Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Liviu Pirtac         Publicat în: Ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015        Toate Articolele Autorului

COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând:  
 
- Vino și vezi !  
 
M-am uitat și iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea și împreună cu el venea după el Locuința Morților. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pământului.”  
 
(APOCALIPSA, cap. 6)  
 
- Vezi tu, fiul meu, își continuă bătrânul povestea, aproape de sfârșitul sfârșitului demonii satanei vor fi aruncați pe pământ și vor face rău oamenilor, prin indivizi cu firea slabă și fără de credință, posedându-i …  
 
Eram numai ochi și urechi.  
 
Noaptea se lăsase peste parcul ud și rece, dar nu băgasem de seamă.  
 
Ieșisem de cu seară la o plimbare și mă așezasem pe o bancă mai retrasă, gândindu-mă la ale mele. Priveam în același timp la rarii plimbăreți, perechi sau singuri, pe aleile parcului, încercând în același timp o eliberare de energiile negative acumulate peste zi.  
 
Cred că ațipisem.  
 
Am tresărit, am deschis ochii și primul lucru care m-a frapat a fost semi-întunericul care mă înconjura. Al doilea, bătrânelul astenic cu barbă albă de lângă mine. Când apucase să se așeze ? Şi de ce alesese tocmai banca pe care eu stăteam, când erau atâtea bănci goale împrejur ? Cu toate astea, simțeam ceva extrem de familiar în privirea lui, care mă ațintea fix și rece. Era ca și cum aș fi privit prin mine de undeva din exterior. Ciudat sentiment !  
 
- Timpul ne presează, băiete, deschise bătrânul dialogul, în fapt mai mult un monolog, care avea să mă marcheze profund. Vezi tu, întâlnirea noastră nu este întâmplătoare. Citesc în ochii tăi nedumerire, dar vei înțelege foarte repede. Ești un băiat isteț !  
 
Își duse mâna stângă la barba lungă, și-o netezi cu palma de câteva ori, după care continuă:  
 
- Ești unul dintre cei aleși.  
 
- Ales… pentru ce… anume ? reușii eu să încropesc câteva cuvinte, urmărind cu atenție fiecare mișcare a interlocutorului meu.  
 
- Pentru Marea Finală, firește ! Nu mă întrerupe ! Timpul ne presează pe amândoi, tu nu-ți dai seama de asta, dar eu știu. Sufletul tău încă se mai zbate între plus și minus, neștiind pe care dintre acești doi poli ai universului să se așeze. Va trebui să te grăbești și să lași negativul într-o parte.  
 
Se încruntă ușor la mine, după care reluă:  
 
- Am fost trimis să-ți deschid ochii și inima ! O șansă unică de a te introspecta și de a trece definitiv de partea Celui Bun. De aceea am spus că ești unul dintre Aleși !  
 
Eram numai ochi și urechi. Deși nu înțelegeam încă mare lucru, simțeam că trebuia să ascult ce-mi povestea bătrânul și să-l urmez pe orice cale m-ar duce. Vă puteți închipui o încordare plină de dorința de a afla cât mai multe de la cel de lângă tine, așa cum nu ați mai întâlnit vreodată ? Aşa simțeam eu în momentele acelea.  
 
……………………………..  
 
- Vezi tu, fiul meu, își continuă bătrânul povestea, aproape de sfârșitul sfârșitului demonii satanei vor fi aruncați pe pământ și vor face rău oamenilor, prin indivizi cu firea slabă și fără de credință, posedându-i și diriguindu-i după bunul lor plac. Un complex foarte puțin studiat de psihiatrii și psihologi, acela al „îngerului morții”, va cuprinde din ce în ce mai mulți oameni. Este un complex satanic care te îndeamnă la sinucidere, dar, înainte de asta, ești mânat să nu pleci singur în astral, ci să iei cu tine în ultima călătorie câți mai mulți semeni din jurul tău.  
 
Bătrânul înțelept se opri pentru o clipă. Broboane de sudoare îi apărură pe fruntea încrețită de riduri. Se șterse lent, îndelung, cu mâneca hainei brațului drept, întorcând către mine palma tremurândă a mâinii. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni pierdute și uitate undeva în timp probabil.  
 
- Astăzi auzi de un fiu care și-a ucis mama după care s-a spânzurat în baie, mâine vei auzi de un tată care își înjunghie cele două fete, după care se omoară. Apoi vei răcni de mânie văzând cum un copilot sinucigaș își strivește aparatul de zbor, cu o sută patruzeci și nouă de viitoare victime la bord, de coastele unui munte. Vei râni în propria neputință auzind cum un tânăr își împușcă instructorul într-un poligon de tir, după care își zboară creierii și vei fi scuturat de friguri când vei primi știri despre sinucigași fanatici îmbrăcați în bombe la propriu, pe care le detonează în marile aglomerări umane, provocând moarte și jale nespusă împrejur. Vei urca cu mare spaimă în orice mijloc de transport, fie mașină sau tren, fie vapor sau avion, neștiind dacă șoferul sau mecanicul, căpitanul sau pilotul, nu vor care-cumva să se omoare, luându-vă și pe voi, bieți călători, cu ei !  
 
Clipe dureroase de tăcere, ca niște momente de reculegere pentru cei duși astfel, fără nicio vină dintre noi, se așternură între mine și bătrân. Știam că dreptatea este de partea lui, întregul meu corp recepționa, prin fiecare celulă, în modul cel mai dureros cu putință, adevărul pe care îl emana. Îmi veniră instantaneu în minte versurile unui poet obscur, necunoscut, dar care îmi plăcură la nebunie:  
 
„Am fost și eu la rândul meu  
 
Răpit de moarte în turneu;  
 
Uitat de vise în coșmar,  
 
Rănit de zei ce n-au habar.”  
 
…………………………………  
 
O durere atroce de ceafă mă făcu să închid ochii. Amețit, cădeam în golul propriului eu, un vortex uriaș care nu ducea nicăieri.  
 
Când durerea dispăru și reușii să deschid ochii, bătrânul dispăruse. Şi noaptea fugise de pe locul ei, lăsând să se întrevadă un apus minunat de soare, așa cum prevăzusem atunci când mă așezasem pe bancă. Parcul prinsese parcă viață, lăsând în urmă imaginea aceea lacustră de răceală și umiditate pe care mi-o crease prezența entității de lângă mine.  
 
Totul nu a fost decât un vis ?  
 
Era singura explicație pentru ceea ce se întâmplase cu mine, deși totul mi s-a părut a fi cât se poate de viu, de real. Mult mai viu și mult mai real decât poate să fie un simplu vis …  
 
M-am ridicat și am părăsit parcul. Aveam o stare ciudată, nu mă simțeam defel în apele mele. Sub nici o formă nu doream să mă întorc în garsoniera mea năpădită de singurătate. Trebuia să vorbesc cu cineva, să povestesc ce mi se întâmplase.  
 
Atunci m-am hotărât să merg la Magda. Numai ea știa cum să-mi aline, cu feminitatea ei suavă, stările mele depresive.  
 
Locuia departe, într-un cartier mărginaș al orașului, așa că am oprit un taxi. În timp ce mă strecuram pe scaunul din față, am privit instinctiv spre șofer.  
 
Avea un chip angelic, de copil, doar privirea îi era rece și dură, fixă, mult prea fixă pentru un om atent doar la circulația din zonă.  
 
În timp ce ne strecuram printre mașinile din trafic, mi-am aruncat ochii, fără să vreau, pe palma mâinii mele drepte. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare.  
 
Urma unei răni din copilărie, când, din vina unui cățel după care fugeam și care nu se lăsa prins, am căzut și mi-am înfipt mâna într-un ciob de sticlă.  
 
Subit, șoferul acceleră …  
 
Referinţă Bibliografică:
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” / Liviu Pirtac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Pirtac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!