CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Poeme > Emotie >  


Autor: Lilia Manole         Publicat în: Ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015        Toate Articolele Autorului

POEME

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
DIN COLȚ DE CER  
 
Să îmi aduci pe buze explozia iubirii,  
Asemeni florilor ce înfloresc în pripă,  
În colțul cerului, un talisman de sire  
Să străjuiască timpul, fugit de o ispită.  
 
Cu franjurii albi ai marii patimi,  
Să sperie toți norii grei, înfumurați,  
Lăsându-ne în armoniile cutreierate,  
Și separați de ură, cu vis înveșmântați.  
 
Așează-mi raza ta, de-obraz aproape,  
Străluce, tu, un soare, peste creștet,  
Să-ți reunești în gânduri urmele cutate,  
Și tânăr, de iubire, să-mi vii, aici oprește.  
 
Doborâtor de tandră e franchețea lunii,  
Și seacă în tăcere misterele albastre:  
-Din colț de cer, coboară, explozie a lumii,  
Din nesfârșit de lacuri, cu florile sihastre.  
 
PRIN PLETELE LUNGI ALE TOAMNEI  
 
Prin pletele lungi ale toamnei,  
Sărută-mă, inversând anotimpul,  
Să-mi scuture frunzele- anii,  
Și bate-mi în ținte veșmântul...  
Fă-mi focul mai tare-n privire,  
Simți-voi, de ce sunt o toamnă,  
Adu-mi cea mai caldă topire,  
Cu dorul tău, dus de-o năframă.  
Să lăcrimezi?..Tomnaticii nu plâng,  
O alta le este firea în toamnă,  
Adună-mi, în palmă, roze din crâng,  
Și fii, o clipă, sălbatica-mi poamă...  
Prin pletele lungi ale toamnei,  
Se întâlnesc anii, într-un crâmpei,  
Și sufletul mă soarbe, mă cheamă,  
Tu ia-mi trecutul, cum setea mi-o iei...  
Și bate-mi în ținte veșmântul,  
Din frunze, lumina să mi-o dezgrop,  
Și stinge-mi privirea, și anotimpul,  
Cu anii ce-i am, cu toamnă, cu tot.  
 
DE TE-AI ÎNȘELAT...  
 
M-am înșelat eu însumi, eu, pe mine,  
Nu am știut, să mă iubesc, ci să mă mint,  
M-am înșelat, trădându-mă cum se cuvine,  
Și separând tot răul care vine, prin ce sunt.  
 
M-am înșelat, superbă frază, dar naivă,  
Cum să te-nșeli, când prinzi în mâini viața?  
Da, înșelându-mă, veneam superlativă,  
Să pot încet ca să -mi încetinesc distanța.  
 
Și am fugit cu alaiul stelelor, sclipind din palme,  
Și soarelui îi tot făceam, lejer, un chip, musai;  
Ca să mă vadă, că respir, și râd, în toamne,  
Și am în mintea mea o vară, dintr-un evantai.  
 
M-am înșelat, având pe creștet mii de lauri,  
Din vis, exonerați, să nu-și găsească rostul,  
M-am înșelat, iubindu-vă, luptând cu ghiauri,  
Dar înțeles-am... dragostea -ți oferă adăpostul.  
 
Pe unde ești, și cât îți e de greu pământul,  
Ce-l calci, de sub picioare, deși doar îl atingi?  
Cum să te-nșeli pe tine...și-ți strigă, iată, avanpostul,  
De te-ai-nșelat, faci bine, dacă poți să te ridici.  
 
SEMNEZ ECOUL  
 
M-am trezit, fără cafeaua ta,  
Energizantă, flacăra o simt,  
Dar stinsul ei te vede-n ea,  
Cum arzi departe, ca un sfânt...  
 
M-am trezit să-ți spun, cum eu,  
Rod gânduri perimate, și ele-nvie,  
Și iar te caut, ca să sorb un Zeu,  
M-am trezit, și pare inima pustie.  
 
M-am trezit , pustie pare cartea,  
Dar scriu o rugă, să vină autorul,  
Și povestindu-i grav veridicitatea,  
Să cred că ești alături, semnez ecoul.  
 
REFUGIU ANESTEZIC  
 
Visam să -ți dăruiesc minunea toamnei,  
Prin frunze, s-o găsim, rostogolindu-le,  
Din cer să reauzim eternele nirvanei,  
Cu pași mărunți, alunecând, iubindu-ne.  
 
În starea de a nu pleca din toamnă,  
Cu pașii rătăciți, prin sufletele întomnate,  
Un vis înnobilat, decis să se aștearnă,  
Vernisam, în cristalele de ploi curate.  
 
Și pomeniți într-un refugiu anestezic,  
Aevea presimțeam, că înfrunzim târziu,  
În meditarea buzelor, din alfabet angelic,  
Cu șoaptele cuvintelor, sonetele se scriu  
 
Lumina coaptă a florilor îngemănate,  
Învăluindu-ne, -ți vedeam cel chip rebel,  
În lanțul de frunze levantine, noi eram odată,  
Indescifrabila tăcere ți-o auzeam altfel...  
 
AH, TOAMNĂ...  
 
Invazia culorilor galben, maro,  
Nu ascultă de frunze, nici de ființe,  
Nici gâzele nu-și au cuvântul acolo,  
Culorile-și cos, din frunze, altițe.  
 
În broderia urcușului greu,  
O toamnă începe cusutul pe dos,  
Și frunzele gem, suspinând-n apogeu,  
Pământul le îmbracă generos...  
 
Ah, toamnă, copleșești ființa,  
Culorile-ți stropite sunt de călimară,  
Rodește-n tine vița, se vaietă sămânța,  
Vreau să te iau cu mine în primăvară.  
 
CÂNTEC DE TOAMNĂ  
 
Copacii resemnați își leagănă destinul,  
În crengile, ce plâng, că-i toamnă,  
Și vine jalea, frunzele declamă  
Un cânt duios, ce-atenuează chinul;  
 
Iar verdele e pictor, în astă tânguire,  
Și își mulează sieși arătarea,  
Tot verde e, dar nu-și decolorează starea-  
Cu-acel contur din urmă, adus pieirii...  
 
Ah, speranță, cu surâsul toamnei,  
Ironia ta mă urcă-n vârf de cruce,  
Să mă răstignesc, să fiu o frunză dulce,  
Petrecându-și, c-o mișcare rară, anii.  
 
Și foșnetul să-l impregnez în mine,  
Iar toamna să îmi cânte, inevitabil, cântul,  
Și tremurând, să-mi colorez cuvântul  
Cu acest gând, ce se ascunde, fără vină.  
 
JURĂMÂNTUL INIMII  
 
Fac jurământ pe viață, și pe moarte,  
Că nu sunt inimă cu trompe ferecate,  
Sunt altceva, ce ea nici nu mai simte,  
Cum sângele se urcă, în peștera-i -nainte.  
 
Neposedând, am început de gând sfârșit,  
Ce nu mă lasă niciodată să mă mint,  
Și am l-adânc de inimă un nesfârșit de început,  
Din care altă viață simt că nu-mprumut;  
 
Dar acest sens, tot de la Dumnezeu îmi este,  
Să văd cu inima, să simt, că nu-mi lipsește,  
Deși nu are loc de multe ori în piept,  
Din ea adun lumina și gândul înțelept.  
*****  
Un spirit vestejit apari, învenindu-i calea,  
De nu ai drag de ea, și ți-ai urât paloarea,  
Și nu-i respecți acestei inimi legâmântul,  
Ce ea ți l-a făgăduit, umanizându-ți mitul.  
 
Iubește-o, fii cu ea, când doare și te frige,  
Și spune-i ce ai fi, de nu o vei putea atinge-  
Un om, ce și-a furat el sieși o comoară,  
Acea ce stă ascunsă în suflet de vioară.  
 
Dramatizând-o, faci din ea irecuperabilă avere,  
Tot ignorându-i sângele, să scapi și de durere,  
Și ai închis, în inimă, un sloi ascuns de ceață,  
Nu știi unde o fi, când soarele -l dezgheață.  
 
Nu știi, însă, neobosita privește, zi și noapte,  
Ar vrea să-ți dea un har, de-a le vedea pe toate;  
Ar vrea să-ți dea lumina ce-n întuneric arde ,  
Iar tu s-o strângi în suflet, dorindu-ți sănătate.  
 
LILIA MANOLE  
Referinţă Bibliografică:
POEME / Lilia Manole : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1743, Anul V, 09 octombrie 2015.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Lilia Manole
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!