Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poeme > Dragoste > Mobil |   


Autor: Liuba Botezatu         Publicat în: Ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

Mămuţa mea (dedicată bunicii mele)

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Te văd ca şi mai ieri senină, aşa cum m-aşteptai în prag,  
privindu-mă tăcută, blândă, cu ochii plini de dor şi drag,  
să mă săruţi şi-mbrăţişezi, tot ce-mi cerea a ta fiinţă,  
zburdalnică, eu, fugitiv, te salutam: ,, Bună, mămuţă!’’  
 
Ştrengar copil, te întrebam iscoditor dacă mai ai  
un ceva bunişor şi dulce ori gustos de poţi să-mi dai,  
Iar tu, cu infinitu-ți dor şi dragoste de mămicuţă,  
puneai, în grabă, tot ce-aveai mai bun si proaspăt pe-o măsuţă...  
 
Cum alergai în fuga mare prin beciul rece, prin grădină  
să scoţi dulceţuri si sarmale, brânză din putini ori smântână  
și să-mi aduci verdeţuri, sucuri, fructe, seminţe ori legume,  
din cele mai alese feluri, gustoase bunătăţi din lume...  
 
Mă luai apoi frumos de mână cu tine sus în deal la vie,  
tu, hărnicuță, s-o-ngrijești, eu să strâng flori şi păpădie  
ori să mă caţăr prin toţi marii, prea-falnicii copaci de-aguzi,  
atunci aflat-am de la tine că ei, de fapt, se cheamă duzi.  
 
Mi-aduc şi-acum cu drag aminte de pajiştea cu romaniţă,  
cum amândouă culegeam ierburi ciudate în bentiţă,  
iar într-o zi pe înserate mi-ai arătat în iarbă-un cuib,  
atunci, mirată, întrebasem dacă-i cumva hudă de vulpi.  
 
Ai râs cu poftă şi mi-ai spus că-i vizuină de arici,  
apoi ai scormonit prin iarbă şi i-ai găsit pe ghemotoci.  
Eram atât de fascinată să văd cât sunt de rozi şi mici,  
cât sunt de firavi şi pufoşi gingaşii puişori de-arici...  
 
Mi-aş fi dorit să îi ating, să-i mângâi, să mă joc cu ei  
dar tu mi-ai spus că nu e voie, c-aceşti puiuţi nu sunt ai mei,  
că-și au şi ei măicuţa lor, ce va să vină în curând,  
în voia sorţii şi-a naturii sä las acel cuibar plăpând.  
 
Şi-acum revăd acele vremuri de poveste şi mi-e dor  
să te zăresc senină-n prag, torcând alene din fuior,  
iar degetele-ţi pricepute, să văd, uimită, cum transformă  
noian pufos de lână nouă în ghem de aţă uniformă.  
 
În iernile cu vifor mare ești tot la sobă împletind  
ciorapi de lână la nepoată și-aud ulceaua clocotind  
miez de bostan dulciu si tare pentru plăcinte poale-n brâu  
până când prinde-va aromă şi pòjghiţă de arămiu.  
 
Şi la poveşti cu floricele dintr-un ceaun la gura sobei  
mi-e dor să mai ascult din nou mici ,, minciunele ale babei’’,  
ce nu erau cu aprigi zmei şi feţi frumoşi sau zâne bune,  
erau cu oameni vechi şi falnici, veniţi parcă din altă lume.  
 
Despre-ale tale sfinte vremuri, de dinaintea mea în viaţă,  
când erai fată mare-acasă şi cea mai mândră, mai semeaţă,  
cum te curtau crai fără număr: neghiobi, tonţi, îngâmfaţi, urâţi,  
tu, sărmănică fetişcană, n-aveai la cin’ să te mai uiţi!  
 
Până-ntr-o zi, pe înserate... veni şi Gheorghe mult visat,  
era frumos şi vrednic tare, un neaoş 'nalt, bine legat,  
viteaz în fapte şi destoinic, la minte, vorbă închegat,  
n-a stat pe gânduri, dând târcoale, el deîndată te-a furat.  
 
- Şi unde este Gheorghe-al tău, cel prea-mărit, a mea mămuţă?  
De ce nu e cu noi în iarnă, cu tine-n viaţă şi-n căsuţă?  
- Oh, el plecă demult, departe, ’nainte de-a fi tu aici,  
e-n altă lume-acum... prin iarbă, ori printre stele - licurici...  
 
M-aşteaptă Gheorghe-al meu, el ştie c-aşa a fost să-i fiu sortită  
Şi dincolo de viaţa asta, şi-n veşnicie-i sunt menită,  
Încununaţi pentru vecie am fost mereu de la-nceput  
Chiar dacă drumul nostru-n viaţă pentru o clipă s-a-ntrerupt.  
 
- Şi-acum, iubita mea mămuţă, cu cine, maică-ţi mai alini  
nopţile reci şi lungi de iarnă ori zilele de printre ani?  
- Cu voi, copiii mei hoinari, când îmi veniți de sărbători,  
cu Gheorghe-al meu... el mai revine la mine-n vise uneori...  
 
Cu Bălănuţa, căţeluşa, bravul Radjai, Buian roşcatul,  
cu Lady, pisicuţa mică și Țigănel - încovrigatul  
și cu Joiana, vaca neagră, eu mai vorbesc ori plâng şi râd,  
și cu Rujana-roșcovana, când o-îngrijesc şi-o mulg cântând!  
 
De-ai şti, micuţa mea nepoată, ce bună-i lumea animală,  
cum ele stau și te ascultă, și nu te trag la socoteală,  
nu te trădează şi nu fug atunci când ţi-e lumea mai dragă,  
cum ele-ţi dăruiesc mereu iubirea pură și întreagă!  
 
Erai ca o minune veche... poveşti și snoave depănând,  
creai o lume de miracol, fără s-o crezi chiar existând  
și totuşi ea era acolo, cu toată bogăţia-n tine,  
Mămuţa mea cea cu poveţe, învăţături, poveşti şi doine..  
 
Era atât de fascinant cum toate pe ce-ți puneai mâna  
ca-n basme de demult şi vechi, şi Dumnezeu îşi punea mila...  
Te întrebam, nedumerită: ,,La ce mămuţă-s bune aste?’’ ,  
iar tu zâmbind misterios, spuneai c-oi şti când voi mai creşte...  
 
Şi astăzi îmi aduc aminte cum nopțile cu lună nouă  
știai să zici de dinainte când va fi soare ori să plouă,  
și cum băteai la o maşină de cum se lumina de zori,  
atunci aflat-am cu uimire c-acesta este un ,,război’’!  
 
Și mă-nvățai prea-răbdătoare să potrivesc culorile,  
încât să iasă cât mai bine şi mai frumoase florile  
de pe țolice, scoarțe grele și-o mie de covoare, brâie,  
când se va împlini sorocul, de zestre toate or să-mi fie...  
 
Îmi arătai perine mari din puf de gâşte pregătite  
și perne tari, picturi brodate, vase din lut, mie menite...  
Nedumerită, te - ntrebam când va veni ziua aceea,  
,,La nunta ta, dragă nepoată, sau ceasul când m-a lua Ea!’’  
 
Ahh! Cât de tare mă-ngrozeau acele vorbe absolute...  
Eu nu voiam să se întâmple, căci mult prea mult erau durute!  
și nu-mi doream deloc să plec cu ,, cine-l ştie?’’ şi s-o las,  
nici să îmi pierd mămuța dragă întru al morţii straşnic glas...  
 
Iar ea citind pe chipul meu şi groază, şi nedumerire,  
m-a luat de mână şi mi-a spus c-are să-mi dea o mare ştire  
că moartea vine la oricine: şi la cel rău, şi la cel bun,  
și-atunci când vine, nu mai poate vre-unul s-o întoarne-n drum.  
 
Că moartea ca şi nunta este prilej de mare sărbătoare  
și pregătit să fii s-o-ntâmpini e lucru bun pentru oricare,  
este intrarea-n viaţă nouă, la fel cum este cununia,  
e-un început de mare drum, mergând la braţ cu veşnicia...  
 
Şi dac-o fi să vină Ea ’nainte de nuntirea mea,  
eu să mă bucur, să dansez şi să serbez în sinea mea  
că a plecat acolo-n stele, împrejmuită de lumină,  
pe-un cal semeț și cu alai o-aşteaptă Gheorghe să revină.  
 
Ştiai tu ce ştiai, mămuţă... pentru că s-a şi întâmplat  
să vină moartea prea devreme şi să te urce la Palat...  
Sunt fericită pentru tine că după-atât-amar de vreme  
ești cu-al tău Gheorghe, iar din slăvi, încă, mai dăruieşti poeme...  
 
........................................................................  
 
Mulţi îmi cereau să-ţi zic bunică, cum fac copiii cizelaţi,  
că nu-i corect să-ți spun mămuţă, e pentru cei necultivaţi.  
Tu ți-ai dorit să-mi fii Mămuţă şi-aşa ai să rămâi mereu:  
Mămuca mea, o mămicuţă, Mămuţa sufletului meu...  
 
_Liubastra, 2013_  
Referinţă Bibliografică:
Mămuţa mea (dedicată bunicii mele) / Liuba Botezatu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1981, Anul VI, 03 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liuba Botezatu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liuba Botezatu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!