Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Exprimare > Mobil |   


Autor: Lilioara Macovei         Publicat în: Ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014        Toate Articolele Autorului

Euforie sinucigaşă- partea a doua
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

A mers taxiul prin ploaia măruntă şi plicticoasă, destul de repede până la clubul lui Heroină. De fapt, acest loc de întâlnire a multora şi diverşilor preocupaţi de viaţă, era condus de Don Miare, aşa i se spunea, deşi era român, dar nimeni nu a făcut investigaţii despre numele adevărat al patronului. Tânăr şi frumos, cu maşină scumpă la scară, venea din când în când, de obicei sâmbăta seara, la clubul lui supraaglomerat. Nu fuma, nu bea decât apă plată, îşi rotea doar privirea prin ,,împărăţie” şi ca semn că bucuria îi era mare, îl trăda zâmbetul din colţul gurii.  

Maşina a oprit în dreptul clubului. Cei doi pasageri au coborât, aruncându-i taximetristului o bancnotă de zece lei. Întâi s-au sărutat zgomotos, apoi înlănţuiţi au plecat cu mers săltat spre intrarea clubului.  

Privitor fiind, îţi dai seama că aici toată lumea se cunoaşte cu toată lumea. Ici şi colo, vezi câte o figură mai uimită şi nerăbdătoare. Nu durează mult şi noi prietenii se leagă.  

Talida a râs cu poftă, văzând cum Andu face gesturi discrete, cuiva.  

- Ce faci, vrei ceva surprize? a întrebat domnişoara.  

- Taci, că este rost de inocenţă! şi-i făcu semn cu ochiul.  

De ei s-a apropiat un tânăr cu o faţă ştearsă, de fapt palid în general, cu o mână în buzunar şi una fluturând-o pe lângă el. Din când în când, se uita în părţi, speriat parcă de ceva anume.  

- Salut! spuse celor doi îndrăgostiţiţi.  

- Zi şi tu, sărut mâna, că eu nu sunt bărbat, după cum vezi!  

Un anume lucru s-a rezolvat între Andu şi băiatul necunoscut. Ceva s-a dat, ceva s-a luat, totul pe muţeşte, repede şi fără a sta pe loc, decât câteva secunde.  

În momentele de dinaintea euforiei, Talida îşi aducea aminte cine este. În rest era ocupată cu Andu.  

Pe când se apucase de facultăţi, mama ei s-a pensionat pe caz de boală. Tatăl Talidei muncea la o întreprindere mare, ca inginer şi modul cum se gestionau finanţele la ea în casă, nu-l prea ştia. Primea bani oricând cerea şi nu era întrebată niciodată pentru ce, doar ea mai spunea câte ceva despre nevoia de bani. Părinţii ei ştiind că au fată cuminte nu-şi puneau probleme de nici un fel, dar nici nu-i vorbeau că mai toate economiile lor s-au cam dus.  

Şi cum se spune, natura ne aseamănă, dar educaţia ne deosebeşte(Confucius), despre Talida, se discuta doar la superlativ şi motive erau destule.  

Era cuminte şi avea grijă de cele trei facultăţi la care era studentă. Două la distanţă şi una la zi, dar şi aşa avea timp destul şi pentru că-i prisosea, îl folosea împreună cu Andu. Nici nu simţea că mai toată ziua îi este ocupată cu cursuri, seminarii, referate, la toate se ducea cu drag şi mare curiozitate. Avea resurse pentru încă cinci facultăţi. Seara se întâlnea cu prietenele ei de-o viaţă şi discutau banalităţi, dar ceea ce se întâmpla la întâlnirile cu Andu, numai ea ştia.  

A dus aşa studiile până aproape de licenţă şi înainte cu trei luni, Talida a dispărut de acasă. O zi, două şi părinţilor li s-a făcut frică.  

- Dragul meu, să facem ceva, să telefonăm la poliţie! îşi dădu cu părerea mama Talidei. Sunt copleşită de frică şi nu am putere să mi-o înlătur. Văd lucrurile într-o culoare sumbră şi instinctul meu nu mă înşeală. Prietenia cu Andu, pe mine m-a chinuit, parcă sunt în faţa unui final dezastruos.  

- Ţi se pare că ţi-e frică, dar Talida este matură, Livia, are minte cât o sută de tineri de vârsta ei, stai liniştită!  

- M-aş bucura să par fricoasă, decât să fiu imprudentă şi că nu iau în calcul aceste realităţi cumplit de îngrijorătoare.  

- Eu nu aş gândi aşa, deşi, nu ştii cum o minte sclipitoare, poate cădea şi consecinţele pot fi catastrofale.  

A doua zi, a venit acasă Talida, trasă la faţă, nedormită şi cu miros insistent de alcool. Şi-a aruncat hainele pe scaun şi s-a înfundat în baie. A stat acolo cu apa curgând, mai bine de o oră. Degeaba părinţii ei făceau cu rândul la uşă, rugând-o să iasă.  

Când a apărut în cameră, le-a spus clar şi cu mâinile împreunate ca pentru rugăciune:  

- M-am rătăcit şi dacă nu mă ţineţi strâns lângă voi, o să cad de la mare înălţime. Sunt deşteaptă, dar aici unde sunt acuma, nu mă ajută cu nimic. Vreau să fiu Talida de acum patru ani.  

Şi-a plecat la culcare. Altă temă extrem de grea dată părinţilor ei.  

Cum să facă ei programul fetei, când mereu are ore şi pentru relaxare, iese şi ea puţin timp? Adevărat că nu prea le spune pe unde umblă, dar nici ei nu ar îndrăzni să o întrebe.  

Dar, ce i s-a întâmplat?  

- Când se va trezi, vom vorbi cu ea.  

În familia aceasta, naşterea Talidei a fost binecuvântare mare, căci venirea ei pe lume s-a făcut cu greu, după tratamente, durere şi de multe ori cu speranţe deşarte. Dumnezeu a vrut să-i facă fericiţi şi i-a făcut. Acum, erau ameninţati, dar nu ştiau de cine şi habar nu aveau ce să facă şi care este cauza supărării Talidei.  

Discuţiile au fost lungi, încâlcite uneori, pline de suspansuri şi presupuneri de idei, trimiteri la exemple, unele fără legătură pentru părinţii domnişoarei. În final s-a încheiat aşa:  

- Trebuie să facem ceva, să nu mai fiu dependentă de Andu.  

- În ce fel eşti tu, dependentă de unul ca el? ridică glasul tatăl.  

- El îmi aduce droguri şi acolo, la Heroină, nu mai ştiu ce se întâmplă. Le combinăm cu alcool, îmi dau seama că nu fac bine şi continui să mă distrug.  

Şi în cameră,au apărut două statui de piatră. Cu ochii fixaţi pe Talida, nu se auzea nici un glas. Nimeni nu articula nici un cuvânt, pentru că nu se putea, doar domnişoara se împleticea spre dulapul cu haine.  

- Nu mai mergi la cursuri, mergem la un psiholog, acum!  

Şi au plecat toţi trei. Întreaga zi au fost împreună, Talidei stabilindu-i-se şi celelalte întâlniri de recuperare psihică şi o speranţă parcă nespusă, trona în gândul fiecăruia.  

După câteva luni, Talida era refăcută şi cu promisiunea că nu există droguri pe lumea asta pentru ea, adusese voioşie în casă.  

A luat licenţele şi urmau masterele, după cum va dori Talida. Vacanţa era binevenită, aşa că fără planuri, se va bucura de relaxare. Venea toamna şi voia să profite de acest anotimp.  

Andu, după terminarea liceului ca şef de promoţie, a urmat facultatea de calculatoare, renunţând la studiile în străinătate. Toată familia lui a fost fericită. Depărtarea şi timpul le-ar fi făcut grijile şi mai mari şi poate dorul de Andu, ar fi fost prea greu pentru ei. Aici, în ochii lor, aveau impresia că îl păzesc de cele rele şi multe, deşi el era un băiat foarte vesel şi la locul lui, stăpân pe el, total independent.  

Când s-a înscris la master, a avut oscilaţii între vreo două specialităţi, hotărându-se până la urmă, dar cu greu. Ştia că va fi simplu şi totuşi o emoţie îl bântuia. Se scălda ca într-o mare, aşa de unul singur şi parcă aştepta pe cineva anume să-şi împartă bucuria momentului, bucurie care venea de undeva şi el, parcă nu era anunţat.  

În drum spre parcul unde avea întâlnire cu doi prieteni, zări în faţa lui o siluetă demnă de toată invidia. Curiozitatea bărbatului din el şi instinctele treze de dorinţi, l-au făcut să se grăbească. Sub o rochie albă strânsă pe trup, probabil era o făptură superbă, gândi Andu. Picioarele frumoase, dezgolite până la limita gândului meschin, atrăgeau până şi privirile bărbaţilor ieşiţi de sub dominaţia nevestelor mânioase. Un păr frumos, lung şi blond era legat sus, îl incita şi mai tare şi câte nu-i mai treceau prin cap şi inimă.  

Din câţiva paşi, Andu ajunsese tânăra superbă. Se ruşină vizibil în faţa ei şi cu glas de copil cu lecţia neînvăţată, spuse leşinat:  

- Tu eşti, Talida?  

- Cum mă vezi, da! Te miri?  

- Sunt absolut derutat, de când nu ne-am văzut...eşti superbă, ştiai? A trecut ceva timp!  

- Da, ştiam, că numai asta mi se spune în fiecare zi, nimeni însă nu vrea să se convingă cât de deşteaptă sunt!  

- Asta grijă, să o ai tu!  

Au mers la o cafea, Andu a servit-o cu o ţigară specială, dar Talida a refuzat. A fost de acord să iasă mai spre seară, la o discuţie.  

Au trecut două luni de la întâlnire şi Talida nu s-a mai întâlnit cu Andu. Avea multe de făcut, le voia perfect realizate, pentru ca bucuria să fie deplină. Intuia că ieşirile cu acest fel de prieten îi va face rău şi totuşi, atunci când îl vedea, ceva îi dădea impuls, ca acum.  

Un telefon scurt şi s-a produs electrizarea. S-au întâlnit pe drum şi ...  

În seara aceea, la Don Miare, s-a reluat amiciţia cu Andu şi cu câteva dintre vechile lor cunoştinţe. După dansuri lente şi şoapte noi spuse pe ton de îndrăgostit, au fost create condiţii pentru un pahar cu alcool, poate o ţigară specială, apoi euforia consistentă.  

Slăbiciunea pentru Andu, mă aduce în situaţia aceasta de a mai lua o doză, dar eu ştiu foarte bine că am voinţă şi nu voi continua. Acum, numai acum şi în seara aceasta, o fac, nu este o atracţie de neînvins, nu voi fi eu sclavul lor, am promis părinţilor şi psihologului, ştiu că mă pot abţine...exact acum simt că voinţa nu mă stăpâneşte, dar nu poate fi nimic rău, puţină euforie, nu strică...  

Nu-mi va provoca nici nelinişte, că nu are cum, nici panică, pentru că nu am de ce şi nici confuzie, că doar, ştiu de-acuma cum pot să mă ridic.  

El a căzut de la prima bilă, el Radu, eu am un pic de experienţă...nu se compară!  

 

Calitatea mea de bărbat stăpân pe el, mă va face să nu am tendinţe de a comite acte impulsive. Bucuria revederii cu Talida, mă vrea exaltat, ştiind că şi ea doreşte o mică urcare acolo, unde ne simţim numai noi. Nu-mi alterează mie aspectele mintale un prăfuleţ, ce naiba, am mai citit şi noi câte ceva. Pe mine nu mă subjugă aşa un nimic, am ieşit din strâmtori mai incomode, dar asta, e aşa un pic de distracţie. Nu vreau să-mi amplific starea de spirit ori vreo durere de ficat, dar, nu moare nimeni. O mică destrăbălare după atâta concentrare livrescă, se cere, abia aştept clipele de după tras, deja mă înalţ...Nu-mi distorsionează nimic, vorbe, nu mă îngenunchează pe mine o micuţă bilă acolo ca pe Radu, el s-a lăcomit, păi, la ce să te aştepţi?  

Cum credeţi că este finalul acestei povestiri?  

Referinţă Bibliografică:
Euforie sinucigaşă- partea a doua / Lilioara Macovei : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1378, Anul IV, 09 octombrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilioara Macovei
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!