Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Lilioara Macovei         Publicat în: Ediţia nr. 1316 din 08 august 2014        Toate Articolele Autorului

Undeva, bat clopote de biserică
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Cunosc sunetul şi mă duc cu gândul la multe. Mi-aş lăsa în valiza cu gânduri grele, toate aceste apăsări. Mi-aş scoate din valiza cu amintiri prăfuite, toate cele frumoase şi trăitoare de neînchipuit. Mă usucă ceva, nu încape apă în gură, nu–mi funcţionează osmoza azi, ceva este defect la sistemul de pornire. Recitesc instrucţiunile şi mă încurc la ,,scânteia” de aprindere. Reiau înşiruirea de litere mici şi din ce în ce mai înghesuite şi-mi apare brazda de pământ umedă şi plină de râme lipicioase. Firele de iarbă amestecate cu apa gri, nu mai dau impresia de vitalitate şi-mi adun diamantele în pumn. Vântul nu mai usucă nimic, a pârjolit totul până la această abundenţă apoasă. Acuma, eu cer explicaţie pustiului de aici. Arbori rupţi, cratere sinistre care amestecă frica şi îndoiala, speranţa şi reuşita. Un cal murg scăpat din lanţ nechează a singurătate şi nestăpânire. Nu e nimic de păscut şi nici de băut, chenarele grădinilor s-au dizolvat într-o noapte, rămânând doar cuiele ruginite undeva într-un mâl galben că boala. Fereastra casei în albastru e singura rămasă cu vopseaua roşie, veche şi acuma fără praf. Are stropi de şuvoaie groase, pline cu atâtea. Înăuntru e pustiu, doar uşa e strâmbă cu loc de intrare pentru orice apă. Caut un petec de pământ uscat, unde să stea pisoiul acesta alb, mic şi ud până în creier. Nu-l pot ajuta şi-l ţin în braţe. Miroase a pisică murată în apă urâtă şi mocirloasă, dar nu mi-e greu, în jur toate sunt aşa. Locul a devenit mohorât, poate şi satul şi chiar ţara. Străbat întinderi oglindă de lac şi-mi fac calcule de asanare. Mă înfund în mlaştinile adhoc şi înţeleg ce înseamnă să fii prins în nisipurile mişcătoare. În palmă îmi stă o mostră de adunătură de sol. Aici pământul este sau era negru, bogat şi făcea oamenii fericiţi. Mă uit cum falii de un superb gri, ca o pastă bună de pictat, a rănit porţiuni mari din patrimoniul satului. Când mergeam la humărie cu bunica, alegeam din magazinul natural, toate bucăţile acelea de griuri colorate, dar cea mai căutată era aceea de gri pur. Straturile frumos aranjate ca de mână omenească, mă încântau şi nu ştiam că în anii următori, mă vor pasiona combinaţiile de gri. Nu credeam însă că acum, conotaţia cromatică a negrului cu restul de culori, poate face un gri atât de duşmănos.  

Aş putea face un portret unic, cu câte materiale am în jur.  

- Al cui?  

- Poate chiar al pământului. Să aibă şi el ceva lăsat prin mine, în amintiri.  

Nu-mi găsesc odihna, nici glasurile ştiute, mă apropii de o fântână care acuma are apa roz. O atingi cu degetele, te vezi urât în ea, este neînchipuit de multă şi e gata să doboare tubul care altădată o apăra. Acuma are putere şi parcă răutate, dar asta văd eu, poate e altfel. Rădăcinile din pământ în dansul lor nebunesc alături de ploaie, au început să iasă la soare. Înaintea morţii lor, bucuria luminii face parte din minunăţiile unice ale ultimilor clipe de viaţă. Cad iarăşi picături sănătoase de ploaie, când peste soare, când peste pământ şi nu se sfiesc că rănesc copacii ori sufletele de după fereastră. Fulgerele despică cerul şi-mi pare că sunt prea multe pentru o banală ploaie de câteva ore. Zgomotele tunetelor ne asurzesc şi ne duc mâna imediat la făcutul sfintei cruci.  

- Doamne, ai grijă de noi!  

Ropote de apă făcută-n miliarde de miliarde de picături, mă transformă din nou într-o înspăimântată de natură. Mă dau după perdea, ca şi cum mi-ar fi cel mai zdravăn zid de apărare şi-mi împreunez mâinile a rugăciune. Mi se răceşte sufletul şi trupul.  

Florile au miros de descompus, pământul e ucis în fiecare clipă şi mă agăţ de-un singur gând, să nu ajungă apă până la cer.  

Văzduhul este în dizolvare, plânsul norilor se transformă în hohote şi-ndeamnă omenirea la cugetare.  

- Ce faceţi, voi suflete de copaci, trecuţi în nevegetaţie de răii pământului? Ştiu că voiaţi să staţi cu mine, cu ei, cu noi, aici şi să fim stavilă ploii, dar s-au trezit monştrii şi-au curăţat pădurea de voi.  

Nici mâinile unite acum, nu pot stăpâni urgia. E ca şi ploaia de-atunci de la Noe.  

Sub frunziş de prun, stau gângănii aproape ude şi pline de răceală. Alături pe vie au căzut buburuze de gheaţă, nu multe, dar grele şi stricătoare.  

- Se poate o ploaie cu mai multă apă decât aceasta?  

- Cine ştie?  

Am deschis un geam, am deschis o uşă. Stau pe un prag de lemn tocit de paşi şi-mi ascund uimirea. Ca semn de supravieţuire, mi se arată un curcubeu, străjuit parcă de doi serafimi. L-aş strânge în palme, rugându-l să mă ducă la schitul din pădure. Poate acolo, Înălţimile mi-ar limpezi mintea şi sufletul. Aici, e mult noroi. Chipuri umbrite de frică, de neputinţe şi nedumeriri, te ajută să te rogi şi mai mult. Soarele nu şi-a mai tras nici o geană de pe un ochi, să-şi poată duce căldura către noi. Ceasul din perete îmi turuie acelaşi ritm de picătură pe tablă veche şi ori de câte ori mă uit spre el, are oareşce sfială şi mai slăbeşte din intensitatea glasului dogit de vreme. Sunt iarăşi într-un moment ca şi surdul în dobă. S-a oprit lumea în loc ori poate timpul, că nu mai aud nimic. E un gol, cum s-ar spune un gol-plin, consistent şi obositor, simţit de unii atenţi la împrejur, de unii care au mai rămas. Nu durează mult neauzitul, nu lasă natura omul aşa hălăduind prin ea fără sunet. Pe la cine ştie ce orizonturi, îşi face pornirea o altă bătaie de tunete.  

Undeva, nu prea departe, bat din nou clopote de biserică.  

 

Referinţă Bibliografică:
Undeva, bat clopote de biserică / Lilioara Macovei : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1316, Anul IV, 08 august 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilioara Macovei : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilioara Macovei
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!