Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Familie > Mobil |   


Autor: Lilia Manole         Publicat în: Ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016        Toate Articolele Autorului

VERSURI DIN COPILĂRIE

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DE 1 IUNIE, COPILAȘILOR MEI SCUMPI ȘI TUTUROR COPILAȘILOR LUMII!  
 
...De la zapadă spre firul cel de iarbă,  
Întreaba- mă, copile, încet și fără grabă...  
"În care veșnicii pământul nu răsare,  
Copilării pe unde mai are omul oare?"  
 
- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,  
Frumoșii ochi sclipesc cu raze arămii,  
Să fim prieteni buni, copile înțelept,  
Și sfaturile bune primește-le complet.  
 
Copilaria e acolo unde- i mângâiere,  
Și dragoste de viață, și soare, și cădere,  
Iar tu sămânța infinitului îmi ești,  
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolțești.  
 
Și- am vrut cu apa sfântă să te-alin,  
Și greul când îl treci, să nu-ți fie declin,  
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-  
De unii lăudată, de altii neauzită...  
 
Te rog, să nu fii supărat pe frunze-  
Ele te- așteaptă, cu verdele- n copilarie,  
Să- ți amintesți descrieri de mimoze,  
Culese parc- acum, prin iarba albăstrie.  
 
Îți amintești și pomii de - iasomie,  
La colțul pragului buneilor creșteau,  
Ca sfinți cu dulci arome în faclie,  
De- aici, în viața de la țară te duceau.  
 
Să fii copil zglobiu, cu ochii plini de soare,  
Mâinuțele -întinse pân- dincolo de cer,  
Și am și eu acum, copilul meu, o întrebare:  
-Ai vrea sa te întorci într- un mister?..  
 
OCROTEȘTE-MI, COPILE...  
 
Ocrotește-mi, copile, ziua de mâine,  
Să te văd cum alergi și atingi norii grei,  
Și să-ți simt șoapta la o mie de mile  
Și urma-ți prin văzduh s-o știe anii mei.  
 
Ocrotește-mi, copile, ziua de ieri,  
Așa copil să-mi fii, iar eu o zbuciumată,  
Ce n- a uitat, în zeci și trecute primăveri,  
Cum te îmbrăca-n lumina cea catifelată.  
 
Ocrotește-mi, copile, ziua, când eu  
Sunt , și mai mult decât sunt, ființez-  
Copilul, ce scrie minuni de bine, nu de rău,  
Cum nimeni în lume nu știe, ce poți să visezi...  
 
 
UNUI COPIL PĂRĂSIT

Când te părăsește a ta mamă,
Să te întrebi, ce oare-ai pătimit?..
Și cine te-a născut, când toamna,
Din frunza de acasă, dorul ți-a iubit.

Când te părăsește a ta mamă,
Să te întrebi, ce om ai să ajungi?
Cu singura vestire, ca o vamă,
Și lacrimile curse -n multe rugi.

Când te părăsește a ta mamă,
Să te întrebi, ce ai contramandat?
O naștere sau încă altă toamnă?
Și singur, ești mai singur, supărat.

Când mama iar te părăsește,
A mia și nenumărata oară,
Să te întrebi, cum sufletul îți este?
Și să te -ntorci cu tine-n primăvară.

Și ai să vezi, că cine te-a iubit,
A stat pe lângă tine, ca un zeu,
Cu îngerul curat, ți-a tot vorbit,
Ca să te-ntoarcă, în orice clipă, fericit...

Când sunt pe lume alți copii și mame,
Și alte veșnicii se -nalță într-un mister,
Să te întrebi, de ce ai stins coroana
Luminii și dus ai fost, pe întuneric, ger?

Aud și alte vieți, și alte inimi,
Cum bat , ca într-un clopot, a popas,
Dar mă întreb, de ce în chinuri
Se mai trăiește, dacă nașterea e-un glas?

Când mama, care e grăbită,
Nu are timp, nici sufletul orânduit,
Să te întrebi, ce ai venit silită,
Și te-ai născut, și foamea ți-ai iubit?

Când vii, în lumea ta, cu ea alături
Să te gândești , ea, oare te-a iubit?
De te iubea, se ridica și prin omături,
Dar niciodată nu te-ar mai fi părăsit...  
 
 
SUNT NOPTI  
 
Sunt nopți,în care îngerii coboară,  
În colț de liniște regească,  
Să mângâie obrajii de fecioară  
Copiilor, din casa părintească.  
 
Sunt nopți, cu zile-n ele și cu dimineți,  
În care mumele își cântă plânsul,  
Să crească pruncii lor semeț,  
Din crez divin să biruie surâsul.  
 
Sunt nopți, de îngerească devenire,  
Cu vise nevisate și rugi până la cer,  
Cu-a lor putere de iubire,  
Miracole se nasc, uitând de efemer...  
 
Sunt nopți, și sunt doar pentru ele,  
Ființe trecătoare pe întreg pământul,  
Mai zbuciumate decât marea  
Și mai cuminți decât cuvântul.  
 
Sunt nopți, mai albe decât crinii,  
De pură suferință și absolute căutări,  
Materne presimțiri, în mersul vremii,  
Le înălbesc destinu-n așteptări...  
 
Sunt nopți, în care îngerii coboară,  
În colț de liniște regească,  
Să mângâie obrajii de fecioară  
Copiilor, din casa părintească...  
 
REFUGIU  
 
Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,  
Refugiul imi este, sămânța mea de copil, în tine!  
Ce-aș fi?..Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc  
Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-  
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.  
 
Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi,  
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,  
O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război-  
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -  
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.  
 
Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar,  
Cu aceste sulițe , toți anii, care mai rămân, se rămolesc,  
Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar,  
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc...  
Eu , muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...  
 
Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,  
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-  
Așa umezit , vei ști, cum am avut curajul să te-ndulcesc  
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,  
Eu , muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...  
 
CÂND ÎȚI IUBEȘTI COPIII

Când îți iubești copiii, zorii zilei
Îți reapar la orizont, neprihănit,
Atingi cu sufletu-ți o filă-a zilei
Și tot ce era vechi, devine înnoit;

Când îți iubești copiii, orice zi
Se face într-o clipă primăvară,
Cu dimineți, din lacrime-aurii,
E timpul care curge-n călimară.

Când îți iubești copiii, și tu ești
Sub a întrebărilor baghetă dirijat,
Răspunsul tot tu trebuie să-l găsești-
Cu ei, să te compui, c-ai meritat.

Și tot când mai revii la unitate,
Câteodată singur printre cărți,
Și-aici îți porți cuvintele, nerefulate,
Un dulce de știință, cănd găsești...

A fi părinte între-ai tăi copii,
Când se deschide verdele-oliv,
Încape viața ta în mii de jucării,
Tu singur un copil devii cu ei, tardiv...  
 
 
PASĂRE SĂ FII

Care pasăre îşi lasă cuibul,
Părăsindu-şi puii, nu se-ntoarce?..
Colo-n vale, într-un sanctus, ulmul
Cuiburi dăruieşte-ăstor ghemotoace...

Care mumă şi-ar lăsa averea
Ce e în copii şi să se-nstrăineze?
Trist ar fi şi soarele pe Terra,
Roşu-ar bate ceasul fărădelegii.

Doar iubindu-şi puiul drag,
Zi şi noapte tot veghindu-l,
Vor renaşte într-un vileag
Ani frumoşi, salvându-i gândul...

Şi urcând spre bolta vieţii,
Pentru puii săi se va ruga,
Flacăra nestinsă a dreptăţii
O va însoţi pe mama, care va lupta.

Care ziuă se sfârşeşte seara
Şi în noapte se înnegreşte?
Tristă-i pasărea fără de mamă,
Singur este puiul, care nu zâmbeşte.

Să fii mamă nu prin jurăminte,
Dar a crede în tezaurul din dor,
La chemarea dorurilor scripte,
Pasăre să fii numai în urma lor...
 
 
 
 
 
FIICEI  
 
Au anii rodul lor, fetița mea,  
Cu nostalgii și gânduri bune,  
Dar cea mai dulce patimă de stea  
Ești tu, comoara mamei și-o minune.  
 
Și dorul cel mai mare, care-l port,  
Ca pe un crin, ce-a rătăcit în lume,  
E al meu dor să te cuprind la piept  
Să-ti sorb mirarea, zămislită- anume.  
 
Cu gând divin, la tine m-aș întoarce  
Și vieții să-i șoptesc un vers banal,  
Cât mi-aș dori sa fiu, în semn de pace,  
Un murmur de Credințâ, sus pe-un piedestal!  
 
Și tot ce îmi doresc e în a mea putere-  
Maternă glorie, să stiu că am ființa,  
Cu-o lacrimă de nume, până mai sus de stele  
Îmi scaldă inima, întru a Domnului dorintă.  
 
Și în a ta ființă parca m-aș întoarce,  
Într-o enigmă nouă, din timpul ce-a trecut,  
Sunt eu prin tine, un sfârșit de drum vivace  
Și tu cu al meu suflet faci noul început!  
 
DE ZIUA TA  
 
Fiicei mele  
Se frânge o cădere de ape peste mine-  
Sunt numai ploaie și numai răsărit,  
Când mă pornesc să te întâlnesc pe tine,  
Copila mea, cu ochii mei, care nu mint!  
Copila mea, acum se plăsmuiesc balade -  
În zori de vis sa le creăm o scenă- a lumii,  
Icoana mea și vigilență -mi ești, cu celelalte  
Femei, ce întregesc durerea dulce a mumei!  
Se scutură din frunze cântece de leagăn-  
Să te primească timpul împărat în toamna ta,  
Ești o regină cu lumini, catifelând poiana,  
Noiembrie în glas te strigă, împărțindu-mi ruga mea!  
Și ai venit în Universul magic...magia ta stelară  
Îmi tremură divin, pământul de se pierde-n cer,  
Grăbind secundele, ce curg în vocile din iar și iară,  
Rapsozi divini mi te vestesc!..Sarutul tău din pântec e mister!  
 
Culoarea dorului  
 
Nedumerita, urc in podul vechi al casei parintesti,  
E vara si sunt singura in lutul prea uscat,  
Nu- mi gasesc loc, de dor de- a impleti povesti,  
Genunchii mei cei palizi stau in genunchi si ard.  
 
Iar sufletu-mi se roaga, sa- i las o crapatura,  
Sa priveasca- ar vrea spre verdele zaplaz,  
Unde pasc mieii singuri, insufletiti cu - alura  
Ciobanului absent, de dor de ei, si azi.  
 
Iar mai spre deal, tot verde, si iar verde,  
Si numai o naframa e- n culori, cu bogasiu si negru,  
Genunchii- mi scanteiaza in podul, care- o vede  
Pe buna mea, tesandu- mi drumul , catre ea, integru.  
 
Si de atunci, stiu ce culoare are dorul,  
Culoarea ascunzisului din sufletul curat,  
Cand vrei sa strigi "Mi- e dor", ascunzi fiorul  
In podul casei, si genunchii pleaca peste sat.  
 
 
 

COPII ȘI PĂRINȚI ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR  


In Saptamana Patimilor,
copiii se maturizeaza.
Cauta in cosul
Maicii Domnului
ouale rosii.
Constient
isi asculta
parintii,
Inconstient,
ratacesc
intr- o
Carte de rugaciuni-
Tatal nostru,
care esti
in ceruri,
sfinteste
Numele lor,
Usa milostivirii
li se deschide,
In timp ce suferinda
Mantuire Il nvie
pe Iisus Hristos.

In Saptamana Patimilor,
Cresc ingerii,
Cresc parintii,
precum aluatul,
care dospeste
in casa credintei.

Spinii incercuiesc
sufletele lor,
cuvintele sangereaza
cu lacrimi
si "Hristos a inviat!"
e simbolul copilariei,
inviate in adevar.
In Saptamana Patimilor,
copiii vad chipul
lui Iisus in Cartea Sfanta.  
 
...Dacă aș fi în lumea care îmi cheamă noua apariție, aș veni cu un plânset și m-aș ruga îngerilor să vadă cât e de vie lumina pe pământ, să vadă cine vrea să moșească pruncul care va veni pe lume, aș crede cu mult adevăr că e cea mai responsabilă sarcină a unul om, apariția lui, când sunt indubitabile atât bucuria, cât și grija, când poarta se deschide numai cu consimțământul bunului Dumnezeu, când nici mama nu poate se îți ajute a te face apărut, așa cum și-ar dori, sau cum ar visa, sau precum că ar putea să le facă singură, pe toate singură, fără intervenția unor circumstanțe exterioare. Și acest moment de magic instinct, a dorinței de a vedea lumina zilei, se prea poate încă, nu a fost atât de mult reactualizat, privit retrospectiv. Dar dacă nu m-aș fi născut,cine se năștea în locul meu? Una din întrebările foarte frecvente în anii copilăriei...  
Se mai spune în popor: Fiecare se naște sub o stea. Aș crede, că fiecare om, se naște din încuviințarea și cu ajutorul lui Dumnezeu. Unde ești , Doamne, să mă chemi atunci când vreau să fiu și eu un înger pentru copilul meu care se va naște, acum ori cu cei 20 și ceva ani în urmă? Vino, să îmi arăți, printr-un segment de realitate, raiul printre îngeri, pentru ulterioara cunoaștere a tot ceea ce e atotcuprinzător, așa cum o stea își cunoaște poziția pe cerul neabătut și atât de plin de stele, spune-mi care stea va fi a pruncului, ea cea care ar vrea să îi găsească oracolul divin, dumnezeiesc.Nimeni nu e singur, Doamne, pe pământ, și totuși, cât de singur e fiecare! Puțin medităm asupra clipei apariției pe pământ... În care încape o viață de om, dar și multe vieți de oameni în una singură...Fericit cel care trăiește numai pentru aproapele său. Ajută, Doamne, pe cel care încă nu și-a atins steaua sa. Dacă aceasta nu s-a întâmplat în momentul nașterii, fă, Doamne, minunea re-nașterii... Eu voi aștepta , Doamne , clipa în care din mamă voi transcende împărăția îngerilor, și aproape de stele fiind să dăruiesc cea mai luminoasă stea celui căruia i-am dat tot, numai nu steaua fericirii. Coboară, Dumnezeul meu, lumina stelară în sufletul meu. Să fiu înger și să asist la o nouă re-naștere. Voi fi cel înger ascultător, care va transcende calea spre Bunul Dumnezeu prin ruga Fiului Său IIsus...Amin!  
 
Petale in ucenicii divine  
 
Te visam,  
ametind zorii  
cu genele inchise  
strans  
in urma ta,  
pui de inger,  
coagulandu- ma  
in palma diminetii,  
gratiind sfarsitul  
fortat  
al noptii moi,  
alungand astrele  
din frenezia,  
descompusa  
in culori albe  
si verzi, imitand  
senzatii doriene,  
perceptandu- te  
in vesminte ceresti,  
de luna ravasita  
in puterile noptii,  
de astru, renascut  
in inima mea  
florala.  
Petale in ucenicii divine  
nu- si satura ochii  
sa ne tot cucereasca,  
pajisti in ploile cerului  
acopera cosmosul  
in intonari taciturne  
si viscolesc cuvintele  
in acest vis statornic.  
A fost sa se intample  
sa vad cum ninge lin  
vesnicia  
in fata judelui,  
In ochii impecabili  
ai timpului.  
 
Copilului meu  
 
Ai vrea sa ma gasesti, copil - minune,  
Uitandu-te, din trenul vietii , pe pamant,  
La revenirea noii vieti in vechea lume...  
Ai vrea sa sari, dar mai e timp, copile,  
Mai e timp.  
 
Adasta -ti zambetul, or, el te va feri  
De un peron uitat, cu geamuri scunde,  
Lasandu- te condus de ingerii, ce- or fi  
Alaturi, oricat ai vrea sa mergi si- oriunde.  
 
Si intre timp, ma - ndrept si eu, smerit,  
De parca - as semana noi cai ferate,  
C- un singur tel si- un inepuizabil gand...  
Va trebui sa nu opresti, aseaza- le pe toate...  
 
Si cand un fulger decis va fi sa te gaseasca,  
Tu sa- i zambesti, cum o faceai demult,  
In noua ta copilarie sa te- ademeneasca,  
Iar eu voi merge, ratacind prin ploi,  
Ca mama sunt...  
 
COPILĂRIE  
 
Copilăria iar se duce,  
A nu știu câta oară,  
Îmi va fi viața la răscruce,  
Știind că nu va mai fi iară.  
Copilăria iar m-atinge  
De inimă și de oscioare,  
Trecute sunt prin neînfrângeri  
Acele păsări, care zboară...  
La margine de căi solare  
Și de nocturne insomnii,  
Așa se duc, ținând o floare,  
Copii, ce-au copilărit, târzii.  
Ei tot copii rămân și-atunce  
Ce oază astei clipe să-i găsim?  
Copilăria vine și se duce,  
Noi tot copii ne credem, când murim.  
Mi-ar fi de leac acea copilărie  
Dintâi, ce o gustam pe la chindii,  
Și de luminile, ce-ardeau în vie,  
Iar noi le absorbeam, fiind copii;  
Mi-ar fi plăcut să fiu, deodată,  
Cu-ai mei copii, copil și eu,  
Să văd cum curge viața negustată,  
Să văd că gustul cela era un nucleu.  
Copilăria iar se duce,  
Eu o opresc, din zi în zi,  
Iar ea tot farmecul mi-aduce,  
Să nu o las, chiar orice-ar fi...  
 
Păstrează visul

Păstrează visul viu, cere-i virtute
Şi cantec cere- i, tu versuri scrii,
Aşa să te păstreze şi în senectute-
Să scrii, şi să visezi, pentru copii.

În roata viselor, struneşte verva,
Învârtejit, să te resimţi copil şi tu,
Visează-te o apă, cu gust de herbă,
Un antic visator, ce visului placu.

Prin echivocuri, dar amintindu-ţi noaptea,
În care te vazuseşi copil cu plete lungi,
Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea,
La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi.

Iar verdele- ţi şoptea în alba noapte
Destinul tapisat în frunze de stejar,
Că ai noroc la visuri, şi, în realitate,
Tu le visezi, le crezi, iubeşti cu Har.

Păstrează visul viu, e- a ta virtute,
Ce-ţi readuce- n zori-de- zi copilăria,
Uneşte- te cu cerul şi stelele cărunte,
Şi cânte sufletul, cum cânta ciocârlia.  
 
 
CROIALA BUNĂTĂŢII

Croiala bunătăţii o ai de mic, copile,
Când lacrimile ochii tăi îi inundau,
Şi-aveai răbdarea unei crengi umile,
Tu înflorind, mici buburuzele te miluiau.

Şi orişice lumină o regăseai în carte,
Toţi licuricii îţi sclipeau, ca nişte îngeri,
Căci cine avea carte, visa să aibă parte,
Iar drumul tău mai fuse din înfrângeri.

La asfinţit de filă un înger îţi îngână,
C-o inimă de piatră e-o tulbure fântână,
Ce nu a fost săpată, ca apă să mai dea,
Şi apa ei e toată pierdută într-o tină.

Şi-atunci ocrotitorul înger avea să te înalţe,
Vestindu-ţi, că sunt neîndoielnic fapte bune,
Osârdiilor tale din suflet adunate-n viaţă
Tu singur mai târziu le vei da un nume.

Şi-a inimii nobleţe îţi va spori puterea,
O carte-n orice noapte, zi, să rostuieşti,
Deschide-o-vei şi-n ea tot ce e rău va piere,
Tu, om atât de mic, aveai să scrii poveşti...  
 
 
CIUDAT AR FI...

Ciudat ar fi să te îndrăgostești,
Atunci când îți apune viața,
Cuvintele perechi să le rostești,
Vrând să te întorci cu fața
La tine însuți să privești,
Și să te impui pentru o clipă-
Copil să râzi, adolescent să crești,
Și iar matur să fii, în pripă...
Să cauți verbul mamei prin ființă,
Și substantivul tatei să-l declini,
Să riști, fiind chiar și în suferință,
Bătrân să nu te simți, nici lacom,
Nici păgân...
Ce încercare e iubirea în amurg,
Ea ultima ursită e și prima,
Dar a trecut o epocă de-acum
Și tocmai, când te duci,
Ea -ți toarnă picături pe inimă.  
Ciudat ar fi să te prefaci,
Că ai îmbătrânit, iubind,
Pesemne, astă îndrăgostire
E tocmai ora care te-a păzit
De dragoste și tulburare goală,
Când simți cum nebunia te -obsedează,
Și cheltuindu-ți prin iluzii mintea trează,
Ajungi cel chinuit și neiubit, să moară...
Deci, hai, primește-ți dragostea în casă,
Și-n suflet fă-i un loc, și nu oriunde,
Și adu cea mai scumpă piatră prețioasă
La piept să-ți strălucească, nu o mai ascunde!!!  
 
LILIA MANOLE  
Referinţă Bibliografică:
VERSURI DIN COPILĂRIE / Lilia Manole : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1979, Anul VI, 01 iunie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilia Manole
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!