Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Lilia Manole         Publicat în: Ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016        Toate Articolele Autorului

DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Devenim necruțători, atunci când rămânem să ne admirăm în niște fotolii, despre care un înțelept spunea, că fotoliile rămân, iar oamenii vin și se duc. Nu-i așa, că clepsidra e plină oricând, de ce să învinuim pe cineva, cu întrebări de genul: "Poți și tu oare iubi?" De ce să nu oferim timpului rolul de a fi cel mai bun judecător? Și vine și acel timp în care te bucuri de ceea ce există doar. Dacă există, nu a fost nimic în zadar. Mai ales, să știi să-ți fii și propriul firicel de nisip în asemenea cazuri. Să nu te supraapreciezi.  
 
Prin aulele universității, în acele timpuri, se puneau pe balanță un suflet, cel al pedagogului, și sute de suflete ale discipolilor, și ce minune, era o balanță ideală.  
 
În vuietul nemișcat al neliniștilor începătoare, cât de clară era soarta celor ce alergau după aparențele vântului tomnatic, când florile de grădină le mângâiau spiritele tinere, chemându-i spre acțiuni voluntare, de reîntoarcere și care, izgoniți de valorile divine, încercau să se facă pricepuți, inteligenți, ba chiar și fericiți, fără să se inspire prea mult din sfaturile celor înțelepți.  
 
În întunericul, răzvrătit și pus în funcțiune de un motor, lipsit de valurile energice ale binelui, se acoperea lumina soarelui prin alte piedici, ce constituiau o altă ascunsă balanță, pe care se puneau în joc alte persiflări și interese.  
 
Era încă o copilă fricoasă și hotârâse să locuiască la o gazdă, puțin chiar departe de Universitate, dar calea îi părea atât de scurtă, deși o parcurgea zilnic pe jos, și în orele de seară, când amurgul îi stăpânea gândurile, ferind-o de meditații în aer liber, îi însoțea frica firească, iar ea, mergând pe balustradă, își spunea Tatăl nostru, simțind că cel mai bun lucru acum e să nu se oprească, ci să continue să se roage în gând.  
 
Și azi, ca niște ciori negre, persistă ulițele întunecoase în orașul acesta, dar pe atunci la nici un colț al străzii nu mai lucea lumina sclipitoare a felinarelor. Orașul anilor 90 se cufunda foarte devreme în miezul monumentalei nopți.  
 
Unicul centru vizitat de lume, în orele târzii, și care mai răsufla în bezna nopții, de prezența vizitatorilor, și celor cu astfel de necesități de comunicare, era așa-zisul Punct telegrafic într-un cuvânt Telegraful. Pe atunci nu era pomină de comunicare online sau mobilă. Existau telefoanele la domiciliu. Iar aici doritorii care nu aveau telefoane la domiciliu sau se jenau de prezența celor de acasă, veneau să-și audă persoanele dragi, sau de afaceri, cine știe, aflate și la mii de kilometri. Tot acesta era și deținătorul unui ceasornic, probabil unic în tot orașul, căci fraza : " Ne întâlnim la orologiu." era înțeleasă de majoritatea orășenilor și celor veniți. Nu mai exista un alt ceasornic mare în întreg orașul.  
 
În primul an de studii devenise neînfricată, biruind acea barieră de a se lupta și pe străzile urbane cu sine și cu întunericul, care rareori, dar, îi prilejuia momente de dificultate, și de conștientizare a faptului că are o sarcină esențială: să se lupte mai întâi cu sine însuși.  
 
Într-o seară de ianuarie, colega de grupă, cu care locuia împreună, îi zise:  
 
-Trebuie să merg să vorbesc cu prietenul meu, nu am mai vorbit cu el de foarte mult timp.  
 
Aici, gazda avea o instalație telefonică, pentru că chiar comunicau și cu cei din familie. Și-a data seama că fata pe care o chema la fel Ilona dorea să nu fie auzită, să vorbească în cabină.  
 
Astfel a căzut de acord și a plecat să o însoțească. Noapte de ianuarie, aproape de ora 00.00, iar la Kamceatka, de unde urma să i se răspundă de cealaltă parte a firului, era ziuă, deja își imagina cât de mare este Rusia și câte fuse orare ar putea avea.  
 
-Of, chinurile astea!-își zise ea. Ce înfățișare mai au uneori! Vrei să fii cu ea, comunicativă, ea însă te atrage în mrejele singurătății și iluziei, vrei să îi faci bine, ea, însă, te plicitisește cu neînțelesele compromisuri, vrei să crezi, că e o sumară dorință, când ea îți pătrunde prin toate fibrele și-ți mistuie energia. Asta e dragostea.  
 
Cel mai mult ar fi urât propria ei stare de acest gen, dacă ar fi avut-o.  
 
Fugea de această stare de familiaritate a ei cu dragostea. Concluzionase că ea( dragostea), totuși, nu e familială, nu e nici prieten, și nu e nici un câmp din Armaghedon. Ci e un dar frumos.  
 
Cât de mult contează să-l păstrezi și să-l aperi de gura lumii, cât de mult contează să afli ceva asemănător cu ea din cărți. Pe atunci, studiind folclorul și susținând cu note de zece zecile de balade: Toma Alimoș, Miorița, Andrii Popa și multe altele, înțelesese, că dragostea e un cântec, un nesfârșit preludiu, ce se zbate în neliniștea începutului unui îndemn, al unei balade, care îi răscolea acea dorință papitantă, unind-o pentru totdeauna cu arta de a tăcea, prin cântec, poezie, teatru.  
 
-Ei, și ce discuție avea să fie pe la ora 00.00? se gândi ea.  
 
Ilona nu-și putu imagina reversul sau neașteptata tristețe, însă după ce colega ieșise din cabina telefonică, foarte repede a înțeles, că discuția nu a avut loc.  
 
-Nu mi-a răspuns, spuse fata, cu glas încetinit, așa încât nu și-ar mai fi dorit să spună nimic altceva. Acum și mai mult mă neliniștesc.  
 
Cred că mi-ar fi de învățătură și am să arunc acest număr de telefon să nu mă chinuie gândul de a-l suna.  
 
-Crezi că vei face bine? Bine va fi atunci, când te va suna, iar dacă nu te va suna, tot bine va fi. Te rog să te gândești la darul binelui.  
 
Tot ce se face, e spre bine, draga mea.  
 
Mergeau prin întunericul, împrospătat cu raze moi de lună plină, savurând urmele, lăsate de zăpada albă și ademenitoare, semn că nu mai sunt chiar atât de singure în această lume nocturnă.  
 
Aveau de străbătut cam un kilometru până la poalele pădurii și, accentuându-și pașii, care tocmai se găteau să zboare deasupra zăpezii, erau fericite, că au înțeles non -sensul unei pălăvrăgeli și erau curioase să vadă, cum aceste urme își extind lumina, de parcă s-ar fi îndreptat spre cer. Gerul lui ianuarie, era stăpân peste întreaga natură,, în aparență viu, nu avea nici o închipuire despre ce gândeau fetele și dimensiona cu delicatețe fulgii ce începu să-i înșiruie tocmai în această noapte. Erau pitorești, acești fulgi ai cosmosului, care, câzând în noapte, nu se topesc, ci transcend o altă împărăție a veșnicelor zăpezi.  
 
-Hai, să tăcem, cum tac acești fulgi, să devenim comprehensibile mai întâi dezghețului din noi, să ne topim noi de o așteptare, de o puternică iubire de viață pentru o nouă zi, care iată, că, deja, vezi, că a venit!  
 
Iar la Kamceatka, să deie Dumnezeu să fie bine, să se audă și pașii tăi până acolo. Ce bine e, ca ai mers într-acolo în astă noapte, fie și cu gândul, fie și cu inima. Iar ziua, care va urma îți va spune, de ce să te păzești  
 
-Cred că de o notă rea.  
 
-Pentru că au început examenele primei sesiuni, să vedem, până la ziuă, cum ne descurcăm în materie de folclor, cu ceaiul din flori de tei și în ritmul muzicii de noapte.  
 
Vorbeau în șoapte, în șoapte, care, treptat deveniseră gânduri, înțelegând, în cele din urmă, că își schimbau părerile printr-o telepatie profundă.  
 
Ajunseseră în învelișul comod, modest, păzit de lună, unde își găsiseră locul două canapele, o masă și un dulap plin cu cărți și caiete.  
 
În odaia vecină, erau două fotolii goale, neatinse de nimeni, în care nu îndrăznea să se odihnească cineva din ele.  
 
La Radio Moldova se difuza muzică nocturnă cu cele mai minunate șlagăre, pănă la ora 02.00.  
 
În geam, bătea luna torențială, din cauza ninsorii ce izbucnise, ca o avalanșă de lumini albe, sclipitoare. Era distantă regina nopții, dar în același timp, atât de aproape și deloc familiară.  
 
Lilia Manole  
 
Referinţă Bibliografică:
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ / Lilia Manole : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1884, Anul VI, 27 februarie 2016, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilia Manole
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!