Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Documentar > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

30 OCTOMBRIE 2015 - DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA ÎNTÂI)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cea mai veche mină din Valea Jiului şi totodată cea mai adâncă din Europa (pentru că exploatarea se afla la aproape un kilometru înspre inima pământului), după 156 de ani de activitate de neîntreruptă, este din data de vineri 30 octombrie 2015…, istorie. La orele 10 A.M. ortacii au scos, într-un mod simbolic - fireşte, pentru ultima dată la suprafață un vagonet cu cărbune, din care şi-au luat fiecare câte o amintire, un bulgăraş din „aurul negru” petrilean.  
 
 
Foarte puţini dintre dumneavoastră cunosc adevărata istorie a exploatării huilei energetice din perimetrul actualului oraş Petrila.  
În prima jumătate din secolul al XIX-lea, pe locul unde se află acum localitatea petrileană, se întindeau păduri şi păşuni unde băştinaşii locului, momârlanii, păşteau cai, oi şi vaci.  
Cine sunt aceşti momârlani ? Ei sunt urmaşii dacilor liberi care s-au retras în zonele montane împădurite, pentru a se putea apăra mai bine de invazia romană. Aici, aşa zisa „civilizare latină” de pe vremea împăratului Traian nu a putut ajunge, astfel păstrându-se sângele pur dac, neîncrucişat cu cel roman, precum şi obiceiurile, tradiţiile originale dacice.  
Dar istoria locului binecuvântat cu „aurul negru” este mult mai veche.  
„ La 6 mai 1773, Împăratul Iosif al II-lea, co-regele Austriei, pleacă din Viena - peste Buda şi Szeged - însoţit de suita împărătească, pentru a face o lungă călătorie de documentare şi cunoaştere a provinciilor Principatului Transilvan, a supuşilor, trupelor de graniţă, de estimare a resurselor naturale, activităţii economice şi financiare.  
Pentru buna desfăşurare a călătoriei imperiale, Cancelarul Aulic al Transilvaniei ( Samuel von Brükenthal ) a întocmit un documentar asupra traseului de urmat în Transilvania, care face referire şi la moşiile situate pe Valea celor două Jiuri, unde Împăratul urma să inspecteze graniţa dintre Transilvania şi Ţara Românească, cu loc de trecere prin Pasul Vulcan, descris în documentar astfel:  
Pasul Vulcan, cu carantină, este locul de trecere a lucrătorilor sezonieri, precum şi al CĂRBUNARILOR veniţi din Ţara Românească, angajaţi de către domeniile Hunedoara pentru a le căra cărbune.  
22 mai 1773 - după trei ore de mers călare de la Livadia, peste Dealul Babii, Împăratul ajunge la Vulcan, schimbă caii, merge patru ceasuri şi jumătate (dus-întors) pe munţii de graniţă de la Pasul Vulcan, schimba iarăşi caii şi continuă drumul pe Jiul transilvan, unde la capătul văii împădurite a găsit CĂRBUNE DE PIATRĂ, dar îl consideră fără valoare într-o ţară atât de bogată în păduri. „  
Rândurile de mai sus sunt consemnate de către colonelul Pappilon, în jurnalul de călătorie al Împăratului.  
Avântul economic declanşat din deceniul IV al secolului al XIX-lea, dezvoltarea forţelor de producţie capitaliste, lărgirea reţelei de comunicaţii, cu precădere a căilor ferate şi navale pe Dunăre - ca o cerinţă a creşterii circulaţiei mărfurilor, dar şi extinderea topitoriilor de oţel din Hunedoara au obligat statul monarhic austro-ungar să-şi intensifice interesul pentru descoperirea, explorarea şi valorificarea a noi zăcăminte de cărbune, în special cele de pe Valea Jiului.  
Atras de bogatele zăcăminte de cărbune descoperit încă din anii 1835 pe văile proprietăţii sale din estul bazinului, baronul Victor Maderspach, în anul 1840 apelează la fraţii Karol şi Rafael Hoffman, proprietari de mine la Rusca Montană, specialişti în domeniul minier, invitându-i în Valea Jiului pentru a cerceta şi stabili din punct de vedere geologic existenţa, cantitatea şi calitatea zăcământului de cărbune din estul bazinului.  
În urma înţelegerii încheiate între Victor Maderspach şi fraţii Hoffman, aceştia, în cursul deceniului IV al secolului al XIX-lea trec la cumpărarea de la marii proprietari şi ţăranii urbariali a unor suprafeţe întinse de terenuri, unde au fost descoperite aflorimente ale straturilor de cărbune, pentru a le transforma apoi în perimetre de exploatare a cărbunilor, solicitând în acest scop de la autorităţile statului autorizaţii de exploatare.  
În anul 1853 fraţii Karol şi Rafael Hoffman, după o călătorie istovitoare, vin pentru prima oară în Valea cărbunelui. Convoiul format din micii căluţi de munte a străbătut vechiul drum al romanilor sau drumul poştalioanelor, între Baru, peste Dealul Babii, la Vulcan, într-o zi întreagă, după cum descrie într-o notă de călătorie Rafael Hoffman.  
Cercetările geologice efectuate au confirmat existenţa unor uriaşe rezerve de cărbune, ale căror aflorimente au fost descopertate pe cale naturală, în special în estul bazinului carbonifer, la Petrila.  
Micile cariere rudimentare de suprafaţă, deschise în aflorimentul stratului principal au scos la iveală un cărbune de bună calitate, studiate de Rafael Hoffman, care arată că situaţia periferică a bazinului carbonifer al Văii Jiului, izolat între munţi, unde căruţa cu roţile ferecate încă nu era cunoscută, lipsa aproape totală a drumurilor de acces, dotarea tehnică scăzută faţă de alte zone miniere din ţară a făcut inoportună şi nerentabilă începerea lucrării de exploatare.  
La 23 februarie 1855, în Buletinul gubernial al Transilvaniei se publică „LEGEA MINIERĂ GENERALĂ” austriacă, care impune printre altele, înfiinţarea următoarelor autorităţi miniere:  
1. Căpitănia minieră Zlatna - ajutată de : Comisariatul minier Petroşani, pentru Valea Jiului, Munţii Apuseni şi Abrud;  
2. Căpitănia minieră Oraviţa pentru Banat;  
3. Căpitănia minieră Baia Mare.  
În baza legii amintite, Ministerul de Finanţe a devenit o a doua instanţă, având rol de serviciu de îndrumare şi de coordonare a investiţiilor făcute de către Tezaurareatul Montanistic în minerit (kincstár).  
Succesorul Camerei Aulica pentru Monetării şi Minerit - Ministerul Minelor - în anul 1854, în baza legii menţionate, a aşezat zăcămintele miniere sub principiul „res nullius”, care dădea statului dreptul să atribuie proprietatea minieră după sistemul regalian, celui ce descoperă zăcământul, gratuit şi perpetuu. De asemenea, obligă micii întreprinzători să se unească în societăţi miniere pe acţiuni şi să treacă administrarea minelor în sarcina Ministerului de Finanţe şi al căpităniilor miniere, sistem menţinut şi în perioada dualismului austro - ungar.  
În concluzie, se poate aprecia că bazele industriei miniere în Valea Jiului au fost puse de către Victor Maderspach şi fraţii Karol şi Rafael Hoffman, care fac primele explorări geologice asupra existenţei cărbunilor în zonă, precum şi studii cu privire la calitatea cărbunilor descoperiţi, înscriind descoperirile lor la Căpitănia minieră din Zlatna, în vederea obţinerii autorizaţiilor de exploatare.  
Mai târziu, un consorţiu format din prinţii Maximilian şi Egon Fürstenberg, contele Otto Chotek, baronii Luis şi Moritz Haber, la 30 decembrie 1858 obţin prima concesiune minieră pe teritoriul moșiei Petrila, cu suprafaţa de 135.349,2 mp. Ca urmare, data de 1 ianuarie 1859 poate fi considerată ca data oficială de înregistrare al primului perimetru minier în Valea Jiului, la PETRILA.  
Spre bogatele zăcăminte de cărbuni din Valea Jiului şi-a îndreptat atenţia şi guvernul monarhic austro - ungar, care dispune Berghaptmamischaft-ului (directorul căpitănatului minier din Zlatna) să ordone cercetări în zonă. Ca urmare, în anul 1855 statul ungar şi-a reţinut în hotar cu Petrila un număr de 16 perimetre miniere.  
Urmare a solicitării Societăţii Maghiare de Geologie, Ministerul Economiei şi Industriei împuterniceşte fraţii Hoffman, care în anul 1859 revin în Valea Jiului pentru a face noi prospecţiuni geologice şi cercetări aprofundate privind existenţa, calitatea şi rezerva de cărbune din zăcămintele aflate în straturile productive. În urma concluziilor desprinse din cercetările efectuate, în anul 1870 Karol Hoffman semnează lucrarea sa „Kohlenbecken des Zsylthales”, în care stabileşte jaloanele stratigrafice şi cele de imagine geologică de ansamblu, cu precădere asupra formaţiunilor de cărbune din straturile productive.  
La rândul său, Rafael Hoffman, preocupat de calitatea şi de capacitatea de cocsificare a cărbunilor de Valea Jiului, după studiile şi cercetările efectuate a tras concluzia că, cărbunele din vestul bazinului, ce se întinde între Paroşeni şi Uricani, este un cărbune care se aglutinează mai bine şi se pretează pentru cocsificare.  
În baza acestor prime concluzii şi a studiilor ulterioare s-a construit şi a funcţionat la Lupeni, între anii 1900 - 1925, o instalaţie de cocsificare a cărbunilor.  
 
Sursa : www.greenstone bjc.ro (Constantin Jujan, Tiberiu Svoboda - MINA PETRILA 150 DE ANI DE ACTIVITATE ÎN MINERITUL INDUSTRIAL)  
 
 
 
(va urma)  
 
Referinţă Bibliografică:
30 OCTOMBRIE 2015 - DATA DIN CALENDAR CARE A ÎNDOLIAT VALEA JIULUI (PARTEA ÎNTÂI) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1772, Anul V, 07 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!