Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015        Toate Articolele Autorului

NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A PATRA)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Broboane mari de sudoare de pe fruntea-i îngustă picurară pe dosarul din fața lui. Mâinile îi tremurau puternic, iar respirația i se accelerase dintr-odată. Trase de nodul cravatei (i-o cumpărase nevastă-sa când își făcuse concediul în Egipt, el nu putuse pleca din pricina unor probleme apărute la serviciu), desfăcându-l.  
 
- Doamne, ce mă fac ? se întrebă panicat prim-procurorul. Asta îmi lipsea acum, chiar cu o săptămână înainte de nunta fetei !  
 
Ar fi trebuit să alerge în stânga, dreapta, să se ocupe de organizare, treabă de bărbat, și tocmai în astfel de momente să-i pice un asemenea dosar de soluționat pe cap.  
 
Deschise dosarul. Se uită peste anchetele făcute de Inspectoratul Teritorial al Muncii (ăștia nu prea puteau fi mituiți) și o comisie de specialiști din cadrul ministerului de resort, împreună cu doi profesori de la Universitate (cu ăștia din urmă se putea „discuta” mai ușor). Nu băteau rezultatele celor două anchete făcute în paralel. Declarațiile celor prezenți în subteran în momentele exploziilor și care au scăpat cu viață, nefiind în zona de foc, erau scrise aiurea, se băteau cap în cap, de parcă unele ar fi fost dictate de cineva, iar altele prezentau situația reală, așa cum se întâmplase într-adevăr totul.  
 
Şi-n acest talmeş-balmeș trebuia să facă el ordine, să scoată adevărul la iveală, iar vinovații să fie deferiţi justiției.  
 
Ușa se trânti puternic de perete și un individ masiv cu o privire dură, încruntată, pătrunse în încăpere. În spatele lui, prim-procurorul zări chipul angelic, crispat în acele momente, al secretarei care nu reuși să oprească tăvălugul care năvălise peste șeful ei.  
 
- Să trăiți, domnu’ Porumbacu, îngână prim-procurorul cu glasul tremurând.  
 
- Ce dracu’ faceți măi impotenților, nu poate omu’ să-și facă nici măcar concediul ca lumea din pricina incompetențelor voastre ? întrebă individul masiv, trântindu-se în fotoliul din fața biroului prim-procurorului. Voi credeți că Dubaiul este aici, la Marea Neagră, de puteți să mă aduceți când vreți voi acasă ca să vă rezolv problemele ? Iar nevastă-mea să rămână de una singură pe-acolo, cine știe ce-i mai trăsnește prin cap cu atâția bărbați doldora de bani prin preajmă ? Știi doar că-i mai tânără cu vreo cinşpe ani decât mine, marea mă-sii ei de treabă !  
 
- Știți… eu… abia am primit dosarul… și …  
 
- Măi Cătăline, te știu un tip deștept și descurcăreț, altfel de ce dracu’ crezi că am propus partidului să te pună în acest scaun ? Ce zice mă, dosarul ăla de rahat ?  
 
- Nu se potrivesc rezultatele anchetelor făcute în paralel, dom’ președinte. Declarațiile ălora de n-au murit se bat cap în cap, ce mai, unii zic că întreaga conducere a minei îi de vină, alții că gazatorii, au murit și ei poate nu ați fost informat, n-au raportat corect concentrațiile de metan, deci toți trebuie chemați, conform legii, aici la procuratură, să fie interogați și să scrie alte declarații.  
 
Porumbacu se încruntă și mai tare. Îl țintui pe prim-procuror cu cea mai neagră privire cu putință și scrâșni printre dinți:  
 
- Auzi măi mormolocule, nu știu ce scrie în dosarul acela, nici nu-i treaba mea, vezi cum o învârți și scoți morții de vină. Sarcină de partid, auzitu-m-ai ? Nu care-cumva să-i bagi în căcat pe oamenii noștri că te zbor de-aici de nu te vezi ! Bagă-ți asta în cap și știi că eu nu glumesc. Crezi că degeaba m-au numit ăia de la București președinte de filială la județ ? Alegerile au fost doar de ochii lumii. Aici eu tai și spânzur. Clar, prim-procurorule ?  
 
- Înțeles şefu’! Am să numesc o comisie de procurori să se ocupe special de problema asta, iar peste ei îl pun pe Pascu. E un procuror tânăr, deștept, promite băiatu’ și …  
 
- Ne-ne-ne, îl întrerupse celălalt. Nici un Pascu. Tu personal îi vei coordona p-ăilalţi ! Să n-aud un cuvânt !  
 
- Bine şefu’, dar știți că peste o săptămână am nunta fetei. Sunteți și dumneavoastră invitat, invitat de onoare, spuse cu o voce ceva mai sigură prim-procurorul. Trebuie să mă ocup de…  
 
Bărbatul masiv se ridică din fotoliu și se aplecă peste birou, punându-și ambele mâini, două palme uriașe, pe lemnul de mahon, apropiindu-și implicit fața încruntată și negricioasă (bronzul din Dubai), de cea a prim-procurorului.  
 
- Auzi măi gânganie, aici în județ eu comand. O pui pe nevastă-ta să se ocupe de organizare, treaba ta. Sau rămâne fiică-ta nemăritată. Aici sunt în joc interese de partid. Dacă îi scoți vinovați pe cei puși de noi la conducerea minei și apoi încep să ciripească ? Să zicem (ca un exemplu firește) să scuipe adevărul în legătură cu banii pe care i-au scos de-acolo și i-au băgat în pușculița partidului, vorba vine. Doar și tu ai făcut vreo cinci concedii, chiar și două pe an, în străinătate, cu bani dintr-ăștia, murdari. Vrei să-ți dau amănunte ? Plăteam firmei lui Corcoduș pentru o sută cincizeci de suluri de plasă din sârmă pentru mină, iar el ne aducea doar cincizeci. Comisioanele unde dracu’ crezi tu că mergeau ? La orfelinate sau la vreun azil de boșorogi ? Alea intrau în buzunarele noastre, idiotule. Dacă pică ei, pic și eu. Dar și tu pici, prim-procurorule ! Aşa că te ocupi p-e-r-s-o-n-a-l de toată povestea asta! Ai înțeles ?  
 
- Da dom’ președinte, am înțeles. Dar ce facem cu presa, cu televiziunile, c-au început să roiască pe-aici prin oraș ca furnicile ?  
 
- Lasă că de ei mă ocup eu. Convoc o conferință de presă și le dau un comunicat, firește, neoficial deocamdată, cazul este încă în anchetă, după primele cercetări, cei care s-au sacrificat pe altarul huilei, din nefericire pentru noi și familiile lor, din nefericire pentru întreaga comunitate, Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească, au comis anumite erori care au dus la marea tragedie în care au pierit ei și ortaci de-ai lor, bla-bla-bla, bla-bla-bla… ! Şi cu asta basta !  
 
Se întoarse brusc și părăsi încăperea cu pași mari și apăsați.  
 
Total răvășit, prim-procurorul se prăbuși în scaunul rotativ capitonat și își prinse capul în mâini, transpirat și îngândurat.  
 
„Dacă toată treaba asta nu iese cum trebuie, picăm toți. Şi mai rău e că putem intra și la pârnaie pentru ani grei, cu falsificările astea.” - gândi el supărat foc.  
 
Apoi se îndreptă dintr-odată, își șterse cu o batistă udă și murdară broboanele de sudoare de pe față și frunte, se schimonosi facial în postură de șef dur, rău și încruntat, după care își strigă secretara.  
 
- Da şefu’ ! Spuneți vă rog ! gânguri femeia când pătrunse în încăpere.  
 
- Rodicuţo iubire, cheamă-i la mine urgent pe Mihalache, Dioane, Strâmbeanu, Carcalete și Pascu ! Mișcă-te repede …  
 
…………………………….  
 
- Istrate, strigă meșterul-obăr din frontul de lucru, sunară ăștia de la întreținere. Cică s-a rupt craţerul paişpe și au nevoie de ajutor să-l repare. Ia-l repede pe Gheorghiţă și mergeți să-i ajutați ! Hai, mișcare …  
 
- Mergem şefu’, îi replică Istrate. Dar treaba nu prea miroase a bine. Ați auzit ce-au zis gazatorii după măsurătorile de gaze care le-au făcut în abataj ? Ați dat de o pungă de metan și concentrația a sărit peste zece la sută.  
 
- Gura ! Știți voi mai bine ca mine ce trebuie să fac ? Hai, fuga marș la craţer ! Vreți să iau iarăși picioare în fund că nu mi-am făcut planu’ la cărbune ? Şi așa stăm ca naiba la aprovizionarea cu materiale. Nu ne-au sosit nici măcar plasele din sârmă pentru abataje de la firma lui Corcoduș. Nu sunt bani că nu dăm noi cărbune suficient cică ! Tu’le muma lor la hoții ăștia de la aprovizionare. Mai sunteți aici ?  
 
Cei doi ortaci ieșiră din abataj îngândurați.  
 
Nu erau defel în apele lor. Riscau mult, riscau mult prea mult.  
 
Ajunseseră în galeria principală, mai aveau de mers până la transportorul paişpe cam vreo cinci-zece minute, când o bubuitură infernală se năpusti asupra lor, suflul exploziei aruncându-i la zece metri de locul unde se aflau. Limba de foc a exploziei nu ajunsese la ei, doar o fierbințeală puternică, care le provocă arsuri pe față, mâini și picioare.  
 
Avusese loc prima dintre cele trei explozii.  
 
………………………………  
 
Excitat și nervos la culme, directorul trânti receptorul telefonului în furcă.  
 
- Ce mama dracului tot sună ăia de la minister ? S-a întâmplat și gata !  
 
Transpirat și roșu la față ca un rac fiert, inginerul-șef de la securitatea muncii pătrunse în birou și închise încet ușa, nu care-cumva să-l enerveze mai tare pe domnul director.  
 
- Câți au murit până la urmă, Barbule ?  
 
- Cincisprezece mineri, şefu’! Iar zece sunt grav răniți. Ăștia din urmă au fost trimiși la Spitalul de Arși din București. Patru dintre ei au arsuri pe trei sferturi din suprafața corpului. Medicii de aici le-au dat șanse minime de supraviețuire.  
 
- Mama lor de proști ! De ce dracu’ nu i-au scos afară tâmpiții ăia de gazatori dacă au văzut că - la măsurători - concentrația de metan a sărit de opt la sută ? În pușcărie cu ei, tu’le muma lor de incompetenți !  
 
- Au murit și ei şefu’ !  
 
Şi mult mai timid, reducându-și vocea la un minim-minimorum:  
 
- Dumneavoastră le-ați spus să nu raporteze decât dacă sare peste zece la sută concentrația de metan în abataj, pe când normele prevăd doi la sută cel mult. Ziceați că vă toacă ăia de sus dacă nu dați cât cărbune ați promis. Iar cu subminarea asta ...  
 
- Barbule, urlă directorul cu glasul tremurând , ești tâmpit ? Vrei să mă bagi la bulău ? Taci dracului, că te mai aude careva !  
 
După care lăsă privirile în jos și rămase îngândurat. O lacrimă, una singură, se prelinse pe obrazul stâng, plecat șovăielnic din colțul ochiului.  
 
 
 
 
( va urma )  
 
 
 
 
 
A existat o vreme - între cele două războaie mondiale - când Valea Jiului era denumită și Valea Plângerii. Asta, în primul rând, datorită sărăciei care domina în zonă.  
 
Acum, în anul de grație 2015, minele din Vale agonizează, sunt pe cale să-și dea ultima suflare. Lipsa de bani, managementul prost datorat conducerilor numite mai mult pe criterii politice decât de competențe profesionale, afacerile dubioase cu nenumăratele firme-căpușă care dau târcoale zi-noapte marilor companii și ai căror patroni se îmbogățesc peste noapte cu banii statului, precum și multe-multe alte motivații, vor face ca - cât de curând - mineritul să dispară ca meserie în această zonă geografică.  
 
Şi atunci Valea Jiului va dispărea aproape cu totul de pe harta României.  
 
Iar în locul ei va apărea, din nefericire, Jalea Viului …  
 
Referinţă Bibliografică:
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A PATRA) / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1662, Anul V, 20 iulie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!