Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Lilioara Macovei         Publicat în: Ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014        Toate Articolele Autorului

Necunoscuta
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Dragi regizori,  

Dacă vreţi să candidaţi la premiul cel mare şi chiar să-l luaţi şi nu aveţi idee cu ce, veniţi la mine să vă salvez!  

Atât a fost anunţul şi m-am pus pe aşteptat. Prea îmi păreau banale subiectele filmelor cu care se participa la festivaluri. Unele erau siropoase şi greţoase, altele dure şi repetabile, aşa că m-am hotărât. Fie ce-o fi, poate se gândeşte vreun regizor mai tânăr, dornic de afirmare, poate vreunul mai matur pentru a aborda o altă paletă de acţiuni, poate vreunul mai experimentat pentru completarea portofoliului cu ceva inedit.  

A doua zi după anunţ, nimic. Nu mă îngrijoram, dar prea aveam entuziasm ca să nu am măcar o abordare. Mi-am continuat scrisul cu încredere.  

A treia zi, nimic. Poate nu formulasem eu anunţul mai agresiv, mai promiţător, poate părea prea sec şi cu tentă de luare în băşcălie, dar prin puterea gândului, nu puteam aduce pe mătură regizori la uşa mea. Mi-am continuat scrisul. Îmi curgeau ideile ca izvorul muntelui, în vâltori...  

A patra zi a venit cu puţin vânt şi o ploaie măruntă, dar benefică. O cafea cu aromă de linişte m-a stăpânit până când un zgomot de telefon strident m-a adus la realitate. Un domn voia să stea de vorbă cu mine. Am stabilit întâlnirea şi după nici o oră, aveam în faţă un tinerel cu aere de superioritate bine puse în evidenţă. Familia lui de mari dramaturgi şi scenarişti de clasă, erau în pană de inspiraţie şi cum fiul lor avea examen de licenţă, numai bine a găsit salvarea.  

În sertarul meu aveam diverse categorii de subiecte. Pentru acest tânăr am ales unul care să-i fie de folos şi reuşită. Am discutat amănunte, vedeam o oarecare curiozitate şi ceva interes din partea lui şi la sfârşit am stabilit să colaborăm pe tot parcursul muncii acestuia. Mă bucuram că la nebunia tânărului şi marea dorinţă de afirmare, coroborată cu tradiţia familiei, poate se naşte un mic geniu, dacă nu cumva chiar avea certificatul în buzunar şi eu puteam să dau un mic ajutor.  

După vreo patru zile, regizoraşul a venit la mine cu doi actori. Toată priceperea mea în a explica esenţa poveştii, nu s-a epuizat într-o zi, au fost necesare câteva luni, fără a primi vreun buchet de flori din partea nimănui, dar mulţumirea rezultatului era cu mult mai importantă, aşa că numai din când în când îmi doream florile sufletului meu.  

A trecut examenul cu notă mare şi domnul meu, nu a mai apărut. În câteva dimineţi stând la cafea pe terasă, tot vedeam cum un tânăr venea cu un buchet de trandafiri roşii şi când să iau florile, dispărea după o perdea de fum.  

Zilele treceau şi eu tot mai multe idei de filme conturam pe laptopul meu devenit şi obosit şi obositor. Mă gândeam că nimic nu este întâmplător şi poate cu aceste investiţii abstracte, pot face o realitate cât se poate de îndestulătoare. Mie nu-mi trebuiau bani, dar altora da şi dacă aş putea face mai multă lume fericită prin această metodă, cum să nu te numeşti şi tu tot aşa?  

A trecut ceva timp, poate un an, poate doi şi nimic deosebit nu se întâmpla.  

Ceva stătea înţepenit undeva şi pentru soluţii salvatoare mi-am luat liber şi-am plecat în capitală. Voiam să văd cum mai arată oraşul tuturor celor în vacanţă. Aşa aveam impresia că trebuie să se numească frumoasa noastră capitală.  

Aruncându-mi ceasul şi uitând de curgerea timpului, mi-am dus paşii peste tot pe unde ştiam că trebuie duşi. Mă bucuram de parcuri, de florile din pieţe, de legume frumos aranjate, de porumbei prietenoşi care îţi stăteau pe umeri şi-ţi ciuguleau din palmă, de reclame mari şi foarte colorate, când colo ce să vezi?  

Pe un panou cât două etaje, mi-a luat ochii un afiş în mijlocul căruia scria cu litere mari un nume, un nume cunoscut parcă mie şi-am început a-mi frământa memoria. Erau şi nişte figuri acolo, dar nu recunoşteam pe nimeni. Am citit şi recitit de câteva ori, voiam să plec, dar ceva mă trăgea înapoi. Nu mă lămuream sub nici un chip. Peste stradă, o terasă îşi aştepta în linişte clienţii. Am traversat şi mi-am găsit un loc cu faţa spre panou. Îmi găsisem ocupaţie. Studiam de la un capăt la altul imensitatea aceea de afiş şi nu găseam ceea ce căutam. Nici nu ştiu ce voiam să găsesc, dar nu mai conta, azi era zi de plimbare şi timp aveam. La o masă în stânga mea s-au aşezat câteva persoane, două fete şi vreo trei bărbaţi. Am simţit parfum fin, pe semne că erau cineva. Cafeaua nu mă ajutase cu nimic la elucidarea misterului din afiş, aşa că am comandat şi un suc. Era cald, dar aici era bine de stat.  

Aveam impresia că în capitală o să găsesc o mare de oameni gălăgioşi şi egoişti, dar deocamdată mă înşelasem. De fapt, ce puteam înţelege eu din acel afiş? Pur şi simplu scria că peste o zi, într-o mare sală de cinematograf, va fi premiera filmului ,,Necunoscuta”. Nu ştiam unde este acel cinematograf, dar am întrebat pe tinerii de la masa alăturată. O domnişoară cu nişte ochi verzi superbi, mi-a spus şi m-am şi hotărât să caut locul unde va fi evenimentul.  

Mi-a rămas aproape o zi să cutreier capitala şi să mă bucur de atâtea locuri frumoase. Atunci când nu eşti constrânsă de ceva anume, toate în jurul tău parcă sunt uitate în timp.  

Seara m-am tot gândit la multele mele probleme, dar somnul a fost bun şi odihnitor. A doua zi, mi-am cumpărat nişte cărţi, am vizitat o mare bibliotecă, am fost la un târg de ceramică şi am ajuns să mă pregătesc pentru a merge la premieră.  

Nu ştiu de ce aveam emoţii, parcă era filmul meu şi nu reuşisem să pun toate lucrurile la punct.  

Am ajuns la cinematograf, lumea deja intra în sală, deşi mai era o oră. Am mers şi eu să văd cum pot intra şi de la casă doamnă, iertată-mi fie exprimarea, cu păr roşcat ca o vulpe năpârlită, m-a întrebat sec dacă am invitaţie.  

- Nu am, am crezut că pot cumpăra un bilet, nu ştiam că se intră cu invitaţie.  

- Atunci, o să vedeţi filmul când o să ruleze la televizor.  

Nu am ştiut cum să iau acest lucru, ca o glumă sau ca un lucru serios. Lumea venea şi intra înăuntru, iar eu am ieşit afară. Pe aleea care venea din stradă, am găsit o băncuţă şi m-am aşezat. Îmi plăcea să privesc la aceste persoane grăbite şi bine îmbrăcate, care se străduiau cu orice preţ să ajungă în sala unde va avea loc un mare eveniment. De ce era aşa de mare, nu ştiu.  

O seară frumoasă şi plină de lumini, îţi dădea impresia că eşti într-adevăr într-un loc special. Mi-aş fi dorit tare mult să văd şi eu premiera asta, dar dacă nu am invitaţie, o fi altă dată.  

S-a cam umplut sala, mă gândeam, pentru că nu mai era nimeni pe alee. La un moment dat, dintr-o maşină oprită în stradă, la câţiva paşi de intrarea pe alee, a coborât un tânăr îmbrăcat foarte frumos şi cu paşi repezi se îndrepta spre sala de cinema. Mă uitam cât era de elegant şi cum fiecare pas era studiat. Apropiindu-se de băncuţa unde stăteam şi-a ridicat ochii spre mine şi s-a oprit.  

- Sărut mâna! Doamne, mulţumesc! Şi-a dus mâinile spre cer, apoi m-a cuprins şi mi-a spus pe un ton de om fericit:  

- Ştiam că o să vii!  

- Cine eşti? Nu te cunosc, am spus cu un glas gâtuit.  

- Mă cunoşti, dar vrei să creezi suspans, ca în toate scrierile tale. Ceva îmi trecuse prin minte, dar nu puteam clarifica nimic.  

- Hai, înăuntru că întârziem!  

Jucam într-un film şi eram un personaj, dar nu prea îmi ştiam rolul. Tânărul m-a dus de mână până în primul rând şi ne-am aşezat fără să spunem nimic. Nu ştiam ce să fac cu mâinile, cum să mă uit să caut pe cineva cunoscut, deşi toate persoanele astea din jurul meu îmi zâmbeau şi îmi arătau prietenie. S-au închis uşile, s-au stins luminile şi am văzut filmul. Am fost acolo, înăuntru acţiunii, spuneam rolul fiecărui personaj şi toate veneau ca şi cum eu făcusem totul. Am retrăit o experienţă şi nu prea mi-a venit bine când s-a terminat. S-a aplaudat îndelung şi nu mă lămurea nimeni, de ce toată lumea se uita la mine. Tânărul de lângă mine s-a urcat pe scenă şi a luat cuvântul.  

- Ştiam că o să vii la premieră, altfel nu se putea! Şi-a arătat spre mine. Vă prezint persoana care m-a făcut premiantul marelui festival de film de la New York. Ea este ,,Necunoscuta”. Dar cât de cunoscută va fi!  

Şi-am crezut în clipa aceea că o să leşin. Eu eram mai mare decât acest frumos regizor cu vreo patru ani. Pe vremea când am muncit cu el şi cu cei doi actori, eram atât de aplecată spre alte probleme, încât nu numele lui trebuia să-l ţin minte, ci doar el să mi-l reţină pe al meu şi adresa, numai şi numai pentru a veni şi a-mi spune că l-am ajutat şi a fost materialul lui altfel decât al celorlalţi colegi. Îmi mai doream un buchet cu flori, dacă se putea să fi fost trandafiri roşii.  

În timp ce eu eram venită în capitală, Christian, regizorul, a venit în orăşelul meu de provincie unde locuiam, să mă invite la premieră. Negăsindu-mă şi-a imaginat că am aflat de eveniment şi am plecat spre capitală.  

Pe scenă erau trei aranjamente cu flori. Unul din flori de câmp adus de actriţă, unul cu frezii albe de la actor şi unul cu trandafiri roşii de la regizor şi toate erau pentru mine.  

Într-o clipă, mi-am reamintit de munca noastră timp de câteva luni pentru care eu ceream în gând nişte flori la schimb. Am avut păreri de rău şi tristeţi, dar stăpânită de scris, mi-am făcut rezerve pentru alte câteva zeci de filme, bune pentru luat premii. Asta era după ce regizorul se pregătea pentru examen şi aveam sentimentul că toţi m-au uitat.  

Dragi regizori,  

Dacă vreţi să candidaţi la premiul cel mare şi chiar să-l luaţi şi nu aveţi idee cu ce, veniţi la mine să vă salvez!  

Referinţă Bibliografică:
Necunoscuta / Lilioara Macovei : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1354, Anul IV, 15 septembrie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilioara Macovei
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!