Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1694 din 21 august 2015        Toate Articolele Autorului

NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„ Fiecare trebuie să moară într-o zi. „  
 
Aşa gândea Istrate de câte ori intra în colivie pentru a coborî la câteva sute de metri sub nivelul mării, la locul lui de muncă de zi cu zi.  
 
Apoi, în timp ce colivia îl ducea în mare viteză, unde oare în altă parte decât în străfundurile pământului negru ca şi cărbunele, gândurile îi zburară către casă, la Mioara, nevestica lui. Femeia era casnică (marea majoritate a nevestelor de mineri nu munceau, era ca o moştenire din tată în fiu, tatăl, bunicul, tot mineri, tot cu nevestele ţinute acasă, casnice).  
 
Când termina şutul şi - beat sau treaz - ajungea acasă, nevasta trebuia să fie la cheremul lui, să-i pună masa dacă era treaz sau să-l dezbrace şi să-i pună pijamalele dacă era băut, după care să-l bage în pat pentru culcare.  
 
Nimic nou sub soare.  
 
*************  
 
Femeia trebăluia prin bucătărie când auzi uşoarele bătăi în uşă. Se şterse pe mâini cu cârpa de vase şi se îndreptă cu paşi uşori spre hol. Deschise uşa.  
 
- Paveluş, ai şi venit ? întrebă femeia cu o voce joasă, dar foarte bucuroasă. Nu te-a văzut nimeni ? Baba de la trei e toată ziua cu ochii pe cei care intră sau ies din bloc.  
 
- Stai cuminte femeie, mă ştii doar ! Pot să fiu invizibil atunci când vreau.  
 
Intră în apartament, închise uşa şi luă femeia în braţe. Îi strivi buzele cărnoase cu un sărut puternic, senzual.  
 
Pavel era un bărbat frumos. Mult mai tânăr decât Mioara, înalt, cu părul creţ şi castaniu. Ciudăţenia lui, dar cu care le înnebunea pe muierile din oraş, era discrepanţa dintre cei doi ochi ai lui. Unul era albastru închis, celălalt verde deschis, cazuri extrem de rare după cum i-a explicat odată un oftalmolog la care ajunsese din pricina unor vânătăi de pe faţă, frunte şi ochi, un soţ încornorat care ieşise mai repede din şut şi-l prinse cu nevastă-sa, culmea, doar la o banală ceaşcă cu cafea. Sau limonadă, naiba mai ştie ce era în pahar …  
 
Nu era un bătăuş. În orice scandal la care participa - cu sau fără vrerea lui - o cam încasa. Dar avea o boală gravă de tot, ce boală, asta deja sărea la faza de metastază: era un romantic incurabil, un menestrel, adora femeile şi … firește, banii.  
 
Împinse femeia către dormitor şi o trânti pe pat. Mâinile îi lucrau cu dexteritate, ridicând fusta de casă a femeii şi trăgându-i chiloţii jos. Icnete de plăcere se auzeau dinspre ambele părţi.  
 
După vreo jumătate de oră, transpirat, individul se ridică de pe femeie şi se puse pe marginea patului. Lăsă capul în jos şi cu o voce ștearsă, mai mult o mieuneală cvasi- guduroasă dar senzuală, spuse:  
 
- Auzi Mioară, mi-ar trebui vro’ două-trei sute de lei. Ştii … am o datorie la unu’ care zicea că dacă nu-i dau până astăzi îşi pune gealaţii pe mine. Hai, te rog frumos … pe cuvânt că ţi-i dau înapoi !  
 
Minţea. Paveluş, pe lângă faptul că era un afemeiat sadea, avea şi boala jocurilor de noroc, mai ales celebrele de pe-acum păcănele.  
 
- Iarăşi iubire ? zise Mioara ridicându-se de pe pat şi îndreptându-se către şifonier. Ţi-am mai dat două şi săptămâna trecută trei. Sper că nu ai uitat.  
 
- Nu Mioaro ! Da’ acu’ am mare-mare nevoie !  
 
Femeie deschise şifonierul, băgă o mână sub nişte haine, locul unde ţineau banii câştigaţi de Istrate la mină şi scoase două hârtii de câte o sută fiecare.  
 
- Dacă îi numără bărbatu’ meu am pus-o ! O să-i spun că i-am împrumutat unei prietene până la prima chenzină. Da’ să ştii că-i pentru ultima oară !  
 
Îi întinse banii, bărbatul îi luă şi-i îndesă în buzunar, după care o prinse din nou pe muiere în braţe, învârtindu-se cu ea prin dormitor.  
 
- Te iubesc mult de tot Mioriţo ! Te ador !  
 
- Şi eu te iubesc Paveluş !  
 
Brusc, o bătaie în uşă îi făcu să împietrească amândoi.  
 
- Cine-o fi ? întrebă speriată femeia.  
 
Bărbatul nu răspunse. Doar ochii lui mari îi trădară teama. Mioara se apropie de uşă şi privi prin vizor.  
 
- Uf … e vecina de la doişpe, să văz ce vrea !  
 
Crăpă uşa cât să scoată capul şi întrebă:  
 
- Ce-i Măgduţo ?  
 
- Bărbatul tău Istrate este acasă ?  
 
- Nu, e la şut ! spuse Mioara.  
 
- Atunci îi bai, continuă vecina. Fu explozie la mină, m-a sunat frate-miu acuşica vreo zece minute, ştii, el lucrează la suprafaţă.  
 
Mioara încremeni. Stropi mari de sudoare îi apărură pe frunte şi spuse cu glas tremurat, sugrumat de emoţie:  
 
- Vin acu’, stai să trag ceva pe mine.  
 
*************  
 
Jos în stradă Paveluş rânji obraznic. Scoase un carneţel unsuros din buzunarul pantalonului, îl deschise şi citi pentru sine:  
 
- Orele opt Mioara, asta fu deja, Lenuţa la orele zece, iar la doişpe’ Mărcuţa. Dacă scot două sute de la fiecare, om sunt.  
 
Începu să râdă, grăbi paşii şi dispăru după colţul unei clădiri.  
 
*************  
 
- Ortacule …, unde eşti ortacule ?  
 
Istrate mergea în patru labe. De fapt mai mult se târâia din pricina arsurilor de pe braţe şi picioare.  
 
- Mă Ghiorghiţă, răspunde odată mă, unde ești ?  
 
Galeria era cufundată în cel mai negru întuneric, cel al morţii fără de întoarcere.  
 
- Vin Ghiorghiţă, vin către tine, las’ că te scot eu viu de aici !  
 
Pipăind, dădu de un obiect dreptunghiular pe care îl recunoscu instantaneu. Era o mască, masca lui sau poate masca altcuiva, dar care putea să-i salveze viața aici și acum.  
 
- Ah… de-aș găsi și o lampă, îngână pentru sine Istrate.  
 
Îl cuprinse o stare de leșin. Realiză instantaneu că inhalase monoxidul de carbon, fumul, emanat în urma celor două explozii. Cu greu scoase masca de salvare din husă, o desfăcu cu mâinile tremurânde și prinse strâns cu dinții muștiucul din cauciuc, după care își blocă nările cu clemele de metal. Trase în piept prima gură de aer și se linişti. Deși aerul inspirat era fierbinte, masca funcționa.  
 
„Lampă, trebuie să găsesc o lampă …, musai să găsesc o lampă, altfel nu știu încotro să mă îndrept.” - gândi confuz Istrate.  
 
După câteva minute lungi ca şi orele (în care continuă să se târască prin întuneric) atinse cu dosul palmei stângi ceva moale și realiză că îl găsise pe cel pe care îl căuta. Trupul se afla întins pe spate și Istrate începu să-și plimbe amândouă mâinile - deși îl dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiţă, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele.  
 
„Sânge!” - realiză îngrozit Istrate.  
 
Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiţă, dar rămase încremenit.  
 
Ortacul lui nu-l mai avea.  
 
Îi fusese smuls de suflul celei de-a doua explozii…  
 
*************  
 
Excitat și nervos la culme, directorul trânti receptorul telefonului în furcă.  
 
- Ce mama dracului tot sună ăia de la minister ? S-a întâmplat și gata !  
 
Transpirat și roșu la față ca un rac fiert, inginerul-șef pătrunse în birou și închise încet ușa, nu care-cumva să-l enerveze mai tare pe domnul director.  
 
- Câți au murit până la urmă, Barbule ?  
 
- Cincisprezece mineri, şefu’! Iar zece sunt grav răniți. Ăștia din urmă au fost trimiși la Spitalul de Arși din București. Patru dintre ei au arsuri pe trei sferturi din suprafața corpului. Medicii de aici le-au dat șanse minime de supraviețuire.  
 
- Mama lor de proști ! De ce dracu’ nu i-au scos afară tâmpiții ăia de gazatori dacă au văzut că - la măsurători - concentrația de metan a sărit de opt la sută ? În pușcărie cu ei, tu’le muma lor de incompetenți !  
 
- Au murit și ei şefu’ !  
 
Şi mult mai timid, reducându-și vocea la un minim-minimorum:  
 
- Dumneavoastră le-ați spus să nu raporteze decât peste zece la sută concentrația de metan în abataj, pe când normele prevăd doi la sută cel mult. Ziceați că vă toacă ăia de sus dacă nu dați cât cărbune ați promis.  
 
- Barbule, urlă directorul cu glasul tremurând , ești tâmpit ? Vrei să mă bagi la bulău ? Taci dracului, că te mai aude careva ! Presa unde-i ?  
 
- Deocamdată jandarmii pe care i-ați cerut i-au oprit la poarta minei ! Greu este însă cu familiile celor care au murit sau sunt arși. Nu sunt nici ei lăsați să intre ! S-au luat la harță cu jandarmii…  
 
- Dă-i dracu’ și p-ăia ! Reprezentanți din minister au și pornit încoace cu un elicopter militar. Cei de la partid n-au sunat ?  
 
- Nu, şefu’ ! Păi știi că Porumbacu, şefu’ filialei județene de partid, este în concediu în Dubai. Ăilalți nu se bagă. Nu știu cum să reacționeze. S-au cam pierdut în peisaj …  
 
Secretara intră brusc fără să bată la ușă și le spuse sec:  
 
- Dați drumul la televizor. Președintele dă un comunicat despre accident …  
 
- Dă-l în mă-să și p-ăla ! Adu-mi încă o cafea și fă-mi un masaj la ceafă și umeri că mi-s amorțit de tot. Acu’ fie ce-o fi ! Trebuie să facem în așa fel încât să pară cei morți vinovați de accident. Bine că gazatorii au crăpat și ei ! Şi s-a dus dracului concediul meu. Ce bine m-aș fi odihnit pe plaja însorită din Palm Beach ! Doamne, ce ghinion ! Mama lor de prostănaci …  
 
Tânăra femeie ieși în grabă.  
 
Directorul se răzgândi și se întoarse către ușa capitonată.  
 
- Frăguța ! urlă el.  
 
Secretara reveni, își aranjă fustița scurtă care făcuse o cută deasupra genunchiului stâng și gunguri suav:  
 
- Da şefu’ !  
 
- Dăm și noi un comunicat, spuse ceva mai calm directorul exploatării miniere. Scrie : datorită incompetenței celor trei gazatori, le dăm și numele aici, care n-au efectuat măsurătorile de metan în conformitate cu regulamentul de protecție reglementat pentru munca în subteran în vigoare și cu fișele posturilor personale ale celor trei gazatori, le dai din nou numele, măsurători făcute când și unde ar fi trebuit, la orele …., scrie și tu acolo o oră, a avut loc în abatajul cu banc subminat numărul …., scrie-l acolo, un nefericit accident colectiv de muncă în care au pierit …, vezi și tu acolo exact câți, Barbu poate greșește, vorbește și cu Patraulea, iar cei rămași în viață arși au fost duși de urgență cu elicopterele SMURD la Spitalul de Arși din București ca prioritate absolută … bla - bla - bla, ia-l pe idiotul de Barbu și perfectați ca lumea comunicatul. Terminați-l cu: suntem cu toții alături de familiile îndoliate și deplângem moartea celor dragi lor. Eroii care au murit pe altarul muncii în subteran vor trăi veșnic în inimile și sufletele noastre. Gata ! Jandarmii să lase presa în sala de apel; comunicatul îl voi prezenta eu, dar neamurile celor morți și arși să rămână la poartă. Am și așa destule pe cap, nu vreau să le aud bocetele !  
 
Se ridică de pe scaun și părăsi cu pași lungi încăperea.  
 
*************  
 
Afară se înserase.  
 
La poarta minei s-a strâns aproape jumătate din micuțul oraș din Vale. Sute de lumânări au fost aprinse, iar vaietele celor care nu știau nimic de cei dragi, doar că se aflau în subteran la momentele în care avuseseră loc cele trei bubuituri, se ridicau către cer cu rugăciuni fierbinți, pentru ca soții, fiii, tații, frații, cumnații sau prietenii lor să nu se regăsească printre cei morți sau arși …  
 
Două femei trecute de prima tinerețe, cu fețele mult prea ridate, peste care necazurile vieții au trecut marcându-le puternic fizic, în jurul cărora se învârteau câțiva prichindei care nu înțelegeau mare lucru, cu lacrimi în ochi se întrebau una pe alta:  
 
- Oare Ghiorghiţă al meu o fi scăpat ?  
 
- Nu știu nici eu nimic de Istrate al meu ! spuse Mioara cu ochii în lacrimi. Doamne dă să fie amândoi în viață. Mama ei de muncă în subteran !  
 
 
( va urma )  
 
 
 
 
 
 
 
 
De când o ştiu, din vremurile de după lovitura de stat anti-comunisto-ceauşistă din decembrie 1989, Valea Jiului a fost mai mereu majoritar „roşie”, iubitoare de „trandafiri”.  
 
„ Flori cu ţepi” care i-au promis mereu marea cu sarea …  
 
De ce ?  
 
Pentru simplul motiv că minerii nu doreau altceva decât să-şi păstreze minele deschise, să aibă unde lucra, fireşte, pentru pâinea lor cea de toate zilele.  
 
Dar iată că, ca o ironie a sorţii, în plină guvernare pesedistă preponderent roşie, la finele acestui an, Anul Domnului 2015, se va închide una dintre minele cu cea mai veche tradiţie din zonă, mină funcţionabilă (atenţie !) din anul 1859, anume Mina Petrila.  
 
Porunca Înaltei Porţi ! Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie …  
 
Ce spuneţi despre asta, distinse domnule prim-ministru Victor Ponta, care aţi promis în campania dumneavoastră electorală crearea de noi locuri de muncă ?  
 
MINCIUNI !  
 
Trist, dar perfect adevărat …  
 
PETRILA VA MURI CA MINĂ, DAR ŞI CA ORAŞ.  
 
R.I.P. !  
 
ODIHNEASCĂ-SE ÎN PACE !  
 
Referinţă Bibliografică:
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1694, Anul V, 21 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!