă perioada care începe cu paleoliticul şi continuă până în secolul al XIV-lea d.Chr.  
Inventarul descoperirilor arheologice din depresiunea Petroşani a fost făcut cunoscut de către Sebastian Stanca în Monografia istorică şi geografică a Petroşanilor; în lucrarea publicată de I. Poporogu şi C. Negruţ : Descoperiri monetare în Valea Jiului, dar şi în lucrarea Monede şi bancnote româneşti semnată de academician Gh. Buzdugan, care arată: „…cele mai însemnate descoperiri sunt întâlnite în Valea Jiului şi într-o măsură mai mică pe Valea Oltului…”.  
 
În continuare, doresc să mă opresc asupra descoperirilor monetare făcute pe teritoriul Petrilei, care, în lipsa altor documente, oferă posibilitatea de a reconstitui începuturile de viaţă omenească în acest colţişor de ţară, ascuns în desişul pădurilor seculare.  
Peştera Bolii din apropiere, aparţinând în acea perioadă localităţii Petrila, constituia un excelent adăpost pentru oamenii epocii de piatră. Elementele de aşezare omenească în această peşteră sunt identice cu cele aflate în alte peşteri cu urme de trăire din epoca primitivă.  
Descoperirile făcute de către inginerul I. Bordan în acest loc, au scos la iveală nouă bucăţi de mărgele din lut ars, cinci roşii, două galbene şi două alburii, precum şi câteva vase rudimentare ce provin din lutul de Baru, dovedesc urme de trăire omenească în această peşteră.  
Tot la Boli, cu ocazia construirii liniei ferate Simeria – Petroşani s-a găsit o secure de piatră aparţinând neoliticului, iar în anul 1868, la tunelul aflat în construcţie au fost descoperite mai multe unelte de fier, iar pe coastele dealului Bolii au fost scoase la iveală resturi de vase ceramice greceşti şi morişti de mărunţit grâul.  
În anul 1854, cu ocazia unei excursii la cetatea Bolii, un grup de profesori din Deva au descoperit un mormânt rudimentar zidit din piatră de calcar. În mormânt s-ar fi aflat două schelete umane.  
În anul 1886, în urma unor săpături făcute la peştera Bolii, profesorul Nagy Miklos, medicul Bottenstein şi directorul de mine Tallacsek au descoperit mai multe obiecte de os, coarne de cerb, oase pietrificate de mistreţ şi un vas de lut ars.  
În anul 1955, la cariera de calcar de la Boli a fost descoperit un tezaur monetar format din 14 bucăţi de monede de argint: tetradrahme, tasiene şi de imitaţie.  
Din antichitate, înainte de Christos, în cătunul Jieţ au fost descoperite mai multe unelte folosite pentru spălatul aurului, predate Muzeului Civilizaţiei Daco-Romane de către directorul de mină Tallacsek.  
Din epoca stăpânirii daco-romane în Dacia, în cătunul Jieţ s-a găsit o lespede de mormânt roman, folosit ca stâlp de poartă de către un ţăran localnic, care, văzând că stâlpul atrage atenţia domnilor, temându-se de vreo năpastă, l-a distrus.  
În hotarul spre Petrila au fost găsite o unealtă de piatră şi mai multe monede, din care: 4 As graves, 2 Assemis, 34 de monede de argint şi 27 de monede de aramă din vremea Republicii Augustus – 2, Tiberiu – 1, Nero – 6, Titus – 1, Domiţian – 4, Traian – 4, Guardian –17, Filip – 19, Claudius – 1 şi o monedă cu podul lui Traian peste Dunăre.  
Pe teritoriul cătunului Popi de la Jieţ, lângă casa ţăranului Grunţă, pe locul numit „La Grohote”, în mai 1962 a fost scos la lumină un depozit de 74 de monede de argint, repartizate cronologic în a doua jumătate a secolului al II-lea d. Chr. şi până la sfârşitul secolului al II-lea d. Chr. Cea mai veche piesă este un dinar emis între anii 63 – 68, sub dominaţia împăratului Nero, iar cea mai recentă, tot un dinar aparţinând lui Septimiu. Opt dintre aceste monede sunt cuprinse în marile cataloage numismatice din România.  
 
(surse : Wikipedia şi www.greenstone bjc.ro. Constantin Jujan, Tiberiu Svoboda - MINA PETRILA 150 DE ANI DE ACTIVITATE ÎN MINERITUL INDUSTRIAL)  
 
*********************  
 
POLITICIENI DIN ROMÂNIA, NU UITAŢI UN LUCRU EXTREM DE IMPORTANT:  
„ MINERII, CHIAR ŞI ŞOMERI ÎN ŢARA LOR, RĂMÂN TOT MINERI ! „  
 
 
 
 
( va urma )  
 
Referinţă Bibliografică:
ROMÂNIA ÎN PRAGUL UNUI RĂZBOI CIVIL ÎN ANUL 2016 ? ( AGONIA ŞI DECESUL UNUI ORAŞ ) ( PARTEA A CINCEA ) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1801, Anul V, 06 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!