Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

AGONIA ŞI VIITORUL DECES A UNUI ORAŞ DIN ROMÂNIA - PETRILA ( PARTEA A TREIA )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Minerul (ortacul, băieșul) este angajatul care lucrează în ramura mineritului și contribuie la extragerea minereurilor. După activitatea pe care o desfășoară și după gradul de calificare poate fi:  
  • inginer minier, mecanic și electric;
  • maistru minier;
  • artificier; acesta manipulează explozivi uzuali (dinamita, astralita);
  • o echipă de lucrători minieri este compusă din:
    • minerul (șeful de echipă);
    • ajutorul minier;
    • vagonetarul.
  • la întreținerea lucrărilor miniere sunt:
    • electricianul de mină;
    • mecanicul de la mașina de extracție;
    • mecanicul de mină;
    • mecanicul de locomotivă;
    • muncitorii de la transport;
    • vidanjorii.
 
 
 
 
 
MINA PETRILA ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL (1938-1944)  
 
 
 
Participarea României la cel de al II-lea război mondial a secătuit economia naţională, cu urmări grave şi asupra mineritului din Valea Jiului.  
În perioada anilor 1938 -1940 muncitorii mineri din Valea Jiului, alături de întregul popor român, au fost obligaţi să ducă pe umerii lor cea mai grea povară a ţării. Sporirea excesivă a impozitelor, reducerea simţitoare a salariilor, scumpirea alimentelor, inclusiv a celor distribuite prin consumurile muncitoreşti, raţiile de alimente distribuite la preţuri preferenţiale au fost reduse până la limita existentei. Manufacturile nu mai asigurau muncitorilor şi familiilor acestora îmbrăcăminte şi încălţăminte, doar minerii şi ceilalţi muncitori care lucrau în subteran mai primeau contra cost câte o pereche de bocanci cu talpă de lemn pe an. La toate acestea se mai adaugă condiţiile istovitoare de- muncă din subteranul minei, lipsa măsurilor de protecţie a muncii, a asistenţei medicale şi alte greutăţi care au stârnit nemulţumirile muncitorilor. Urmarea scăderii şi înrăutăţirii nivelului de trai, a muncii extenuante la care erau supuşi minerii, mulţi dintre aceştia părăsesc mina şi se întorc la locurile lor de obârşie.  
Apoi, urmare DICTATULUI DE LA VIENA din 30 august 1940, un mare număr de muncitori mineri, profesionişti şi ziuaşi, părăsesc mina Petrila, pentru a se aşeza pe teritoriul Ardealului de nord cedat Ungariei, alţii se stabilesc şi se angajează la minele din Ungaria: Tatabánya, Dorog, Oroszlány s.a., lăsând un gol imens în efectivele minei care din această cauză nu mai erau în măsură să-şi onoreze comenzile de cărbune atât de necesar frontului şi industriei de război.  
 
În această situaţie, Ministerul Coordonării Economiei Naţionale solicită mareşalului Antonescu, şeful statului, să aprobe ca „Societatea Mica Brad” să rechiziţioneze pentru minele S.A.R. Petroşani 100 de mineri. La începutul lunii februarie 1940 „.Mica Brad” se conformează şi trimite în Valea Jiului 200 de muncitori minieri pentru o perioadă de două luni. Dintre aceştia 100 de mineri au fost repartizaţi să lucreze la mina Petrila. Ulterior, perioada de rechiziţie s-a prelungit la patru luni, apoi la şase luni. Condiţiile deosebit de grele de muncă şi trai, depărtarea de familie a făcut ca mulţi dintre aceşti muncitori să plece, să dezerteze de la mină, cu toate consecinţele.  
Mai târziu, pentru completarea efectivelor de muncitori sunt aduşi în Valea Jiului peste 600 de refugiaţi din Basarabia şi Bucovina.  
Neonorarea comenzilor de cărbune atât de necesară maşinii de război hitleriste nelinişteşte autorităţile locale şi ale statului.Ca urmare în cursul lunii februarie l940, mina Petrila ca şi celelalte mine din componenta S.A.R. - Petroşani şi Societăţii Lonea sunt vizitate de o comisie economică germană condusă de către Findler Haupt, dr. Rillinger, însoţiţi de maior Ionescu C. Constantin din partea Direcţiei de Război al Ministerului Apărării Naţionale şi de expertul Schill din Braşov.  
Ca o primă măsură pentru completarea efectivelor de muncitori a fost înfiinţarea în Valea Jiului a lagărelor de prizonieri de război, populate cu prizonieri ruşi aduşi din Germania. La Petrila sublagărul prizonierilor ruşi a fost organizat pe terenul de sport.  
Pentru fiecare prizonier de război, mina plătea o subzistenţă în valoare de 65 lei/zi, faţă de 60 lei/zi cât era alocat pentru întreţinerea unui soldat. Totuşi în lagăr au fost create nemulţumiri, prizonierii refuzând intrarea în şut.  
Planul de mobilizare a economiei naţionale întocmit de către biroul MONT al S.A.R. Petroşani prevedea o producţie anuală de2.425 tone cărbune pentru care era necesar să se asigure un efectiv de 8.388 persoane, din care:  
- 567 funcţionari;  
- 6467 muncitori permanenţi,  
- 1136 muncitori nepermanenţi şi  
- 208 femei,  
iar pentru asigurarea pazei şi ordinii în exploatările miniere au fost prevăzute 4 posturi de ofiţeri, 3 subofiţeri şi 3021 oameni de trupă.  
Producţia de cărbune era situat sub nivelul solicitat şi era în continuă scădere. Actele de nesupunere, indisciplina se înteţeau pe zi ce trecea. Instalaţiile miniere nu erau în siguranţă, fapt care îngrijora conducerea exploatărilor miniere dar şi al S.A.R. - Petroşani, şi Societăţii Lonea care, văzându-se neputincioase, solicită sprijinul statului.  
Ca urmare, în Valea Jiului, a fost detaşat Batalionul 7 vânători de munte cu un efectiv de 200 militari încadraţi în două companii şi două companii mobile de jandarmi, fiecare cu un efectiv de câte 150 de militari, cu misiunea de a asigura ordinea, liniştea, disciplina muncii, siguranţa şi funcţionarea normală a minelor, creşterea producţiei de cărbune, preîntâmpinarea şi împiedecarea propagandei subversive, tulburărilor şi a eventualelor mişcări muncitoreşti.  
La 17 februarie 1941 a fost semnat înaltul Decret nr.335, care legiferează introducerea „STĂRII DE NECESITATE” în toate exploatările miniere aparţinătoare S.A.R. - Petroşani şi Societăţii Lonea (mina a statului român), prin care întregul personal de conducere şi de execuţie au fost mobilizate la locul de muncă şi silite să lucreze după normele disciplinei militare.  
În baza acestui Decret, pentru supravegherea întreprinderilor miniere din Valea Jiului a fost înfiinţat „COMANDAMENTUL MILITAR AL REGIUNII MINIERE PETROSANI”, organizat pe două sectoare, astfel:  
Sectorul I - avea în subordine şi supraveghere minele: Petrila, Lonea, Preparaţia Petrila şi Atelierele Centrale Petroşani (ACP) - Comandantul secţiei a fost numit lt. col Lotoroşan Nicolae, care avea la dispoziţie compania mobilă de jandarmi nr.3 Petroşani, comandată de mr. Herlea Ieronim şi compania nr. 2 jandarmi Timisoara.  
Sectorul II - avea în subordine minele Lupeni, Aninoasa, Uzina Electrică Vulcan şi Fabrica Antigaz Vulcan.  
În Valea Jiului măsurile represive împotriva muncitorilor se înteţesc, frica autorităţilor faţă de acţiunile subversive, tulburărilor, grevelor, rebeliunii şi sabotajelor sunt justificate. Autorităţile au luat măsuri deosebite, impuse de starea de necesitate, au fost introduse pedepsele corporale, la mina Petrila au fost construite 10 cabine de carcere în imediata apropiere al atelierului mecanic, în care muncitorii îşi ispăşeau pedepsele după ce ieşeau din şut. În coloniile muncitoreşti scenele în care câte un muncitor necăjit, cu hainele cârpăcite şi aproape desculţ, încadrat între baionetele jandarmilor era escortat spre locul de judecată sau ispăşire a pedepsei. Condiţiile deosebit de grele, programul prelungit de muncă uneori de 10 - 12 ore, munca obligatorie în zilele legale de odihnă, lipsa alimentelor de strictă necesitate, a medicamentelor, a hainelor şi încălţămintei i-au nemulţumit pe muncitorii de la mina Petrila care nu au mai putut suporta regimul la care erau supuşi de conducerea minei şi organele militare.  
Astfel la 15 aprilie 1941 au refuzat să mai intre în subteranul minei, declarând grevă. La scurt timp li se alătură toţi ortacii de la minele care aparţin de S.A.R. - Petroşani şi Societatea Lonea. Greva devine generală, şi culminează în ziua de 30 aprilie 194l, când minerii petrileni s-au blocat în subteran - de unde nu auputut fi scoşi decât după măsura criminală, aceea de oprire a sistemului de aeraj general al minei.  
Pentru propagandă şi instigare la nesupunere şi organizarea grevei au fost arestaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare principalele persoane considerate a fi vinovate de declanşarea grevei. Ministerul de Interne, prin Ordinul nr.2215/1941 informează că în şedinţa din 9 mai 1941 Tribunalul Militar al Corpului 7 armată Sibiu, prin sentinţa nr. 1785, a condamnat din grupul de 37 de agitatori de la mina Petrila - pe următorii:  
- la câte 5 ani de închisoare corecţională pe Costea Ioan şi Stoker Francisc;  
- la câte 4 ani de închisoare corecţională pe: Danciu Petru a lui Gheorghe, Sutarea Nicolae a lui Andrei şi Rednic Vasile;  
- la câte 3 luni de închisoare corecţională au fost condamnaţi: Fenes Varvara a lui Francisc şi Lador Maria.  
În şedinţa din 14 mai 1941 au fost condamnaţi următorii:  
- la 5 ani muncă silnică Görik Carol;  
- la 3 ani muncă silnică următorii: Muresan Gheorghe a lui Lazăr, Nemeş Petru, Stânga Ioan, Desa Simion, Berindei Aron, Schirachi Ştefan, Gaia Stefan şi Rakoczi Adalbert.  
După greva generală starea de spirit al muncitorilor nu s-a îmbunătăţit, nemulţumirile continuă să se manifeste, adevărat în mai mică măsura. În aceste condiţii, autorităţile militare continuă cercetările pentru a descoperii conducătorii şi instigatorii la grevă. La 30 aprilie mai sunt arestaţi şi trimişi în instanţa militară a Corpului 7 Armata Sibiu alţi 33 presupuşi capi instigatori la grevă, la 2 mai sunt trimişi sub escortă la Sibiu alţi 24 de presupuşi instigatori, iar la 4 mai încă 14, în total 71 de instigatori, între care şi preotul Moşic din Petroşani. Mai erau la acea dată în curs de cercetare încă 7 aşa zişi suspecţi, între care şi inginerii Giurumescu C. Suciu E. şi Stefănescu I.  
Autorităţile militare stabilesc noi măsuri severe care trebuiau duse de urgenţă la îndeplinire pentru restabilirea ordinei şi disciplinei, participarea la lucru al întregului efectiv, în vederea realizării producţiei şi intrarea la normal a întreprinderii.  
Pentru a sensibiliza muncitorii, Ordinul Ministrului de Interne a fost citit câteva zile în sir la apelul făcut la intrarea în şut. Comandamentul Corpului 7 armată Sibiu, prin ordinul nr. 30658, pune la dispoziţia Comandamentului Militar al Regiunii Miniere Petroşani pentru menţinerea ordinei şi disciplinei şi paza obiectivelor miniere noi forţe, subunităţi din componenţa Regimentului 64 infanterie Orăştie şi Regimentul 18 infanterie Tudor Vladimirescu Gorj, Târgu Jiu.  
În acelaşi scop, pentru buna funcţionare a măsurilor stabilite pe linia asigurării pazei interne în regiunea Hunedoara şi Regiunea Minieră Petroşani, Comandantul Armatei Române ordonă la 14 august constituirea „DETAŞAMENTULUI DE JANDARMI PETROŞANI" la comanda căruia a fost numit colonelul Ionescu Sergiu.  
 
La data de 26 octombrie 1943 S.A.R - Petroşani primeşte Ordinul nr.161755 în care se preciza că în conformitate cu Instrucţiunile nr.62200/1943 ale Marelui Stat Major, toate întreprinderile militarizate care au gărzi militare urmează să-şiorganizeze din personalul mobilizat la locul de muncă gărzi proprii, care să asigure paza internă,1ucru neagreat însă de către Comandamentul militar al Regiunii Miniere Petroşani, care dorea menţinerea gărzilor militare şi înlocuirea acestora eventual în mod treptat cu pază internă.  
În baza ordinului nr.55953 din 2 iulie 1944 emis de Marele Stat Major, Cercul Teritorial Braşov mobilizează pentru concentrare în ziua de 6 august 1944, 180 de muncitori maghiari care sub comanda a doi ofiţeri şi cinci subofiţeri sunt aduşi pentru lucru în cadrul S.A.R. - Petroşani - Mina Petrila, unde comandant militar la acea dată. era lt. Voiculescu Alexandru.  
Prin Ordinul nr.10614491 din 25 noiembrie 1944, Marele Stat Major al Armatei anulează toate ordinele de mobilizare la locul de muncă a muncitorilor din cadrul S.A.R. - Petroşani şi Societatea Lonea.  
În perioada 15 februarie - 15 martie 1945, Comandamentul Militar al Regiunii Miniere Petroşani, a concediat din diferite motive, conform delegării date de Comandamentului 7 Teritorial cu ordinul 174411/1944 - 547 muncitori dintre care 387 cetăţeni de etnie germană, ridicaţi de comisia militară sovietică sosită la Petroşani pentru a fi deportaţi în Rusia.  
De la mina Petrila au fost ridicaţi 86 de muncitori printre care se afla inginerul sef electromecanic al minei Alfred Kasper, iar de la Preparaţia Petrila au fost ridicaţi pentru a fi deportaţi alţi 34 de muncitori.  
În ziua de 20 martie 1945 Prefectul judeţului Hunedoara, dr. Augustin Almăşan şi şeful biroului repatriaţilor pretor Aurel Petrasca, dispun ca până la 27 martie 1945 toţii cetăţenii ruşi aflaţi în Valea Jiului trebuie repatriaţi.  
La 26 aprilie 1945, colonel Popescu Octavian, Comandantul militar al Societăţii Petroşani şi Lonea, prin adresa nr.100 raportează Marelui Stat Major că nevoile de sporire intensă a producţiei de cărbune continuă să fie imperioasă, iar cifra medie de circa 6.000 tone/zi reprezintă doar 60 - 70% din necesar.  
 
După încheierea celui de al doilea război mondial, armata română a trecut la cadrul organizatoric de pace. Odată cu aceasta Comandamentul Regiunii Militare Petroşani a fost desfiinţat.  
 
(surse : Wikipedia şi www.greenstone bjc.ro. Constantin Jujan, Tiberiu Svoboda - MINA PETRILA 150 DE ANI DE ACTIVITATE ÎN MINERITUL INDUSTRIAL)  
 
 
 
 
( va urma )  
 
Referinţă Bibliografică:
AGONIA ŞI VIITORUL DECES A UNUI ORAŞ DIN ROMÂNIA - PETRILA ( PARTEA A TREIA ) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!