Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Lilioara Macovei         Publicat în: Ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015        Toate Articolele Autorului

Când ne ascundeam după caişi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Atunci când ne furişam după caişi simţeam îmbrăţişarea lor de îndrăgostiţi şi ne plăcea dar nu spuneam la nimeni. Era în aer o mireasmă cotropitoare care lumina toate amiezile, dimineţile şi serile şi nu ne plictiseam deloc.  
 
Odată... când ne ascundeam după portocalul în floare ni se spărgeau în inimă bocetele pomilor noştri loiali şi rănile rămâneau deschise îngreunându-ne trăirea. Eu nu voiam să plâng căci crestăturile lacrimilor mele pe dimineţile pure, înduioşau tot anotimpul printemps dar era aşa o împingere de nu ştiu unde şi palmele mele de copil renăscut nu puteau şterge nimic.  
 
Pe maluri de risipituri ne bălăngăneam picioarele mici şi prăfuite, obosite şi înspinate, aranjând printre exerciţiile acestea de gimnastică următoarele acţiuni.  
 
În ţinuturile îmbrăţişate de oameni străini de ostilităţi, şovăieli şi neîndurări, puteam pribegi eternităţi ca şi cum de nimeni nu ne împiedicam şi nimeni nu ne stânjenea.  
 
Erau fericiri printre care alunecam, pe altele le prindeam, pe unele le ignoram dar toate se desfăşurau într-o inocenţă specifică nouă.  
 
Palmele cărau deopotrivă ţărâna grădinii şi stelele cerului, fără a suferi de urmele lăsate. Dar nu erau semne, nu ne dureau liniile destinului, ne întreceam în răsturnarea celor vitrege nouă.  
 
Poate căutam fericirea absolută, uitându-ne în colţuri de casă până la durere dar cine să ne spună că aşa ceva nu exista? Când rugăciunile noastre repetate în faţa lui Dumnezeu de câte două trei ori pe zi erau reduse la câteva fraze din cauza grabei inexplicabile, le înlocuiam cu altele improvizate, consideram că făceam păcate şi ceva din fericirile acelea simţeam că ne părăsea.  
 
Îmi plâng mâinile acelea de-atunci. Mi le ţinea la obraz mama şi tata şi aproape nu ştiam când mi le sărutau. Mă uit acum la ele şi seamănă cu ale lor. Nu sunt atât de trudite că stiloul nu face bătături dar îmi vine să le sărut. De ce? Pentru că pe ele mai stăruie amprenta buzelor lor şi le simt iubirea.  
 
Îmi pare tristă lumea de un timp încoace.  
 
- Voi aţi trecut prin aşa ceva?  
 
- Da, că suntem oameni!  
 
După o vreme de minte împrăştiată, se cade ca amintirile să nu-mi mai facă dureri. Fac de strajă lumii în fiecare noapte şi plâng în cea mai bună linişte.  
 
Norocul unora declanşează invidia altora. Caut să mă îndepărtez de răutăţile devenite contaminante căci am un Dumnezeu.  
 
Mi-am găsit alţi caişi după care să mă ascund. Cu părere de rău se uită la mine piersicii, fac gălăgie gutuii şi nucii...  
 
- Ei, dar ce faceţi voi cu mine? Îmi trebuie un anotimp să vă sărut pe câteva petale.  
 
- Te vrem aici, mereu cu noi. De câteva ore stai stană de piatră. Hai, în ţinutul nostru!  
 
- Dar sunt cu voi!  
 
Şi-mi şterg obrajii de înrourare sau poate că nu ar trebui că şi aşa inima mi se supune pustiirii. Cana de pe colacul fântânii mă aşteaptă cu apă bună. În faţă îmi stă decorul de basm, în spate am amintirile noastre, în gând mă zbat, răcnesc şi în inimă parcă mă înec. Cuvintele se opresc undeva şi doar cântecul clopoţeilor roşii l-aş mai recunoaşte. Din rama veche şi prăfuită chipurile lor îmi zâmbesc şi mă îndeamnă să mă liniştesc. Rup logodna cu durerea şi-mi îngrop tăcerile ca şi cum stăpână am fost peste ele mereu. Mă mint, asta o ştiu şi promit că nu o voi mai face dar om sunt şi prea nu ştiu multe. Mă destramă cuvintele şi necuvintele, mă adun temporar şi ineficient...  
 
- O! Tu, Doamne! Trece-mă prin linişti şi înţelegeri mai sus decât le am acum!  
 
Caişii au început să stârnească adieri albe şi verzi, agitând albinele şi mâhnirile. Mi s-a înrourat obrajii iar mâinile mi-s prea mici să-i răcorească.  
 
Un singur lucru trebuie să mă mâhnească şi să mă îndurereze: păcatul.  
 
- Sunt eu sigură că printre caişi nu am făcut mii de neîngăduiri?  
 
 
Referinţă Bibliografică:
Când ne ascundeam după caişi / Lilioara Macovei : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1539, Anul V, 19 martie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilioara Macovei
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!