Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Cantec > Mobil |   


Autor: Liviu Florian Jianu         Publicat în: Ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Liviu-Florian JIANU - CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

CÂNTECUL LUI PARIS

Elena din Troia vinde struguri în piaţă.
De ce, Regină? Ca bobul cel blond
În iedera-ţi vie, flămând vagabond,
Nu-mi vinzi, ca lui Paris, iubirea, pe viaţă?

Ţi-aş duce-o în Troia, fugind amândoi
De colţul acesta prea singur, de lume –
Din strugurii tăi aşa cruzi şi de soi
Să bem mustul vieţii şi morţii, în spume –

Fugar te privesc, şi te chem pe triremă –
Dar tu nu mă vezi – ai un Rege stăpân –
Şi eu n-am nici Troia, suprema mea temă
E doar frumuseţii, poet să-ţi rămân –

Iubeşte-ţi în Sparta, de-a pururi, bărbatul –
Şi dă-i toata via, din strugurii-ţi goi,
Oferă-i tot mustul, şi stoarce-i aluatul,
Să ţipe izvoarele vieţii, din voi ...


CÂNTECUL DANSATORULUI

Dansăm în ploaie, iubito. Roteşte umbrela
În jos, şi lasă-amintirile noastre să plouă.
În fier, îmbrăcată, în lumea cea nouă,
Mai ştii, te privea trecătorul acela,
Tu-n iie, lăsând-o că cadă, mai goală,
Şi el, admirându-ţi lumina, când plouă –
Aţi râs amândouă, de dânsul, din sală
Un om, la parter, cu privirea în rouă ...

Am fost oare, eu? Dansatorul pe scena
Pe care i-ai spus, la ureche, timidă,
Cum el ţi-a furat, cu privirea avidă,
Rotirea pe Broadway, sau stepul pe Sena?
Şi noi, pe sub ploaia căzând, la grămadă,
Eram dansatorii fierbinţi, de zăpadă ...


CÂNTECUL ÎNSETATULUI

Bău poporu-atât apă sfinţită,
Încât factura apei fu cumplită!
Te seacă la şomaj, de îl mai ai!
Posteşti de apă până şi în Rai!

Adică, toate ploile pe-o lună,
Şi apa, plus canal – pe fapta bună –
Te costă – ca spălat de tot, pe mâini –
Cât cinci pogoane pe un an, de pâini –

Amară-nghiţitură, drept vă spui –
Cât să te-abţii de apa nimănui,
Şi să înghiţi, dar tot pe bani, în sec,
Lumina din Apus, curgând la bec!


CÂNTECUL NEŞTIUTORULUI

Aveţi grijă ce vă doriţi în viaţă –
Poate că odată
Toate dorinţele purtate-ntre tâmple
Or să se-ntâmple.
Poate chiar ieri, poate azi, poate mâine.
Poate Lumea, poate o singură pâine.
Şi nu veţi putea.
Nu veţi putea.
Nu veţi putea.
A-i mai da
Ce vă cere toată dragostea sa.

Toate bunătăţile lumii
le am.
Sufletul meu este atât de bogat.


CÂNTECUL RĂTĂCITORULUI

A început şi şcoală, arămiu –
Şi dintr-o dată, tot ce a fost viu,
Ca aspirat de-un vânt paradisiac,
A dispărut, lăsând pustiu, în parc –

Câte-un bătrân, arar câte-un matur,
Câte-un căruţ, cu o bunică-n jur,
Câte un chioşc, şi el, întredeschis,
Între a fi, sau a nu fi – proscris –

Şi noi, pe-aici, pe unde n-am venit
Dar ţi-am găsit izvorul cristalin
În care ochii tăi, în verde plin
Mă beau, eram ferigi, la asfinţit –

A început şi şcoală, ce târziu!
Tocmai acum, când parcul e pustiu –
Tocmai acum - când sus, atâţi părinţi
Asculta – duşi – întoarsele dorinţi –

Tocmai acum, când au nevoie iar
De parcul plin de oamenii cu dar,
Să-nceapă-n ţara inimii cuminţi,
Cea mai Înaltă Şcoală – de Părinţi!

Tocmai acum, copiii pleaca-n lume.
Tocmai acum, bătrânii nu au nume.
Tocmai acum, familia se desparte.
Tocmai acum, n-avem destulă carte.

Tocmai acum, escaladăm noi vânturi –
Busole rătăcite pe pământuri –
Tocmai acum, ne rătăcim pe drum –
Şi ne iubim din nou, tocmai acum.


CÂNTECUL FOCHISTULUI

Privesc aceşti adolescenţi ce-şi beau
În lungi şi triste cozi de aşteptare
Pe la şomaj, o viză spre Dachau,
Schelete vii - şi încă - umblătoare –

De vor munci pe-o raţie de mâncare
Pe-un pat, într-o baracă – mai ceva –
Chiar de-ar plăti dobânzi peste hotare
Cu tot ce-a ars din ei, nu vor avea

Copiii lor, în bătrâneţi amare –
Să le adune oasele, şi-apoi
Să le plătească taxa-n neuitare,
De-a nu fi aruncate la gunoi –

Cuminţi aceşti intruşi, ce-şi caută-n ţară
Cotlonul lor, cel ocrotit de Kapo,
În timp ce pe şosele, pe afară,
Şi pe terase, se fumează: “Sap-o!”

Vin bani în lungi convoaie de muniţii,
Ca să plătească sârmele ghimpate
Ce-i ocrotesc pe cei ce-n inaniţii
Mai sunt ocnaşi aici, nu-n străinătate,

Mai vor, mai pot, se-agaţă să trăiască –
Strângând din dinţi – somaţi de tot, şi toate –
Sperând la clipa lor de libertate :
Un vis frumos, în noaptea românească –

Până şi Kafka şi-a făcut castelul
Aici, unde sunt toţi uniţi cu halul
În care tace-n abator şeptelul
Ca să sporească – lumii - capitalul –

Încet, încet, convoaiele se-ncheie,
Ca un izvor sleit de-atâtea droguri –
De-o străvezie pâine odisee
De-a nu vedea, un viitor, pe bloguri –

Rămân soldaţii, doar – să se omoare,
Ei între ei, cu arme mai umane –
Şi cyborgii , pe câmpul de onoare,
Stăpâni peste Imperiul de banane.


CÂNTECUL GUTUIULUI

Oameni buni, ai nimănui,
Nu mai tot furaţi gutui,
Că vă părăseşte Raiul,
Şi v-apucă gutuRaiul!

Oameni buni, şi coloraţi,
Baremi, dacă le furaţi,
Pentru ce le aruncaţi,
Nu mâncaţi, ca nişte fraţi?

Nouă, care le-am crescut,
Nu ne pare rău, demult,
Că tot luaţi, tot luaţi, tot luaţi!
Numai că le aruncaţi!

De aţi împărţi, şi voi,
Ce gutui cresc, în altoi,
De stropit în vremuri noi,
Să mănânce nişte boi –

Să vă-mpungă, mai apoi,
Şi cu dinţii lor de soi,
Şi în burţile de sloi,
Să vă rumege – gunoi –

Ce-aţi mai zice? Ce-aţi mai face?
Ce-mpăcare? Şi ce pace?
Oameni buni, ai nimănui,
Nu mai tot furaţi gutui,

Că vă părăseşte Raiul,
Şi vă fură gutuRaiul!


VÂRSTELE MUZICII

Haydn
Am tot căutat, ce va fi vrut să scrie
Cu notele, întâia poezie:
Şi n-am găsit decât, din rădăcini,
Lăstari şi flori plesnind , către lumini –
O lume calofilă, vegetală,
Un cor din orice frunză, şi petala,
Şi ce era frumos, la nesfârşit,
Era intrarea-n sala, gratuit ...

Mozart
Apoi, n-am înţeles nimic. Ce este?
Un dans de libelule? Fluturi? Stup?
Şi-am înţeles târziu că-i o poveste
Cu o copilărie fără trup.
Numai copiii n-au materie-n joaca.
N-au greutate. Numai ei nu ştiu
De ce nu ştiu de lumea-ntreagă, parcă –
Şi nici măcar nu ştiu că nu-i târziu –
Apoi, au început, liniar, să-nveţe –
Ortografii, cuvinte, înapoi
Privind, să memoreze cu tristeţe
Haine de plumb, ce-i lăsa grei, şi goi –
Miresme noi le urca-ncet în vene,
Adolescente tresărind în timp,
Sunt gând, fior, emoţie, şi trireme
Către Ithaca nunţii, din Olimp –
Şi după ea, urmează datoria,
Devotament, familie, pace, cuib,
Aşa era în viaţa-i simfonia,
Din care-aş vrea şi-acum să mă îmbuib.

Beethoven
E greu de spus, şi totuşi o voi spune:
În partitura, m-am văzut pe mine.
Un interpret, cu alţii, pe mâini bune.
Sperând că ni se-ntâmplă o minune.
Că revine.
----------------------------
Liviu-Florian JIANU
Craiova
septembrie 2014

 

Referinţă Bibliografică:
Liviu-Florian JIANU - CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) / Liviu Florian Jianu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1369, Anul IV, 30 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Liviu Florian Jianu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liviu Florian Jianu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!