Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Liliana Ghiță Boian         Publicat în: Ediţia nr. 2060 din 21 august 2016        Toate Articolele Autorului

Anton Pann (scurt remember sentimental)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Anton Pann 
  
(scurt remember sentimental) 
  
A scrie sau a vorbi despre Anton Pann este echivalent cu a face evocarea unei epoci de mult apusă (uneori, din păcate chiar uitată) despre care există informații puține, incerte și incomplete. 
  
Se pare că, anul nașterii sale este încă discutabil și disputabil -1796 sau 1797, în orașul Sliven din Bulgaria, centru balcanic frecventat de neguțătorii români din timpuri străvechi, sub numele de Antonie Pantoleon Petroveanu.Cum în anul 1806, tatăl său moare, familia formată din mama sa Tomaida și cei trei copii începe peregrinările în zona balcanico-rusă. 
  
Mai întâi se stabilesc la Chișinău, iar în 1812, anul campaniei lui Napoleon pentru cucerirea Rusiei, Tomaida împreună cu fiul ei Antonie trec Prutul și ajung la București (ceilalți doi fii mai mari pieriseră în 1809 în luptele de la asediul Brăilei). 
  
În Capitala Țării Românești, Antonie Pantoleon Petroveanu, sărac și singur, dar înzestrat cu o voce îngerească exersată în cântări bisericești la Chișinău, reușește să-și asigure traiul zilnic. În același timp frecventează Școala de psaltichie la Biserica Nicolaie Șelari înființată de Petru Efesiu timp de doi ani, apoi cursurile lui Gheorghe Lazăr de la Sfântul Sava. 
  
Încă din copilărie cunoștea și stăpânea cinci limbi: româna, greaca, turca, bulgara și rusa, având cunoștințe bogate de literatură balcanică. 
  
În anul 1821, anul Revoluției conduse de Tudor Vladimirescu, Anton Pann pleacă la Brașov unde întâlnște un mediu cultural cu totul deosebit de atmosfera de sfârșit de ev fanariot a Bucureștiului. Nu se știe cu certitudine cât a stat Anton Pann la Brașov... Se pare că până în primăvara anului 1822 când se întoarce în Capitală și își reia ocupațiile. Astfel în lada sa personală aduna cu sârguință manuscrise de muzică bisericească, fiind în același timp cântăreț de strană și profesor la școala de muzică bisericească de pe podul Mogoșoaiei. 
  
În martie 1827 a fost numit profesor la Școala de Muzichie de pe lângă Episcopia Râmnicului și cântăreț la Biserica Maica Domnului primind și propunerea - acceptată, de altfel - de a preda lecții de cântare bisericească maicilor de la Mânăstirea dintr-un lemn în apropiere de Govora. 
  
În primăvara anului 1829 se întoarce în București, după un periplu Brașov - Buda - Brașov, iar în anul 1835 se stabilește din nou la Rm. Vâlcea unde stă până în anul 1838. 
  
La 29 iulie 1848 participă la Râmnicu Vâlcea la o mare adunare populară, unde conduce corul care va intona imnul Revoluției, „Deșteaptă-te Române” pe versuri de Andrei Mureșeanu și muzică Anton Pann. Faptul este consemnat într-un raport al administratorului districtului „ într-n pompos constitțiu, aflându-se și dumnealui Anton Pann, profesor de muzică împreună cu cîțiva cîntăreți de aceeași profesie, au alcătuit o muzică vocală cu niște versuri prea - frumoase puse pe un ton plin de armonie și triumfal, cu care au ajuns entuziasmul de patrie în inimile tuturor.” ( C. Mateescu, op.cit.,p.179). 
  
Faptul de a i se refuza acum paternitatea acestei premiere naționale din parcul Zăvoi din Rm. Vâlcea este o mare nedreptate și o balsfemie. 
  
Se stinge din viață la 2 noiembrie 1854. 
  
* * 
  
  
Viața sa matrimonială s-a desfășurat pe trei coordonate. 
  
Căsătoria în anul 1820 cu Zamfira, născută Agurezan, care, probabil fusese măritată de familie împotriva voinței sale și care l-a părăsit nu după mult timp: 
  
a fugit și m-a lăsat 
  
și dealul Mitropoliei 
  
necontenit l-am urcat 
  
arătând la judecată 
  
că ea pe altu-a voit 
  
Din scurta lor căsnicie a rezultat un copil, Lazăr, dezavuat de tatăl său pentru comportament reprobabil. 
  
Zamfira, a fost însă, cea care a stimulat creația lirică a psaltului.Doar era epoca serenadelor cu acompaniament de cobză și nai sub clar de lună unde stihurile circulau pe cale orară, iar amanții, logodnicii sau iubiții, singuri ori însoțiți de tarafuri lăutărești cântau sub ferestre, cu sfâșietoare ah-uri și of-uri versuri ca acestea: 
  
Frunză verde și-o lalea 
  
N-am cuțit că m-aș înjunghia 
  
Văzînd ibovnica mea 
  
Pe brațele altuia... 
  
În 1828 întemeiază o nouă familie răpind-o pe frumoasa Anica, nepoata stareței Platonida de la Mănăstirea dintr-un lemn. Din această legătură, niciodată legitimată, rezultă un copil, Gheorghe care a murit la vârsta fragedă de trei ani. Îndurerat, Anton Pann, își pune jalea în stihuri publicate în anul 1837. Anica îl părăsește și se întoarce la Mânăstire în 1934. 
  
La 10 februarie 1840 se căsătorește cu Ecaterina, o tânără de 18 ani cu care va rămâne până la sfârșitul vieții. 
  
* * 
  
  
Activitatea sa este prodigioasă, iar opera sa este vastă și necunoscută încă în totalitatea ei. 
  
Cântăreț de strană, compozitor, folclorist și scriitor, pe deasupra tipograf și purtător al propriilor scrieri și ale altora, Anton Pann nu a pus un accent deosebit pe viața sa, fiind un boem medieval. A trăit ca orice muritor, dar a lăsat multe în urma sa. 
  
Pann, după cum el însuți a spus, nu a învățat în școli „din cele poleite”, ci a fost un autodidact. Dacă nu a avut profesori străluciți, cu diplome în străinătate, a venit însă în contact cu oameni învățați- reușind să-și lărgească orizontul cunoștințelor și al sensibilității sale. Dar mai mult decât de la aceștia, Pann a învățat de la cel mai vechi și mai plin de învățăminte profesor-poporul... peregrinările în toată țara, prin târguri și mânăstiri, după găsirea de „pronumeranți” adică de abonați pentru cărțile sale pe care le socotea, l-au pus în contact însă cu masa țărănească, așa cum ne dovedesc atîtea și atîtea dintre proverbele și zicătorile preserate în scrierile sale, ca și în unele cîntece populare pe care le publică. ( Elisabeta Dolinescu- Anton Pann Viața în imagini – Cuvînt introductiv) 
  
George Călinescu avea convingerea că erudiția lui Anton Pann în materie de tradiție populară și orară este enorm, iar Tudor Vianu îl situează ca făcând parte din marea familie spirituală a literaturii universale.Este comparat și apreciat ca vechii mari povestitori ai Renașterii: Boccaccio, Rabelais, Cervantes, scriitori care au realizat în sinteze personale întreaga cultură și spiritualitate a neamului din care făceau parte. Este multicultural și polivalent. I s-au consacrat capitole de sine stătătoare în biografiile abordate de diverși biografi în funcție de sfera preocupărilor, astfel: Anton Pann psaltul, folcloristul și cântărețul liric, moralistul, fabulistul, editorul, povestitorul, Finul Pepelei... 
  
Șerban Foarță consideră că „ El e, înainte de Odobescu, un epicurian al scrisului... e primul nostru virtuos... maestru al punerilor în scenă...un erudit...” 
  
Dacă în mare parte se socotește că biografia sa este o legendă, opera acestuia este o certitudine, a hartă a spiritului neamului românesc cristalizat de milenii, spirit marcat de un talent viguros, sensibil, inteligent, hazos. 
  
Cu certitudine, Anton Pann este un spirit original, un maestru al artei cuvintelor, consonant al gustului publicului „ un excelent povestitor crescut la școala imaginației fabuloase și a înțelepciunii Orientului” ( Paul Cornea). 
  
Anton Pann trăiește în noi permanent și ne regăsim spiritual în acesta cu rezonanța trecută prezentă și viitoare, ca simbol a ceea ce are poporul român mai frumos, mai adevărat și mai sfânt prin tradiție, obiceiuri și folclor. Suntem în permanență contemporanii lui sau poate că el este contemporanul nostru... simțim, trăim și respirăm în sufletul poporului în care ne-am născut, fără să ne înstrăinăm de ethosul lui... Suntem ai acestui pământ, suntem eterni și patrioți până în măduva oaselor cu toate vicisitudinile și asperitățile vieții prezente. Ne ține deasupra acestor „ emanări” cotidiene unii ca Anton Pann, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Marin Preda, George Enescu... Noi pe aceștia îi știm și îi recunoaștem că ne reprezintă peste tot în lume! Restul... 
  
Deoarece, ce poate fi mai frumos și mai înălțător decât Imnul Național al României a cărui muzică îi aparține și care ne reprezintă și ne prezintă în Univers prin el, prin Anton Pann? 
  
Liliana Ghiță Boian 
  
Bibliografie selectivă: 
  
-Anton Pann - Povestea vorbii, Editura Hyperion, Chișinău, 1992 
  
-Anton Pann - Povestea vorbii, Editura Facla, Timișoara, 1991 
  
-Ion Manole- Anton Pann , Editura de Stat pentru literatură și artă, București, 1954 
  
-Ovidiu Papadima - Anton Pann -Cîntecele de lume și Folclorul Bucureștilor, Editura Academiei RPR, București,1963 
  
-Elisabeta Dolinescu - Anton Pann – Viața în imagini, Editura muzicală, București,1967 
  
-Ilie Dan - Anton Pann, Editura Albatros, București, 198 
  
Referinţă Bibliografică:
Anton Pann (scurt remember sentimental) / Liliana Ghiță Boian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2060, Anul VI, 21 august 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liliana Ghiță Boian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liliana Ghiță Boian
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!