Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Liliana Ghiță Boian         Publicat în: Ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015        Toate Articolele Autorului

Albastru, aproape și definitiv: albastru
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Albastru, aproape și definitiv: albastru 
  
Curcubeul unei creații… Spectrul solar al imaginației care plonjează din banalul cotidian în reveria Mihaelei Ciubotariu care își unduiește cuvintele, strecurându-le abil printre asperitățile vieții. 
  
Dintre toate culorile acestuia – care nu lipsesc din sfera artistică a creatoarei de versuri- a ales aproape albastru, de fapt albastrul definitiv. 
  
Eu voi avea mereu braţe deschise 
  
Și-ţi voi picura în inimă albastru, 
  
Îmi plac tăcerile cu arome fine 
  
Și zborul dorului spre-naltul astru. 
  
Se știe că, dintre culori, albastrul este cea mai adâncă, deoarece privirea pătrunde fără să întâlnească niciun obstacol, albastrul fiind cea mai imateriala dintre culori. Albastrul este însă cea mai rece dintre culori și, în valoarea sa absolută, cea mai pură, în afara vidului total al albului neutru. Albastrul deschis este calea reveriei, iar când se întunecă, albastrul devine o cale a visului. 
  
Voi fi amanta acestei zile 
  
Și îmi voi alege iubitul zilei noi, 
  
Am pregătit o noapte lungă cât o viaţă 
  
Și trei iubiri albastre pe acelaşi sloi. 
  
Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, nu tonifică, deoarece acesta nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră. 
  
Albastră-i durerea de neputinţă, 
  
Albastru-i destinul amar, omenesc, 
  
Vreau să trişez, dar mă ţine-o credinţă, 
  
Aş pleca cu toamna, dar vreau să trăiesc! 
  
Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare, exprimă detașarea față de valorile acestei lumi și înălțarea sufletului către Dumnezeu, adică spre aurul care va întâmpina albul virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul ceresc. 
  
Împovărați de griji și de nevoi, 
  
Și doar un gând ne macină într-una, 
  
Că DUMNEZEU s-a supărat pe noi. 
  
Și iarna asta parcă nu mai trece, 
  
În suflete e numai gheața rece. 
  
Iubirea pură, iubirea astrală cu implicații pământene, iubirea cu abisurile și înălțările ei, cu extazul și coma suferinței, cu semeția și alambicările ei exprimate subiectiv - veșnică atracție umană nu poate fi altfel decât… albastră. 
  
La colţul nostru, unde tristeţea-i goală 
  
Și nici tăcerile nu au vreun rost, 
  
Eu te aştept mereu, fără-ndoială, 
  
Colţul iubirii noastre, albastru adăpost. 
  
Albastrul ne permite să ne deschidem cu entuziasm față de tot ceea ce este elevat și minunat în jurul nostru. Totodată ne ajută să trăim într-o deplină armonie cu cei din anturajul nostru. 
  
Iubitul meu, deschide o fereastră, 
  
Noaptea noastră-i cuminte şi albastră 
  
Și luna plină şopteşte vise dulci, 
  
Iar eu te-aştept prin stele să mă duci. 
  
Din considerente psihologice și nu numai, albastrul este considerat ca fiind o culoare rece, odihnitoare și liniștitoare, care îndeamnă la calm și care predispune la con-centrare și liniște interioară. Aceasta conferă în același timp seriozitate, reverie sublimă, disponibilități evocatorii, senzații spațiale, îngăduință, pace inefabilă, dor, nostalgie spirituală. Ea face să apară senzația de depărtare dimensională și detașare, de infinit și meditație spontană. De aceea, poeta Mihaela Ciubotariu vede în culoarea albastru - totul: cerul, inima, dorul, gândurile, marea, drumul, pașii iubitului, dar nu ca obstacol, ci ca o cale de împlinire a aspirațiilor totale. 
  
Albastru e cerul privind către tine, 
  
Albastră e inima iubind cumpătat, 
  
Albastru e dorul ce-ncâlcește destine, 
  
Albastru e gândul meu nevisat, 
  
Albastră e marea din ochii tăi buni, 
  
Albastră e ancora din sufletul meu, 
  
Albastru e drumul şoptind depărtări, 
  
Albaştrii sunt paşii tăi,spre curcubeu. 
  
Structurat pe două secțiuni volumul Aproape albastru (cu și fără rimă) formează un tot unitar firesc și livresc totodată, fără a da senzația de rupere de ritm. Aceasta, deoarece simbolismul primei părți, cu implicațiile sale coloristice cu tentă albastră se regăsesc într-un registru mai larg- permis de versul alb - nu numai ca peisaj, dar și ca trăire intrinsecă a sentimentelor de iubire, suferință, admirație, evlavie. 
  
Te aştept/în celălalt strop de ploaie/ 
  
ce cade/tăcut/în iubirea noastră. 
  
Sau: 
  
Dacă întrebi/de ce/caii mei/verzi/pasc/iarba/ 
  
albastră/din colţul drept/al camerei/ 
  
îţi voi răspunde/că trebuie/să ai în inimă/ 
  
un curcubeu/din care/să evadeze/cele două culori. 
  
Nichita Stănescu spune în acest mod în poezia „Ce bine că ești”: 
  
„Ce bine că eşti, ce mirare că sunt! 
  
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se, 
  
două culori ce nu s-au văzut niciodată,” 
  
………………………………………………………. 
  
Spun și eu acum, păstrând proporțiile de timp, spațiu și talent: 
  
Ce bine că ești Mihaela Ciubotariu cu toate culorile curcubeului sentimental din sufletul și imaginația ta din care izvorăște irevocabil și sensibil talentul tău sideral aproape albastru. Definitiv albastru. 
  
Liliana Boian Terziu 
  
Referinţă Bibliografică:
Albastru, aproape și definitiv: albastru / Liliana Ghiță Boian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1774, Anul V, 09 noiembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liliana Ghiță Boian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Liliana Ghiță Boian
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!