Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: Lilia Manole         Publicat în: Ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015        Toate Articolele Autorului

LA MULȚI ANI, CIVILIZAȚIE!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Citeam adineauri din Emil Cioran rânduri, în care mă regăseam. Pentru a fi Om, trebuie să suferi.  
 
"E foarte greu să accepţi să fii judecat de cineva care a suferit mai puţin ca tine". (Emil Cioran , Neajunsul de a te fi nascut)  
 
Iar în acest context, Grigore Vieru, marele poet al românimii scria: "Nu poți atinge cu ochii un ideal, dacă nu ești luminat de aura suferinței."  
 
Acest început vierean, cu actualizarea lui Emil Cioran, al creației, mă îndeamnă și în continuare să sufăr, să muncesc și să creez, prin cuget suprem pentru oameni, Univers.  
 
Or, a fi poet e ca și cum ești doar în "a fi"...Pe el îți întinzi sufletul, când doare, ca o lingoare netămădutiă, ca o rană imortalizată... "(A fi poet de Lilia Manole, din Volumul de poeme Cuvinte nestinse)  
 
Iar suferința nu este, oare, capacitatea omului de a conștientiza această formă de existență, de a-i potrivi cele mai necuprinse aspirații, de a-i crea, prin muncă asiduă, o temelie de piatră și aici să crească... florile suferinței?..  
 
Vi se pare destructivă imaginea, dar și tropul utilizat, însă, nu există nici o siguranță în lume, neștiind, dacă mulți sau puțini sunt cei care aleg o extremitate, care cauzează liniște, divinitate, profețime, aspirații, integritate, și anume cea a suferinței...  
 
"De fiecare dată, când mă chinuie Timpul, îmi spun că unul dintre noi trebuie să sară în aer, că nu e posibil să continuăm la nesfârşit această crâncenă înfruntare", scria Emil Cioran.  
 
"Mecanismul timpului se poate deregla oricând", fapt evocat în romanul "Un veac de singurătate" de Gabriel Garcia Marguez.  
 
Însă suntem, oare, mulțumiți atunci când neprețuind timpul, ce a trecut furtunos, cu aplauze, acorduri, sinceritate, descoperim latura incertitudinii...  
 
Ce s-a întâmplat cu timpul neprețuit?..  
 
Neprețund oamenii, neacceptând fericirea, care vine de la Dumnezeu, de a mulțumi pentru tot ce ne oferă viața, devenim nepăsători, abstracți, față de noi înșine.  
 
Un timp ratat este un om ratat. Că ai fost la Paris, la Munchen, New York etc., că ai acumulat impresii utile și frumoase din călătorie. Dar oamenii, ființele, încetul cu încetul, dispar. De ce?? E bine? E Omenesc?  
 
Nu e omenesc, cu certitudine. Răpuși, uneori, de luxul din jur, uităm că adevărata bogăție, avere este ascunsă în sufletele oamenilor.  
 
Iar un om, care reușește să poetizeze, să farmece cu spiritul său tot ce îl înconjoară, e un suflet cald, viu, nobil, generator de energie pozitivă, stabilitate, generozitate și simțiri profunde.  
 
Sunt tentată, să cred și să afirm, că timpul suntem noi. Oprind timpul, rupând sau deteriorând, aspru, neglijent, pendula ceasornicului, vom auzi peste ani, când cineva ne va corija( dacă nu chiar noi, înșine pe noi) un gong senil, ce se va dezlănțui, ca fiind onorat să ne amintească, că suntem în trecere prin această lume și că in fond, contează nu ceea ce vorbim, la nesfârșit, ci contează faptele noastre.  
 
Descoperind oameni, pe care a-i dori să-i asculți, la nesfârșit, să fii în rolul de personaj al poveștilor lor de viață, să te pătrunzi de forța și perseverența, de a munci pentru veșnicie, descoperi, la fel și astfel de cărți, ce, ca printr-un miracol, le vei reciti încă o dată. Așa îți va dicta sufletul, inima, conștiința.  
 
De aici, decoperim, că nu e nimic mai înălțător decât curgerea insondabilă a timpului- spre infinit, spre adâncurile misterioase ale cunoașterii omului. Dar în încercarea de a-i bloca pe alții, de a le stopa clipele, ce ar vrea să le ofere, te pierzi, nu mai ești pretutindeni, nu mai poți exista "în stropul cel de rouă, în lumina soarelui, în cântecul privighetorilor", așa cum spunea Grigore Vieru.  
 
Or, dezvoltându-ți latura de a stăvili și de a crea impedimente, de a urî, a crea cuiva explicații inutile, riști să pierzi timpul, ce ți L-a oferit Dumnezeu, de la naștere.  
 
Când se va realiza, că, de fapt, Timpul suntem noi, când ne vom bucura nu numai de ingeniozitatea noastră, dar și de capacitatea de a fi iertători, buni, milostivi, sinceri, originali, ne va fi mult dor de viață, de mirare, de iubire necondiționată, și, mai ales, ne va fi dor mereu de noi înșine.  
 
Iubindu-ne, vom regăsi în noi puterea de a ne sacrifica, de a rupe cu ușurință din piept aerul vital, toată forța creatoare, dăruind-o lumii, de parcă ne-am face acest dar înlăuntrul sufletului nostru.  
 
"Făcând dragoste la începutul gurii noastre, cuvintele", așa cum scria poetul Petre Rău, numai ele, cuvintele sincere, frumoase, urmărite de satisfacție și certitudinea de a trăi pe adevărat... ne vor îndruma în lumea Binelui.  
 
Ce poate fi mai mișcător decât un Cuvânt minunat la locul lui spus, oricărui om, indiferent de apartenență națională, religie, apartenență politică? Ce poate fi mai curat decât cuvântul, care nu îți grăbește mișcarea acelor orologiului, ci te face să conștientizezi măsura faptelor tale?  
 
Ce poate fi mai adevărat decât Cuvântul, care răstoarnă munți de ură, invidie și tratează ochii înfometați de frumos?  
 
Când orologiul, în incomensurabila sa revenire și incognoscibila sa, repetată, oară, de când se rotește, pentru a marca ora 12, își va crea imaginea unui energizant izvor în fiecare casă, în fiecare colț de suflet, văzându-și apele curgătoare în fiecare fluviu din noi, lăsându-ne puritatea sfințită în suferințele și Lumina Nașterii lui IIsus, să ne luminăm și noi, să avem răbdare, căci într-o veșnicie nu e loc nici de singurătate, nici de îmbătrânire, nici de insuficiență, și nici de măsură.  
 
Adevarata “masura” a vietii unui om nu se poate obţine decat prin “lipsa de masura”, dorind “fara masura”, indraznind “fara masura”, iubind “fara masura”, scria Octavian Paler.  
 
În acest context, "ce semnificație are soarele pe cer, care se plimbă de unul singur? Ce însemnătate are muntele, care privește semeț în vale? Ce însemnătate are o fântână izolată? Toatre acestea arată caravanei drumul de urmat". (Paulo Coelho)  
 
Oare nu acesta e Timpul? Orologiul?  
 
Vă doresc un Timp, care să armonizeze cu natura Dumneavoastră, un timp care să îl simțiți, ca pe un sentiment, dar și ca pe un Interlocutor; să vorbiți cu El, dumnezeiește, elucidând în discuții tot ce e bun și frumos.  
 
Astfel El nu vă va părăsi niciodată, așa precum nici civilizația nu va fi părăsită de progres.  
 
LA MULȚI ANI!!!  
 
LILIA MANOLE  
 
Referinţă Bibliografică:
LA MULȚI ANI, CIVILIZAȚIE! / Lilia Manole : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1824, Anul V, 29 decembrie 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilia Manole
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!