Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Lilia Manole         Publicat în: Ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016        Toate Articolele Autorului

DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Motto:  
 
"Scriitorul adevărat este un om care nu-şi găseşte cuvintele. Atunci le caută. Şi căutându-le, găseşte ceva mai bun."  
 
(Paul Valery)  
 
Azi, de Ziua Mondială a Scriitorilor, sunt îndemnată, prin Harul, ce-l stăpânesc, să vin cu niște gânduri harice, biblice și de căpătâi, căci din ele pot judeca la calm, îmi mențin această stare frenetică, oferindu-mă, chiar și pentru o colaborare, pentru scoaterea cuiva dintr-o dilemă, dintr-un impas.  
 
Cu adevărat, cine întoarce spatele criticii, o face în detrimentul său. De aici, cred și doresc să mă mobilizez asupra unei idei: scriitorul nu e cel care încearcă să dea vina asupra altora sau răspunderea pe altcineva. Tot Domnia Sa este împotriva oricărei forme de mușamalizare, pe de altă parte. Cheia sigură a acestui talent este Iertarea, Iertarea prin Credință, pe care o oblăduiește cu suflet înalt, neprihănit și pornit dintotdeauna spre veșnica salvare, cu sufletul său rafinat de scriitor. Citind acum expresii și fraze pilduitoare din Biblie: "...acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege, și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credință în Iisus Hristos, pentru toți și peste toți cei care cred în El...", mă urmărește o singură întrebare: Este oare scriitorul neprihănit în fața lui Dumnezeu?  
 
În capitolul "Moștenirea vine prin credință" din Romanii 4,5 se scrie: "...deci fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul Iisus Hristos. Lui îi datorăm faptul, că, prin credință, am intrat în această stare de har, în care suntem și ne bucurăm... Ba mai mult, ne bucurăm, chiar și în necazurile noastre, căci știm, că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință, iar biruința aduce nădejdea, iar nădejdea nu înșeală, pentru că dragostea lui dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul sfânt ce ni s-a dat."  
 
Iar În Capitolul "Harul ne izbăvește de stăpânirea păcatului" Romanii 4,5 este scris: "Să nu mai dați în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca niște unelte ale nelegiuirii, ci dați-vă pe voi înșivă, lui Dumnezeu, ca pe vii din morți, cum erați și dați-I lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe niște unelte ale neprihănirii. Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, căci nu sunteți sub Lege, ci sub Har." Cred cu toată forța lăuntrică, că acesta e un îndemn adresat mai întât de toate, Omului Cuvântului, teologului, poetului, scriitorului.  
 
Scriitorii, antrenați în procesul de cunoaștere, au nevoie să simtă în permanență acele schimbări vizionare, pentru a-și schimba, în cele din urmă, ei înșiși viziunile asupra lumii. Însă cert este faptul, că totul poartă un temei științific. Să nu fiu mult prea dură, dar nu mi-e teamă să afirm, că Biblia e una din cele mai mari științe ale Lumii. Dorind a aduce multă lumină printre semeni, să vreau și să pot să declar, că Dumnezeu este cel mai prolific scriitor.  
 
Or, scrisul (literatura) este o știință a cunoașterii, știință care înaintează în multiplele aspecte ale vieții, culturii, existenței, în genere, și oferă răspuns omenirii la mii și milioane de întrebări.  
 
Un mare savant Alexis Carell, chirurg și biolog francez, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1912, a invocat ideea, potrivit căreia știința rămâne mereu în urmă, atunci când este vorba să descrii trăiri sufletești.  
 
Tocmai aici aș accentua, cu multă încredere și siguranță, importanța pe care o are literatura, scrisul cultivat, măiestrit, deasupra științei, fără a submina starea și ponderea universală a tuturor științelor.  
 
Or, un scriitor purcede să scrie, fiind mereu însetat de o carte profundă, veche, care se numește Biblia, sau Sfânta Scriptură. De aici și necesitatea, și obligativitatea cunoașterii unor altor științe, care conduc spre înțelegerea Universului. Altfel cum ar stabili un scriitor macrocosmosul certitudinilor sale, vizavi de microcosmosul, ce aparține, fiecăruia din noi?  
 
Această interpătrundere, transcendere ne îndreaptă spre galaxia sistemului nostru planetar, spre Calea Lactee, spre cunoașterea îndelungată a ceea ce suntem, descoperindu-ne prin lectură, literatură, prin discuții cu scriitorii și oamenii Cuvântului. Încețoșata Andromedă, care se află la distanța de peste 2 milioane de ani lumină de noi, e mult râvnita cunoaștere, spre care ne îndreptăm, ea fiind aflată atât la marginea Căii Lactee, cât și la marginea Universului. Iar această margine reprezintă și vârful de lance al cunoașterilor noastre spirituale și sufletești, literare și harice, milenare și de ultimă oră.  
 
Alchimia sufletului, oferită de scriitorul Gabriel Garcia Marquez, este esențială deja nu doar pentru scriitori, filosofi, oameni de toate vârstele, cititori, dar și pentru fizicieni.  
 
Scriitorul și cititorul de fapt, sunt un Tot întreg. Or, acest aspect mă îndeamnă să cred, că pentru a fi un scriitor original, trebuie să fii un cititor neîntrecut.  
 
Printr-o alchimie modernă, invocată și de Goethe în "Faust" (Partea a doua), scriitorul este Omul, înzestrat cu har, care transformă ceva lipsit de valoare în altceva de mare valoare. Aici mi-l amintesc și pe Emil Cioran, care scria în lucrarea sa "Pe culmile disperării": "Senzaţia confuziei absolute! Adică a nu putea face nici o distincţie, nici o diferenţiere şi nici o încadrare, a nu putea lămuri nimic, a nu înţelege şi a nu aprecia nimic. Senzaţia acestei confuzii absolute face din orice filozof un poet, dar nu toţi filozofii o pot atinge şi o pot trăi cu o intensitate durabilă. Căci dacă ar atinge-o, n-ar mai putea filozofa abstract şi rigid. Este plin de dramatism procesul acesta prin care un filozof devine poet. — Din lumea definitivă a formelor şi a problemelor abstracte, care într-un vârtej al simţirii, în confuzia tuturor elementelor sufleteşti, se împletesc în alcătuiri ciudate şi haotice. Cum să mai poţi face filozofie abstractă, cînd în tine se desfăşoară o dramă complicată, în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o nelinişte metafizică chinuitoare, frica de moarte cu aspiraţiile spre naivitate, renunţarea totală cu un eroism paradoxal, disperarea cu orgoliul, presentimentul nebuniei cu dorinţa de anonimat, strigătul cu tăcerea, elanul cu nimicul? Şi toate acestea se petrec în acelaşi timp, simultan. Toate tendinţele acestea cresc în cel mai mare clocot posibil, în cea mai mare nebunie interioară, într-o confuzie absolută. Cum să mai faci atunci filozofie sistematică şi în ce fel să mai poţi fi capabil de o arhitectonică bine definită? Sunt oameni care au început cu lumea formelor şi sâîrşesc în confuzia absolută. De aceea, ei nu mai pot filozofa decât poetic. Dar în confuzia absolută, nu mai importă nimic în afară de chinurile şi voluptăţile nebuniei."  
 
Mai departe, veți vedea că această atingere ingenuă este aceeași și în aspect divin, dumnezeiesc, or, atingerea de Har este indubitabilă și înplțătoare pentru un scriitor.  
 
Un element primordial, pentru toate științele, este visul. Bunăoară, cunoașterea intrinsecă, dincolo de conștient, una ghidată de subconștiință, a savantului, chimistului Friedrich August Kekulé, care a avut un vis, și motiv pentru care a rămas celebru în istoria științei.  
 
Se povestește, că ațipind în fața focului, acest savant a văzut în vis, clar, că printre atomii, care dansau și jonglau ochiul său spiritual, se proliferau diferite figuri polimorfe, mișcându-se sub formă de șerpi.  
 
Or, acele formule hexagonale el le zărise în vis și care, ulterior, au dat naștere formulei benzolului.  
 
Deci, scriitorul, mă întreb: Să fie oare o descifrare a visului unui Demiurg, a visului unicului Dumnezeu, un arhitector al altor galaxii și planete, "un filosof, care nu a iubit, numai din înțelepciune", cum scria Ionel Teodoreanu în " Lorelei".  
 
E, poate, surprinzătoare întrebarea, ce mi-a îmbălsămat sufletul, și îmi promit mie însumi să revin mereu cu acest gând, dovedindu-mi autenticitatea și acestei științe -științe a literaturii, culturii și conștiinței, or, arta este știință și conștiință, dar, mai ales este acea atingere a harului, după cum spunea matematicianul teologul și poetul Florin Caragiu.  
 
Citez: "Există între matematică, teologie și poezie legături inefabile, o comunicare la nivel profund, implicată în însăși traiectoria rațiunii, care „pornește de la cunoaștere pentru a ajunge la credință”, după cum observă Sfântul Vasile cel Mare. Ceea ce aseamănă geniul artistic cu cel științific, remarcă Melanie Woods, stă, pe lângă o bună iscusință tehnică, în „creativitate și capacitatea de a gândi în moduri pe care alții nu au fost în stare să și le imagineze”. Pe de altă parte, dimensiunile detașării și participării apar inseparabile atât în artă și teologie, cât, mai nou, și în știință. Odată înțeleasă știința vieții ca știință fundamentală, diferitele moduri de cunoaștere apar ca moduri de manifestare a unității logosice a creației. Pe de altă parte, după cum remarcă Alexei Nesteruk, atitudinea euharistică promovată de teologia creștină ortodoxă „asumă dezvăluirea adevărului și a sensului științei pentru umanitate în perspectiva Împărăției, adică eshatologic”. Aceeași dimensiune liturgică, cu finalitate eshatologică, dă și artei savoarea împlinirii. Nu trebuie să uităm că în tinderea culminativă spre atingerea și depășirea limitelor cunoașterii, matematica, poezia și teologia se întâlnesc, și poartă în sine fiecare indicații ale tainei mai presus de fire care face posibilă și susține existența, orientând-o spre desăvârșire. E adevărat că poezia autentică nu este nici simplă teologie versificată, nici material raționalizabil, ci influențele ce vin dinspre matematică și teologie sunt implicite, ținând în ultimă instanță de o calitate a conștiinței și participării ce survine în actul cunoașterii lui Dumnezeu și a creației, inteligibile și sensibile."(Interviu realizat în Ziarul "Lumina" din 21 februarie, 2016)  
 
Deci, cine, dacă nu scriitorul luptă mai presus de starea propriului suflet, punând, la straja creierului său, o pană, ce inspiră dumnezeire și lumină?..  
 
Lilia Manole  
 
Referinţă Bibliografică:
DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR / Lilia Manole : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1889, Anul VI, 03 martie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilia Manole
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!