Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Lilioara Macovei         Publicat în: Ediţia nr. 1328 din 20 august 2014        Toate Articolele Autorului

Mi-aş fi dorit să fie un vis
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

În anotimpul când căldura alternează cu căldura, totul stă pe o clipă de descompunere. Se desface pământul şi-i vedem miezul până şi el uscat de atâta soare. Ne ducem paşii pe ţărâna cumplit de însetată de rouă şi ne sfârâie tălpile. Nu se mai aude Serenada Privighetorii, îmi pare rău, mai uităm de multe. E liniştea unei prăbuşiri în golul de insuportabilitate termică şi toate se dezintegrează sub această vreme tipic catastrofală.  

Când printre întrezăriri urmăresc soarele extrem de strălucitor şi fără stânjeneală, senzaţia că acolo fierbe universul pune stăpânire pe mine. Sub ameninţarea unei linişti atotstăpânitoare, nimic nu mai are dezideratul unui vieţuitor în acest capăt de pământ.Nopţile verii de-acuma nu mai au conturul unei visări perfecte. Greierii şi-au luat liber şi cântecul lor a rămas încremenit într-un gând al celui lucid şi îndrăgostit de căldura invadatoare, în rest căinţă şi acalmie.Zilele anotimpului acesta sunt configurări ale unei amalgamări de mare forţă şi coordonatoare de gânduri şi idei agresive.  

Mă uit la copacii străjeri ai grădinii mele şi le văd uimirea în frunze. S-ar întinde după mine să le dau o cană cu apă sau poate mai mult, dar parcă sunt neputincioşi. Eu am putere să ajung la fântână, ei doar rădăcini. Mă plesnesc ritmat valurile de căldură şi-mi duc gândul la săpatul florii soarelui, când umbră nu era, vânt nu adia. Răsăritele în călătoria lor de înamorate, ne atingeau umerii şi-şi înălţau privirile către norii prinşi de cer, ca nu cumva să le strice cu ploaia lor de vară, idilă. Greierii de pământ, de iarbă, de orice erau, cântau în cor melodiile verii, fericindu-ne. Lor nu le era cald, altfel se duceau după apă la izvor. Pe un cer strălucitor, din când în când apărea câte un avion. În mintea mea de-atunci şi recunosc că şi acum din când în când, zburam şi vederea asupra pământului era fascinantă. Acolo era răcoare, treceam peste atâtea obstacole fără vreo grijă şi simţeam stăpânirea unei părţi din lume, acea lume pe care o credeam mică şi bună.  

Acum... cer un pahar cu apă şi aştept. Cârduri de fluturi mici albaştri îmi ocupă crochiul. Sunt însoţiţi de cei albi şi roşii, ca apoi la o comandă de undeva de sus, să facă întrunirea cu cei dantelaţi. Nu lipsesc ochioşii. Aripile lor pufoase, duc idei de romane fără precedent.  

Mi-am băut apă şi nu simt vigoarea.  

- Încă un pahar, vă rog!  

- Nu doriţi o sticlă?  

- Dacă aveţi...  

- Sigur că da! Încet se lasă tăcerea. Păşesc pe drumul îngust şi bătătorit de atâta umblet. În stânga mea, acum, în locul izvorului, este doar un fir de apă. Nici o piatră din acelea vechi, nici o cană. S-a lenevit izvorul, s-au lenevit oamenii şi e mare păcat. Trec îngândurată şi îmi şterg apa venită de pe frunte. Sunt în mijlocul unui pârjol stăruitor şi nimeni nu poate stinge pe nimeni. Drumul e şerpuit ca un fular de lână moale şi-ngroparea picioarelor în praful gros, vindecă oasele înţepenite de frig din iarnă trecută. Mă măsor cu jumătăţi de dimensiuni şi-aştept depăşirea acestei tranziţii.  

- Cât durează?  

- Nici statisticienii nu ştiu, aşteaptă!  

- Nu mai pot, mă simt singură în acest ţinut pustiit.  

- Sunt şi eu şi tot la fel de singură, dar tranziţia cere răbdare!  

- Nu mai am timp!  

- Găseşte-ţi!  

Cad caise şi-n zgomotul lor e strigătul de moarte rapidă. Zgomotul găleţii de la fântână, doare pe oricine şi dorul apei limpezi devine tot mai mare. O ploaie abundentă cade peste tot şi umple fântâna. Căni pline cu apă bună, dispar în gurile tuturor. Se sting arsuri, se prinde putere şi roua face verdele mai verde. Rănile tălpilor s-au dus în pământ şi vremea are semne bune.  

- Ajută-ne, Doamne!  

Din când în când îmi împrăştii apa pe frunte, din când în când îmi şterg ochii. Mâna mea era fără vlagă şi vederea neclară. Miraj, amintiri, dureri, nostalgii, neputinţe, doruri, griji, teamă... mi-aş fi dorit să fie un vis.  

Nimeni nu cânta Serenada Privighetorii.  

Referinţă Bibliografică:
Mi-aş fi dorit să fie un vis / Lilioara Macovei : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1328, Anul IV, 20 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilioara Macovei
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!